Iată formula de impozitare pentru restaurantele din Constanţa

Zonele de impozitare fac cel mai bine diferenţa în cazul restaurantelor, al firmelor de catering, cu alte servicii de alimentaţie sau al barurilor. Aici contează atât zona de impozitare, cât şi topul localităţii, Iaşul fiind considerat unul din cei şapte poli de dezvoltare, alături de Cluj Napoca, Constanţa, Craiova, Timişoara, Braşov şi Ploieşti. În primele trei cazuri, adică exceptând barurile, se foloseşte formula k*(x ^ y*q)*z unde: k este un impozit forfetar standard de 1400 lei, x este o variabilă în funcţie de randul localităţii (pentru Iaşi, care este pol, 14 pentru zona A, 13 zona B, 12 zona C şi 11 zona D), y este variabilă în funcţie de suprafaţa utilă a locaţiei (0-30 mp # 2, 31 - 50 mp # 4, 51 - 70 mp # 6, 71 - 90mp # 8, 91 - 120mp # 10, 121 - 160mp # 14, 161 - 200mp # 16, 201 - 240mp # 18, 241 - 300mp # 20 şi peste 300mp este 25), z este coeficient de sezonalitate (Iaşi - 0,45) şi q - 0,8 reprezintă coeficient de ajustare pentru spaţiu tehnic. Variabila în funcţie rangul localităţii este pentru municipii 12,5 în zona A, 10 în zona B, 8 în zona C şi 4 în zona A, 2 pentru oraş, şi 0,4 pentru comune. În cazul barurilor, formula de calcul este aceeaşi, numai impozitul forfetar standard (k) este în cuantum de 900 lei. Potrivit proiectului de lege, impozitul forfetar se declară şi se plăteşte trimestrial, în sumă de o pătrime din impozitul forfetar anual, până la data de 25 inclusiv a lunii următoare trimestrului pentru care se datorează impozitul, conform ziaruldeiasi.ro.