"Mi-am îndeplinit cu pasiune profesia, dar eram de neînţeles pentru mulţi din jurul meu"

Doina Drăguinea, judecătorul exclus din magistratură:

Tot mai mulţi magistraţi, judecători sau procurori, aleg să-şi schimbe profesia, devenind avocaţi. Unii au ales să treacă la avocatură pentru a câştiga mai bine, cazul actualului decan al Baroului Constanţa, avocatul Gabriel Grigore. Alţii au vrut să schimbe "ceva" care devenise rutină, iar alţii au ales această cale de nevoie, cazul fostului judecător Doina Drăguinea, fost preşedinte al Tribunalului Constanţa. Exclusă din magistratură în urmă cu un an, după ce superiorii au constatat unele abateri, Doina Drăguinea a intrat în Baroul Bucureşti la începutul acestui an, practicând avocatura. În opinia ei, fosta judecătoare consideră că acesta este numai un episod din viaţa ei, iar a fi jurist nu înseamnă numai să fi judecător. "Eu, la bază, sunt jurist. A fi judecător, procuror sau avocat înseamnă să ai o funcţie, dar la bază, ca absolvent al facultăţii de drept, eu sunt jurist. Ceea ce s-a întâmplat este un episod din viaţa mea, nu vreau nici să acuz pe cineva şi nici să mă justific în faţa cuiva", ne-a declarat Doina Drăguinea.

Reporter: Cum vedeţi profesia de avocat, faţă de cea de magistrat? Puteţi face o comparaţie din punct de vedere al avantajelor şi dezavantajelor?

Doina Drăguinea: Atât magistratul, cât şi avocatul, exercită o profesie juridică. Astfel, un magistrat are profesia de jurist, el îndeplinind doar funcţia de magistrat, pe care o poate ocupa pe toată perioada carierei juridice, ori pe o perioadă limitată în timp. Cariera juridică se încheie numai atunci când persoana licenţiată în studii juridice nu mai desfăşoară nici un fel de activitate juridică. Or, a vorbi despre avantajele şi dezavantajele aceleiaşi profesii juridice, este un nonsens, atâta vreme căt activitatea desfăşurată, cea a înfăptuirii actului de justiţie, este una singură, numai unghiurile din care priveşti sunt diferite.

Rep: Credeţi că ar trebui schimbat ceva în statutulul magistraţilor? În ce constau principalele schimbări, în opinia dumneavoastră?

D.D: Legea 303 din 2004, privind statutul judecătorilor şi procurorilor, până în prezent a suferit mai multe modificări şi completări. Cu toate acestea, ca orice act normativ, este susceptibil de modificări şi completări care să tindă spre acelaşi scop comun, respectiv de îmbunătăţire al actului de justiţie. Este mult de scris şi comentat cu privire la modificările care s-ar impune, în accepţiunea mea, statutului magistraţilor, atât în ceea ce priveşte cariera profesională a acestora, dar şi cu privire la drepturile şi îndatoririle reglementate de cadrul normativ actual. Poate, cu altă ocazie, voi transmite câteva din opiniile mele exprimate în acest sens.

Rep: Credeţi că magistraţii penalişti beneficiază de protecţie, în mod practic, din partea statului, faţă de eventualele acte de răzbunare, dat fiind că exercitarea profesiei înseamnă şi condamnarea unor persoane certate cu legea?

D.D: Protecţia magistraţilor este reglementată din punct de vedere legal. Împrejurarea că magistraţii nu solicită, în mod special, o protecţie din partea organelor în drept, reprezintă doar opţiunea lor de a uza ori nu de un drept conferit de lege. În ceea ce-i priveşte pe judecătorii care soluţionează cauze în materie penală (este improprie sintagma "magistraţi penalişti"), aceştia nu trebuie priviţi ca o categorie aparte, cu un statut special în domeniul protecţiei. Agreând o asemenea opinie, consider că nu am face altceva decât să dăm naştere ori chiar să anunţăm o fobie cu privire la acest aspect. Personal, pe parcursul celor 15 ani de magistratură, nu am trăit acea stare de frică bolnăvicioasă, obsedantă şi nemotivată, doar pentru simplul motiv că am soluţionat cauze în materie penală.

Rep: Ca avocat, cum vedeţi relaţia dintre inculpat şi judecător, după ce, ani la rând, aţi ocupat o altă poziţie faţă de cea de apărător?

D.D: Nu se poate vorbi despre o relaţie între judecător şi inculpat. Cred că aţi vrut să întrebaţi cum este privit inculpatul de către apărător, după ce acesta din urmă a îndeplinit funcţia de judecător. În opinia mea, în prezent ca apărător al drepturilor inculpatului, dar şi ca fost judecător, desemnat la acel moment să stabilesc vinovăţia sau nevinovăţia unei persoane, consider că respectarea drepturilor omului este primordială, indiferent de poziţia în care te afli la un anumit moment, pe parcursul carierei juridice. Iar dacă pentru avocat, procuror, judecător - nu are importanţă funcţia ocupată - Omul şi Legea constituie epicentrul universului său personal, atunci trecerea de la un statut la altul nu reprezintă un impediment în activitatea juridică.

Rep: În ceea ce priveşte noua profesie, aţi ales tot latura penală, sau intraţi în orice fel de dosare?

D.D: Pasiunea mea pentru dreptul penal, ca ramură de drept, a existat dintotdeauna şi continuă să existe. Cu toate acestea, niciodată nu am considerat că şi alte ramuri de drept - civil, comercial, administrativ - nu au "frumuseţea" lor. Acum, ca şi avocat, am posibilitatea de a mă apleca şi asupra altor ramuri de drept, cele enumerate, fără a fi "încorsetată" de raţiunile administrative de la nivelul unei instanţe, unde, nu întotdeauna ai şansa de a te specializa în domeniul care te atrage mai mult. Altfel spus, specializarea mea rămâne dreptul penal, "dragostea dintâi", dar acest lucru nu m-a determinat să nu accept să reprezint, ca avocat, clienţi şi în alte domenii ale dreptului.

Rep: Vă pare rău că aţi fost nevoită să renunţaţi la magistratură, în favoarea avocaturii, sau consideraţi că este un pas înainte?

D.D: Aşa cum am mai spus şi cu alte ocazii, un eveniment intervenit pe parcursul carierei juridice, nu înseamnă că acea carieră a luat sfârşit. Este adevărat că funcţia de judecător, pe care mi-am îndeplinit cu pasiune, dăruire, devotament, poate exagerat uneori, iar din acest motiv, de multe ori, eram de neînţeles de mulţi din jurul meu, mi-a adus nenumărate satisfacţii profesionale. Cu toate acestea, consider că şi calităţile mele actuale, acea de avocat, am mult de dăruit. Spun asta pentru că, pentru mine, a iubi profesia pe care ţi-ai dorit-o dintotdeauna, acea de jurist, nu este echivalent cu acea de a iubi o funcţie, din cadrul acelei profesii. Sunt 2 chestiuni total diferite şi, de multe ori, neînţelese de majoritatea oamenilor.

Daniel ALBU