La malul mării, presa e bună dacă pupă în fund. Dacă nu, e plătită de dușmani

Deseori mi-a fost dat în acești șapte ani de practicare a acestei insalubre meserii să văd cum mizeria umană se poate revărsa în cele mai diverse moduri. Aspectul poate fi confirmat de oricare coleg de breaslă, fiecare dintre noi fiind martor al oricărui fel de mentalitate, percepție, atitudine sau reacție, devenind, în timp, imuni la valul de lături. Mai ales, dacă vorbim de zona politică.

Mentalitatea de partid este din cale afară de simplistă și, totodată, nocivă. Fiind vorba de un grup, ideile și planurile stabilite acolo sunt „sfinte”, dar nu pentru că oricine din cadrul efectivului de partid ar crede în ele, ci pentru că trebuie să militeze tot mai fervent, pentru că așa răsare o funcție, o recomandare, ceva acolo, că pe „praful” ăsta...

Militarizarea pentru promovarea unei idei sau a unui plan atinge cote inimaginabile, efectivul de partid ajungând să se bată orbește pentru cauză, călcând în picioare pe oricine s-ar pune în calea avansării lor. Inerent, vine și rândul presei de luat la măscărit, dacă îndrăznește să critice până și cea mai imbecilă idee de partid.

Zilele trecute am devenit obiectul de scandal al unui astfel de personaj cocoțat în bananierul de partid. Partidul în cauză are un candidat. Membrii sunt obligați să îl susțină. Care nu, nu mai „pupă” nimic pe viitor. O așa-zisă „scrisoare” a acestui candidat, scrisă lamentabil, amatorește, cu grave derapaje informaționale și până și geografice și etnice a stârnit, cum era de așteptat, hohote de râs. Partidul, în loc să facă ședință și să-și elimine pe viitor astfel de prostii demne nici măcar de grădiniță, a dat urii drumul din lesă. Lăturile de partid sunt demne de acest PNL, care se recomandă pe piață drept plin de oameni culți, aristocrați ș.a.m.d., sunt cam așa la adresa subsemnatului: „creierul lui mic și gol de neuroni”, „nulitate”, „un cretin” etc.

Amuzamentul a continuat, pentru a `nșpea oară fiind acuzat de „șoarecii de bibliotecă” de faptul că aș fi „plătit de un frustrat”, ceea ce înseamnă că, la PNL, dacă nu îi lauzi pe ei, ești plătit de alții.

Se spune că „nimeni nu a câștigat, niciodată, un război cu presa” și că „presa a detronat președinți”. Momentan, asta o știu doar președinții, urmează să afle și secretarele.

Marius Florian VASILE