Mesajul Emmei Bărăscu din Constanţa, care a scăpat din iadul de la Colectiv: ”Încă nu i-am plâns pe cei ce s-au dus. Lupt pentru ei”

Tragedia din 30 octombrie, când clubul Colectiv din capitală a fost mistuit de flăcări, a săpat răni adânci în sufletul oamenilor. Bilanţul celor care şi-au pierdut viaţa a ajuns, zilele trecute, la 63!

Printre cei care au fost prezenţi în club, dar au reuşit să se salveze, se numără şi Emma Bărăscu, din Constanţa. Aceasta a postat un mesaj emoţionant pe Facebook, marţi, 22 decembrie.

"Vine Crăciunul... Îl voi serba în negru, îl voi serba cu îngeri. Când eram mică, bunica mea adventistă mă învăţase Înger, Îngeraşul meu. Mă gândeam că e un suflet frumos şi luminos, făcut din bunătate, care vede răul şi îl iartă, pentru că el ştie că binele e de fapt energia care ne ţine pe noi veseli şi bucuroşi. Mă gândeam că oamenii aşa trebuie să fie. Şi că indiferent ce se întâmplă aici pe Pământ, el veghează şi ne îndrumă şi ne iartă când ne consumăm negativ, pentru că vom ajunge la lumina. Aşa m-a învăţat ea pe mine. Mă ducea la Biserica Ortodoxă, mă ducea la Adunare, nu îmi zicea de niciuna din ele că ar fi mai bună sau mai rea. Îmi spunea să nu răspund cu aceeaşi monedă, că fiecare om are durerile lui. Eu nu sunt credincioasă, eu cred în ceva. Că trebuie să vedem binele din oameni şi să înţelegem de ce vedem uneori răul din ei, că nu sunt ei de vină, ci întâmplările lor. Dar dacă hrănim binele, ce e rău poate se mai estompează. Bunica mea era un înger şi pe Pământ, a suferit mult, dar tot timpul a fost luminoasă. S-a stins pe 5 septembrie 2013, între ziua mea, 2 septembrie, şi ziua verişorului meu, 8 septembrie. Zâmbesc şi mă gândesc că a vrut să nu ne supărăm şi că e în continuare între noi, aşa cum a fost mereu. Era bolnavă, cronic, de mulţi ani, a avut putere să depăşească anii ce i s-au dat de către medici, în urmă diagnosticului şi a operaţiilor. În ziua de dinaintea căderii în agonie, mi-a zis să merg la doamna doctor, că ea ştie ce trebuie să îi facă. M-a rugat insistent să merg, încercam să îi zic că nu ştiu dacă o să pot face ceva pentru ea. Ea nu negocia cu mine, ci cu moartea. Am fost, mi-a dat morfină şi într-un mod foarte uman mi-a zis ce urmează, cât de curând. Am venit înapoi la ea, nu mai era conştientă. Am venit toţi, rând pe rând. Am stat lângă ea 2 săptămâni, zi de zi. Nu reacţiona. Miercuri, pe 5 septembrie, nimic nu mai funcţiona. Durerile erau prea mari. I-am administrat morfină, după indicaţiile exacte ale doamnei doctor. I-am zis că sunt pastile de la ea, şi că o să o facă bine. Atunci a reacţionat, a încercat efectiv să înghită, ceva din ea a rezonat, aştepta salvarea medicului. Apoi a fost liniştită şi s-a dus. Dar ne aşteptam, avea o vârstă şi boli cronice. E o povară grea pentru doctori, să ştie că oamenii depind de ei.

În 2010 m-am luptat eu, personal, cu sistemul medical. După unii medici trebuia să nu mai fiu, după alţii, m-am făcut bine. Sunt bine.

În 30.10.2015 puteam să mor, puteam să fiu în spital rănită. Iar spitale, iar chin, iar speranţa sfărâmată, iar oameni dragi. Medicii care au fost înainte, în acea seară şi după Colectiv. De ei, de medicii care îşi dau tot, cine are grijă ? Un manager de spital corupt? Un sistem bolnav? Cum poate un sistem bolnav să facă bine oameni bolnavi? Câţi dintre cei din Colectiv, sănătoşi înainte de acea seară, cu toată viaţa în faţă, au aşteptat salvarea medicilor? Câţi părinţi le-au plâns în braţe? Câţi fraţi şi surori s-au încrezut în ei? Ce-au putut ei să facă? Ce au avut ei la îndemână?

Nu arunc cu vina, vorbesc despre oameni, despre atâţia oameni sfâşiaţi de durere, încât nu îi pot cuprinde pe toţi.

Încă nu i-am plâns pe cei ce s-au dus. Lupt pentru ei.

Aş vrea să am un suflet atât de mare încât să încapă toţi, să le fie puţin cald de sărbători. Să vină cei de sus şi să trăiască un pic. Să le zică o vorbă de alinare celor rămaşi", a scris Emma Bărăscu.