Laurenţiu Mironescu, fostul secretar general al MAI, a semnat azi materialul de urmărire penală

Iată ce scrie Laurenţiu Mironescu pe blog, referitor la dosarul întocmit de procurorii DNA:

"Azi mi-am semnat materialul de urmărire penală.

Cred că din clasa a VI-a, când, pe un bileţel, întrebam o colegă, cu înţelepciunea caracteristică vâltorii hormonale, dacă i-a crescut păr chiar peste tot ... deci, din clasa a VI-a, nu mi-am mai pus semnătura pe un document aşa de infantil. Semnându-l, mi-au trecut tot felul de gânduri prin cap ... bun, în primul rând, nici cu pixul în mână nu mi-a fost clar, ce caut acolo ... după aia, m-am gândit, bun, au vrut să mă facă. Mi-e foarte clar. Au reuşit. Măi, dar aşa? Aşa? Adică, ei or fi vrut, dar un sistem corect, într-un stat european, n-ar trebui să permită asemenea golănii tembele. Cine mă deranjează? Ăla. Bun, e, eu atunci, domn însărcinat cu corectitudinea planetară, spun: ăsta face parte dintr-un grup care capturează ţara. Ia, ţinta piept numărul trei pe el. Îl ascult la mişto şi după 2 săptămâni îl bag la zdup. Cum? Păi ... există motive plauzibile a bănui că inculpatul a săvârşit fapta. Închei citatul. Care faptă, nu ştim, rămâne să stabilim. Voi aţi auzit de un tembelism mai mare? Eu, recunosc smerit, nu. Bun, poveste, nepoveste, dar pe această construcţie am stat o lună la arest. Pe motivele plauzibile de a isca bănuieli. Iar sistemul i-a lăsat ca, bănuind, să-mi strice viaţa. Să ne-o strice, că suntem tot neamul întors pe dos. Mă uitam la domnul din faţa mea, bănuitorul care a elaborat lucrarea de dizertaţie la absolvirea ciclului primar care este materialul ăsta care mă priveşte pe mine. Mă întrebam ce-ar spune dacă ar şti ce găndesc despre el ... i ştiţi ce? Nici nu gândeam despre el, de fapt. Mă gândeam despre ţara asta şi cine-o păzeşte de hoţi. Cine hotărăşte, că are el motive să bănuie, cui îi strici viaţa şi cui nu. Nu dovezi, probe sau cum le spune. Nici măcar n-au căutat să afle ce şi cum. Nu i-a interesat, un minim de efort ar fi dat rezultate certe. i uitându-mă la el m-a apucat mila de noi, aşa ... de mine, de alţii pe care îi va mai bănui.

Bun, deci, am semnat, cu ruşine, documentul cu pricina. Bănuiesc că o să ne judecăm ceva ani ... Minim 2, poate 5, de ce nu 7. Cariera mea publică e pa. Îmi vine în minte ce spunea un coleg de vapor ... abia aştept să-mi moară scula să mă pot dedica în întregime băuturii ... Aşa şi eu ... abia aştept să mă trimită-n judecată să pot sta mai mult pe-acasă, nu?

Îmi pare rău, totuşi, nu ştiu cum şi de ce ... Nimeni nu-i de neînlocuit, oameni se găsesc. Îmi pare rău după anii ăştia în care am muncit şi m-am zbătut şi mi-am văzut de treabă ca să ce? Să mă facă cine? Domnii ăştia care au interpretat cum le-a convenit nişte convorbiri. i pe care ţara în numele căreia declamă că vorbesc, i-a lăsat. Asta e. Foarte bine. Timpul o să treacă şi România, cu bănuitori cu tot, o să devină mai europeană şi mai europeană. i de mi-ar lua toată viaţa, tot o să vadă că am fost cea mai scumpă bănuială a lor".