Micul 'SAT' din municipiul CONSTANȚA care a fermecat un NORVEGIAN

Pentru a ajunge pe strada Albastră din Constanţa, trebuie să treci calea ferată din zona străzii Caraiman, şi apoi să mergi cam 2 kilometri pe un drum plin de gropi sau de mocirle, atunci când plouă. Pe lângă aceste obstacole naturale, mai există şi obstacole vii, adică zecile de câini înfometaţi care abia aşteaptă următoarea victimă. La capătul acestor probe te aşteaptă câteva „căsuţe” locuite de 7-8 familii, extrem de mulţumite de viaţa pe care o duc în acest colţ uitat de lume.

Gunnar, pata de culoare de pe strada Albastră

Strada Albastră este locuită de câteva familii şi este probabil una dintre puţinele străzi ale Constanţei de care nu se interesează nimeni. În mijlocul acestei „uliţe” este probabil ultimul loc unde te-ai gândi că ai putea să găseşti un... norvegian. Gunnar este norvegian, şi a venit în vacanţă în România cu prietena lui, a cărei mamă locuieşte pe strada Albastră.

„Mama” nu vrea să se mute de aici

Lucrător în construcţii în ţara natală, Gunnar are şi un apartament cumpărat în Mamaia Nord, însă viitoarea lui soacră nu vrea nici un chip să plece din căsuţa în care locuieşte de 25 de ani. Potrivit spuselor acestuia, viaţa e frumoasă pe această străduţă, începând cu cafeaua de dimineaţă băută cu toţi vecinii de pe stradă şi terminând cu grătarele care ţin uneori până dimineaţa. Curios, nimeni nu şi-ar da căsuţa pe un apartament în buricul târgului mulţumindu-se cu viaţa pe care o duc.

O persoană care joacă zilnic la cazino nu poate fi săracă

Cu toate că despre oamenii de aici s-a crezut de-a lungul timpului că sunt săraci şi amărâţi, Gunnar ţine să dezmintă acest zvon considerând că o persoană care joacă zilnic la cazino nu poate fi săracă. În încheiere acesta s-a declarat mulţumit de Constanţa, în opinia lui acesta fiind cel mai frumos oraş al României.

Strada Albastră, în continuă dezvoltare

Dacă acum 5 ani strada Albastră era într-o părăsire evidentă, acum se vede clar o evoluţie în bine a acesteia, puţinii locatari încercând prin forţe proprii să o aducă într-o stare locuibilă.

Virgil STOIAN