Limbajul CODAT al bişniţarilor de ţigări: de la roşii şi biscuiţi, la scrofiţe şi jegoşi

Cum se „traduc” discuţiile contrabandiştilor

Ca în orice activitate, chiar dacă este vorba despre sfera infracţională, cei implicaţi îşi fac un plan bine pus la punct înainte de a ieşi la atac. Astfel, în ceea ce priveşte contrabanda cu ţigări, unul dintre cele mai importante aspecte pentru infractori este acela de a-şi vinde marfa. Nu de puţine ori, prin zone intens circulate, cum ar fi Gară, Tomis 3 etc., am întâlnit indivizi care ne-au abordat cu formule precum şefu’ sau domn’ director. Însă, cine ar crede că sunt doar cuvinte aruncate la întâmplare se înşală amarnic.

Contrabanda cu ţigări este în floare la malul mării, în ciuda eforturilor oamenilor legii de a o stârpi. Şi aici legea este una care lasă portiţe ce vin în avantaj tot contrabandiştilor. Potrivit anchetatorilor, se pare că bişniţarii au învăţat mersul „afacerilor” şi procedează în aşa fel încât să le râdă în nas poliţiştilor şi jandarmilor. Mai exact, contrabandiştii îşi procură o cantitate de ţigări suficientă cât să nu se aleagă cu dosar penal, ci doar cu o amendă. Ulterior, cum nu prea au bunuri pe numele lor, amenzile rămân în aer, neplătite, şi ei îşi continuă treaba, putând fi văzuţi prin pieţe şi zone aglomerate, zbierând: „Ţigări, ţigări, ţigărele avem!”.

Acesta este motivul pentru care, după ce vânzătorii ambulanţi sunt ridicaţi de la faţa locului, ei revin destul de repede, iar omul de rând apelează la vechea şi la îndemâna afirmaţie: poliţia nu face nimic. Trecând peste acest aspect, de multe ori, probabil, cetăţeanul de rând a fost abordat cu formule precum şefu’ sau domn’ director. Oare sunt cuvinte aruncate la întâmplare sau sunt alese cu un scop? „E simplu. Citesc oamenii, mă-nţelegi? Când îl simt pe unul că e uşor de fraierit şi o să cumpere mai mult, îl iau cu şefu’. Când îl văd că e sărac de n-are nici după ce bea apă, îl iau cu dom’ director” - aceasta ar fi explicaţia unui contrabandist de ţigări, redată în cadrul unei campanii numită „Fără contrabandă”, demarată de către ANAF în colaborare cu Poliţia Română.

Totodată, în limbajul acestor infractori se pot întâlni şi alte cuvinte. Spre exemplu, „scrofiţe” se referă la persoanele care cumpără de la un cartuş în sus, iar „jegoşi” sunt cei care nu vor să cumpere nici dacă se lasă din preţ. Care este diferenţa între „purcei” şi „porc” şi ce înseamnă „scame”? „Ascultă aici: am dat 45 de purcei săptămâna asta. Încă un pic şi scăpăm de tot porcul. Hai că mai bag şi câteva cu scame, că merge treaba. Acum, hai să-ţi traduc, că nu ştii tu d-astea: Am vândut 45 de cartuşe săptămâna asta. Dacă mai vindeam încă 5, se făcea un bax. O să mai vând şi câteva cartuşe pline cu hârtie sau beţe, dacă tot e cerere… He he, n-ai fi zis că ştiu limbi străine cu faţa asta, nu?”, este reproducerea senzaţională a celor care au demarat campania, făcând în aşa fel încât să simţim că stăm de vorbă chiar cu un contrabandist.

Mai departe, în vocabularul din pieţe poate că am mai auzit şi cuvântul „gumiţă”. Acest lucru înseamnă cartuş de ţigarete de contrabandă, adică 10 pachete, respectiv 200 de ţigarete, pe când cartofi se referă la bax de ţigarete de contrabandă (500 de pachete, adică 10.000 de ţigarete). Numele de cod pentru ţigarete sunt roşii, biscuiţi, gogoşari, lumânări. Un alt lucru la fel de interesant din această sferă se leagă de răspunsul pe care un astfel de individ l-ar da la întrebarea: „Nu ţi-e frică de lege?”; „Da’ da ce să-mi fie frică? Ies doar cu câte două pachete. Iar fraierii care cumpără oricum nu toarnă, că le convine şi lor să ia ieftin. Cel mai rău, îmi iau o amendă, da’ se amortizează repede”.

Liliana CHIRU