Hipospadiasul: ce este și când este indicată corectarea chirurgicală?

Hipospadiasul este un defect din naștere la băieți, când deschiderea uretrei (tubul care transportă urina de la vezică spre exteriorul corpului) nu se află în vârful penisului.

Principalele funcții ale penisului sunt acelea de a transporta urina și sperma în afara corpului, prin intermediul uretrei. Deschiderea uretrei se numește meat urinar, situat în capul penisului. În caz de hipospadias, penisul nou-născutului nu doar că nu arată adecvat, dar nici nu funcționează corespunzător, deschiderea uretrei având o poziționare anormală. Urologii pediatri au dezvoltat, însă, multe tehnici chirurgicale pentru a rezolva această problemă.

Ce este hipospadiasul?

Hipospadiasul este un defect congenital la băieți, în care deschiderea uretrei nu este localizată în vârful penisului. La băieții cu hipospadias, uretra se formează anormal în timpul săptămânilor 8-14 de sarcină. Deschiderea anormală se poate forma oriunde de la capătul penisului până la scrot. Există diferite grade de hipospadias; unele pot fi minore, iar altele mai severe. În aproximativ 7 cazuri de hipospadias din 100 și tatăl băiatului a avut această problemă la naștere.

Tipul de hipospadias depinde de locul în care se deschide uretra:

Distal - deschiderea uretrei este situată undeva lângă capul penisului (aceasta este forma de hipospadias cea mai puțin gravă);

Intermediar - deschiderea uretrei este situată de-a lungul axului penisului;

Proximal - deschiderea uretrei se află acolo unde se întâlnesc penisul și scrotul.

Din ce cauze apare hipospadiasul?

La majoritatea sugarilor, cauzele acestei afecțiuni sunt necunoscute. În cele mai multe cazuri se presupune că hipospadiasul este cauzat de o combinație de gene și alți factori, cum ar fi anumite lucruri cu care gravida intră în contact, ce mănâncă ori ce bea aceasta sau ce medicamente își administrează în timpul sarcinii.

În ultimii ani, oamenii de știință de la Centrele pentru Controlul și Prevenirea Bolilor (CDC) au raportat descoperiri importante despre unii factori care influențează riscul de a avea un băiețel cu hipospadias:

Vârsta și greutatea gravidei

Gravidele care aveau vârste de 35 de ani sau mai mult și care erau considerate obeze prezentau un risc mai mare de a avea un copil cu hipospadias.

Tratamentele de fertilitate

Femeile care au folosit tehnologie de reproducere asistată pentru obține o sarcină au prezentat un risc mai mare de a avea un copil cu hipospadias.

Anumiți hormoni

Femeile care au luat anumiți hormoni chiar înainte de sarcină sau în timpul sarcinii au avut un risc mai mare de a avea un copil cu hipospadias.

Cum se diagnostichează hipospadiasul?

Hipospadiasul este observat cel mai adesea la naștere. Nu doar că meatul uretral nu este situat la locul normal, dar nici prepuțul nu este complet format, iar vârful penisului este expus. Totuși, la unii nou-născuți, prepuțul este normal și ascunde un meat anormal. Aproximativ 8 din 100 de băieți cu hipospadias au și unul dintre testicule necoborâte în scrot.

Ce opțiuni de tratament există pentru hipospadias?

Tratamentul pentru hipospadias depinde de tipul de defect pe care îl are băiatul, dar majoritatea cazurilor vor necesita intervenții chirurgicale pentru a-l corecta. Dacă este nevoie de o intervenție chirurgicală, aceasta se face de obicei între 3 și 18 luni. În unele cazuri, intervenția chirurgicală se face în etape.

Cazurile de hipospadias se operează încă de pe la 1800, de-a lungul timpului înregistrându-se mai mult de 200 de tipuri de astfel de operații. În perioada modernă, din 1980 încoace, urologii pediatri folosesc doar câteva tehnici chirurgicale. Scopul operației este de a aduce penisul la o formă normală și de a plasa deschiderea canalului urinar acolo unde îi este locul obișnuit.

Unii părinți se întreabă dacă, în cazul unui hipospadias distal, este într-adevăr nevoie de operație. Experții spun că operația este recomandată chiar și pentru a trata această formă mai puțin gravă, deoarece, în primul rând, pe măsură ce băiatul crește, penisul poate dobândi o curbare severă care va împiedica obținerea unei erecții normale.

În al doilea rând, meatul, chiar dacă este doar puțin mai îndepărtat de locul normal în care ar trebui să se afle, este adesea deformat. Această anomalie poate afecta fluxul de urină, iar băiatul poate avea nevoie să se așeze pentru ca urina să iasă normal. În al treilea rând, prepuțul arată anormal, ceea ce poate genera mai târziu probleme cu stima de sine, conform cercetărilor efectuate.

Cum se efectuează operația și ce se întâmplă ulterior?

Operația se efectuează sub anestezie generală. În timpul intervenției chirurgicale, deschiderea uretrei va fi plasată la locul potrivit, se va corecta curbarea anormală a penisului și se va repara pielea din jurul deschiderii uretrei (medicul ar putea avea nevoie să folosească prepuțul pentru a ajuta la refacerea zonei afectate). Operația se face într-o perioadă de timp cuprinsă între 90 de minute și trei ore, dar, în anumite cazuri, poate fi nevoie de o operație în etape, în mai multe zile.

După intervenția chirugicală, un tub mic numit cateter poate rămâne montat câteva zile pentru a împiedica urina să atingă locul operației. Urina se va scurge practic în scutecul bebelușului. Tot în aceste zile, pacientului i se vor administra antibiotice. Vindecarea se produce treptat, de-a lungul a câteva luni. Dacă operația se face cândva între 6 și 12 luni, copilul nici nu și-o va aminti.

Ce complicații pot să apară după operație?

Complicațiile după această intervenție chirurgicală apar rar în cazul hipospadiasului distal și mai des în cazul hipospadiasului proximal. Cea mai frecventă problemă după intervenția chirurgicală este o fistulă care se formează într-un loc de pe suprafața penisului, cauzată de o nouă cale formată de la uretră la piele. O cicatrice poate, de asemenea, să se formeze în deschiderea uretrală și să interefereze cu urinarea. În cazul în care apar aceste probleme, copilul trebuie dus din nou la medic.

Majoritatea complicațiilor apar în primele luni după operație, dar e posibil să apară și după câțiva ani. Acestea pot fi, însă, reparate printr-o altă operație. Unii medici consideră că bebelușul trebuie adus la control mai des doar în primele luni după operație, în timp ce alții sunt de părere că pacientul ar trebui urmărit de-a lungul copilăriei și până trece de pubertate, scrie doc.ro