Marinarul George Daniel Moise are nevoie de ajutor! Vrea a doua șansă la viață!

George Daniel Moise, un ”lup de mare" în vârstă de 29 de ani din Constanța, are nevoie urgent de ajutorul nostru! Marinarul s-a îmbarcat pe 13 iunie, iar la câteva zile, au început să apară prblemele de săînătate. În ciuda stării precare, armatorul a continuat să-l țină la bord. În foarte scurt timp, starea lui s-a înrăutățit. Abia atunci a fost trimis în țară, cu diagnosticul de encefalită, singur, fără însoțitor. Dintr-un tânăr plin de viață, astăzi, George Daniel nu mai aduce deloc cu persoana de la care prietenii și-au luat rămas bun la aeroport. Are defecte de vorbire, locomotorii, semipareza, nu mai știe să citească, să vorbească. Este foarte și cu moralul la pământ. Prietenii tânărului au apelat la solidaritatea noastră, pentru că procesul de recuperare este costisitor și îndelungat și va trebui să urmeze multe procede.

Marinăria – Știință și tehnică navigației. O definiție mult prea goală și banală pentru a acoperi toate responsabilitățile și riscurile pe care le întâlnește echipajul zilnic la bordul unei nave. În ciuda faptului că de cele mai multe ori știi că nu vei fi acasă de Crăciun, de Paște, de ziua soției, la nașterea copilului, la moartea unui părinte sau a unui bunic, pleci cu același entuziasm știind că te sacrifici, pentru că eșți un romantic incurabil (toți lupii de mare sunt), căruia îi place marea și viață pe mare, cu toate vicisitudinile și provocările ei, dar și ptr că visezi la un trăi mai bun ptr ține și pentru familia ta, atunci când te vei hotărî să arunci ancora. Și te crezi protejat, crezi că ești asigurat, nu are ce să ți se întâmple. Cel puțin asta îți spui înainte să te imbarci pe nava care îți va fi și casă și familie pentru următoarele 4/6 luni, sau în avionul care te duce la navă, printre îmbrățișările sufocate de lacrimi ale familiei și suspinele pe care încerci să ți le stăpânești "ca să fii tu al’ puternic", să nu-ți vadă slăbiciunile, cei rămăși la țărm. Ce se întâmplă, totuși, când lucrezi pentru un armator vorace și inuman, căruia nu îi pasă de sănătatea ta, ci doar de profitul companiei, și un comandant care închide ochii la problemele care te-ar putea nenoroci pe viață, doar ca să-și îndeplinească targetul setat de companie? Prietenii lui George Daniel Moise, un tânăr de 29 ani plin de viață, absolvent de UMC, ofițer mecanic ambițios și amabil, știu foarte bine. ”Pe 13 iunie s-a îmbarcat plin de entuziasm, pregătit pentru contract. Pe 25 iunie probleme de sănătate evidente au apărut, dar comandantul, fiind la ancora, probabil la presiunile armatorului, a decis să mușamalizeze totul și să îl oblige pe Moise să își continue activitatea la bord. Abia pe 7 iulie a ajuns acasă, fără însoțitor, fără nici măcar un diagnostic, atât de necesar pentru un tratament rapid, vital. Că deh, cheltuielile cu repatrierea, bilete de avion, agent, însoțitor dacă e caz de boală, cazarea la hotel, toate aceste costuri adunate valorează mai mult decât viață unui tânăr de 29 de ani care are un viitor strălucit în față. Să nu mai vorbim de faptul că există și varianta spitalizării într-un port străin, până la stabilizarea sănătății, și transportatea lui în siguranță în țară. Sau mă rog, așa trebuia să se întâmple, dar nu s-a întâmplat. După mai mult de o săptămână de la primele simptome când echipajul s-a sesizat (în sfârșit, echipajul trebuia să se solidarizeze cu colegul lor de la primele simptome și să forțeze spitalizarea sau repatrierea) că starea de sănătate a lui Moise este foarte gravă, au realizat gravitatea situației și au înțeles că dacă îl mai țin la vapor, compania va avea mult de suferit. Așa că l-au trimis acasă – atenție – CU ENCEFALITĂ, fără însoțitor. În momentul de față, Moise nu mai aduce deloc cu persoana de la care ne-am luat rămas bun la aeroport. Are defecte de vorbire, locomotorii, semipareza, nu mai știe să citească, să vorbească și abia, abia ne mai recunoaște. Este foarte, foarte slab și cu moralul la pământ. Procesul de recuperare este costisitor și îndelungat, va trebui să urmeze multe procedee, însă cu ajutorul lui Dumnezeu și al vostru, cei care l-ați cunoscut și nu numai și al solidarității marinărești, ne putem recupera prietenul. În acest sens, va rugăm insistent, dacă aveți posibilitatea, să contribuiți la vindecarea unui om care are tot viitorul în față. Vindecarea unui fiu, a unui prieten, a unui coleg. Pe vapor, nu trebuie să mai existe roboți inumani sau dezumanizati, cărora le pasă mai mult de prosperitatea companiei, decât de viață și sănătatea unui copil, ci oameni simțîtori și plini de compasiune, solidari cu tovarășul lor, așa cum au fost marinarii dintotdeauna. Pentru că managementul nu a funcționat, pentru că echipajul a închis ochii, pentru că nici doctorii nu și-au făcut treaba, atunci când în sfârșit a ajuns la spital. Un șir de erori de neiertat, pentru care într-o lume normală, s-ar face dreptate. Armatorii ar trebui să fie forțați să ofere asigurări de sănătate gratuite pentru întregul personal navigant, pentru că aceste fapte reprobabile să nu se mai repete. Dar acum, George Moise, acasă, se lovește de cu totul alte probleme. Acasă, unde ar trebui să gaseaca rezolvări, răspunsuri, liniște. Noi nu o să închidem ochii și nici TU nu ar trebui să o faci. Orice ajutor, financiar, oricât de mic, este binevenit”, transmit colegii marinari ai lui George Daniel Moise.

Contul unde se pot face donații este: RO13BTRLRONCRT0310193201. Moise George Daniel

M.P.