Maia Morgenstern: "Familia mă ajută să nu mă risipesc, să nu-mi iau nasul la purtare"

EXCLUSIVITATE: Interviu cu o doamnă a teatrului şi cinematografiei din România

Maia Morgenstern, actriţa româncă de origine evreiască, născută la data de 1 mai 1962 la Bucureşti, este un adevărat colos al teatrului şi al cinematografiei autohtone şi nu numai. A reuşit să cucerească publicul cu talentul său, fiind unul dintre cei mai iubiţi şi îndrăgiţi actori. A uimit de fiecare dată publicul cu interpretările sale de excepţie. Un punct de reper, o adevărate personalitate, l-a reprezentat şi încă îl reprezintă actriţa Maia Morgenstern pentru teatru şi cinematografia românească. Familia, cei trei copii, Tudor Aaron, Eva Leea Cabiria şi Ana Isadora, i-au făcut viaţa mai frumoasă. Familia joacă un rol esenţial în viaţa artistei. O ajută să nu se risipească şi să nu-şi ia nasul la purtare, cum îi place să spună. La îndemnul tatălui a devenit actriţă. Debutul în cinematografie s-a produs în anul 1983, cu filmul "Prea cald pentru luna mai", în regia Mariei Callas Dinescu. Numele artistei - Morgenstern - în traducere înseamnă "Steaua de dimineaţă", iar în germană e vorba de "Luceafarul de dimineaţă", acesta fiind şi un alt nume dat Fecioarei Maria, Maicii Domnului, fapt care a contribuit la alegerea sa în rolul din "Patimile lui Hristos", din 2004, întrucât regizorul filmului, Mel Gibson, fiind un devotat romano-catolic, a luat şi acest lucru în considerare pe lânga originea ei. I-a adus faimă şi filmul "Balanţa", realizat de Lucian Pintilie, actriţa fiind astfel declarată "Steaua de mâine". Cu toate acestea, emoţiile când interpretează un rol nu au dispărut şi crede că acestea contribuie la frumuseţea existenţei sale artistice. În cadrul unui interviu acordat în exclusivitate cotidianului "Replica" - înainte de a urca pe scena din Constanţa, unde a interpretat-o cu măiestrie pe Maitreyi -, Maia Morgenstern vorbeşte despre împlinirile artistice şi proiectele de viitor.

Reporter: Vă număraţi printre artiştii care au fost decoraţi cu Ordinul Artelor şi Literelor în grad de Cavaler, în cadrul unei ceremonii prezidate de ambasadorul Franţei la Bucureşti, Philippe Gustin. Ce semnificaţie are această distincţie pentru dumneavoastră?

Maia Morgenstern: A fost un moment foarte emoţionant. Este o distincţie foarte importantă, extrem de onorantă. Am fost emoţionată chiar din momentul în care am primit scrisoarea, în care eram anunţată că sunt nominalizată pentru această înaltă distincţie. Este una aşa cum ne spune şi scrisoarea, cum explică însuşi primul ministru francez, cel care a acordat această distincţie, una dintre cele patru medalii importante pe care statul francez le acordă. Alături de înalte persoanalităţi ale culturii din România am fost desemnată să primesc şi eu. Este o mare onoare, îmi face cinste, mă emoţionează şi în acelaşi timp este o mare responsabilitate.

Rep.: Dragostea pentru actorie a fost un impuls sau a venit pe parcurs?

M.M. (râde): Dragostea pentru actorie este nevoia, dorinţa de a te juca, de a juca şi probabil că vine de undeva de foarte departe. Declicul, impactul, a fost în momentul în care tata mi-a spus: "Tu vrei să devi actriţă şi nu ai curajul să-ţi spui ţie asta!". Tata m-a îndemnat toată viaţa să nu mă mint şi să caut ceea ce este adevărul în mine însămi, despre mine, să mă cunosc şi să mă accept. Cred că aşa a venit, şi s-a transformat, pentru mine dragostea şi respectul pentru teatru, pentru a fi actor.

Rep:. Care au fost momentele cele mai frumoase din cariera dumneavoastră?

M.M.: Au fost foarte multe şi probabil că aş fi nedreaptă să nominalizez unul sau altul. Au fost momente de mare intensitate, de mare bucurie. Mă gândesc şi mă raportez mereu la momentul în care Academia Europeană de Film mi-a decernat premiul pentru cea mai bună interpretare feminină, rolul "Balanţa". A fost momentul în care am primit premiul Emma -Ethnic Multicultural Awards, pentru cea mai importantă interpretare feminină. Au fost de asemenea momentele în care copiii mei, fiul meu, fiicele mele, mi-au spus că este bine, este important şi m-au îmbrăţişat fără să spună un cuvânt, pentru o împlinire artistică sau alta. Moment important a fost şi când tatăl meu, care era extrem, extrem de rezervat şi de zgârcit cu laudele, mi-a spus după o lungă tăcere "E bine ce faci!" Asta nu mi s-a întâmplat de prea multe ori în viaţă, dar atunci când mi s-a întâmplat a fost important. De asemenea, a fost nostim când, pentru "Psihoza", am primit cele mai cumplite critici şi nominalizarea pentru premiul intern, pentru "Lola Blau", un spectacol pe care l-am iubit şi l-am jucat 13 ani la Teatrul Evreiesc de Stat. Au fost, au fost, au fost, har Domnului, au fost momente.

Rep.: Aţi fost Fecioara Maria în "Patimile lui Hristos", un film produs de celebrul Mel Gibson, aţi jucat sute de roluri pe scena teatrului românesc sau pe micul ecran, fiind colegă cu Sharon Stone şi Andy Garcia. Cum aţi trăit întreaga experienţă, filmările, colaborarea cu Mel Gibson, Sharon Stone şi Andy Garcia?

M.M.: Momentul când am fost anunţată că voi interpreta, că voi juca în aceste roluri, a fost de mare emoţie, de mare mândrie. Nu ascund faptul că s-a întâmplat să mă şi încerce spaima şi o strângere de stomac la ce urmează să se întâmple. Nu era ca şi cum ai fi tras un loz, ci începea ca orice probă pentru o producţie mai mare sau mai mică, cu emoţii. Te întrebi cum este scenariul, cum se va dezvolta, cum te vei descurca, cum vei ajunge la esenţa unui personaj. Ştiu şi înţeleg şi am experimentat lucrul în echipă, munca alături de colegii în care descifrez pas cu pas ce ai de făcut

Rep.: Cum îşi alege actriţa Maia Morgenstern rolurile pe care le interpretează sau credeţi că rolurile vă aleg pe dumneavoastră?

M.M.: Eu nu aleg. Cred că aşa se întâmplă. Proiectele culturale, le-aş spune, mă aleg pe mine. Nu o să se mai întâmple să şi vreau să fug aşa cum s-a întâmplat cu rolul "Janka", premiera o să aibă loc foarte curând, pe 22 noiembrie a.c., la Teatrul Evreiesc. Este un proiect iniţiat, demarat, şi trebuie să spun lucrul acesta, de Clubul Rotary din Sighet. Am fugit cu spaimă, cu emoţie, am încercat să mă sustrag. De ce? Din multe motive personale şi profesionale atunci când mi s-a propus să interpretez rolul Janka şi după o primă lectură, pur şi simplu, rolul m-a acaparat. Povestea acestei femei m-a acaparat şi am devenit Janka.

Rep.: După asemenea experienţă şi succes, mai există ceva ce vă poate pune la încercare, mai aveţi emoţii?

M.M.: Da. Totdeauna am emoţii. Poate că o să vi se pară un răspuns formal sau un răspuns gata pregătit, nu este aşa şi întreaga mea existenţă artistică a fost traversată de mari controverse, de mari "Da!" şi de mari "Nu!" şi critica totdeauna m-a adus cu picioarele pe pământ. Dincolo de nedreptăţile pe care eşti pus să le încerci câteodată, totdeauna îţi spui întrebarea ce ar mai fi de făcut sau ce nu este bine, pentru că eşti conştient că se poate mai bine, se poate mai intens, se poate şlefui. Cred că asta face frumuseţea existenţei artistice. Căutatea. Căutarea de nonsensuri, căutarea de noi drumuri, căutarea de noi modalităţi de expresie.

Rep.: Unde vedeţi peste 10 ani cinematografia din România?

M.M.: Ceea ce văd acum petrecându-se în cinematografia din România este extrem de interesant. Mi-e drag să merg la filme şi văd regizori interesanţi. Regizori cu personalităţi diverse şi multiple, văd regizori ce se exprimă cu mult curaj şi, în măsura în care nu o să fie tentaţi a imita sau a se imita pe sine, formule, reţete, poate de succes în altă parte, cred că a-şi defini profilul, personalitatea, crezul artistic - o să fie benefic pentru cinematografia românească.

Rep.: Cât de grea este meseria de actor?

M.M.: Despre asta nu aş vrea să vorbesc. Vreau să rămână ce-i frumos, ce este nobil, ce este ambiţios şi curajos această meserie. De altfel, atât de efemeră.

Rep.: Familia ce rol joacă în viaţa dumneavoastră?

M.M. (oftează): După cum poate vă aşteptaţi, familia joacă un rol esenţial. Este lucrul cel mai preţios, Steaua Nordului, un punct de reper. Familia este cea care mă face să mă adun şi să văd ceea ce este cu adevărat important, esenţial. Familia mă ajută să nu mă risipesc, mă ajută să nu mă prăbuşesc, mă ajută să nu-mi iau nasul la purtare. Familia este cea care îmi aminteşte că ar trebui să-i dedic mai mult timp şi de unde şi un sentiment de vinovăţie.

Rep.: Divorţează sau nu Maia Morgenstern de doctorul Dumitru Băltăţeanu? Este întrebarea care se află pe buzele multor români după ce în presă au apărut tot soiul de zvonuri în acest sens.

M.M.: Despre asta nu discut.

Rep.: Ce proiecte de viitor aveţi?

M.M.: Proiecte frumoase, intense. În primul rând, lucrul despre care îmi face plăcere să vorbesc este statutul, calitatea mea de dascăl, de profesor în faţa studenţilor, în faţa tinerilor ce vin să bată la porţile Universităţii Hiperyion din Bucureşti. Sunt tineri care ar dori să abordeze meseria de actor, arta de a deveni actor. Mi se pare important să-i îndemn, să-i ajut, dezvăluindu-le ceea ce ştiu, mărturisindu-le ceea ce cred că este bine sau nu să ajungă să se cunoască. Să ajungă să se raporteze la adevăratele valori universitare.

Alexandra VASILE, Marieta ŞTEFAN