Mircea Albulescu şi Eusebiu Ştefănescu joacă "Bădăranii" la Constanţa

Pe scena Casei de Cultură

Comedia "Bădăranii" de Carlo Goldoni a fost jucată pe aproape toate scenele Europei cu mare succes. Subiectul piesei a fost, este şi va rămâne unul de actualitate, care transcede timpul. Vremurile s-au schimbat, dar natura umană, atât de imprevizibilă uneori, nu. "Bădăranii" a fost jucat de monştrii sacri ai cinematografiei româneşti, tocmai de aceea, pentru actorii zilelor noastre, oricât de experimentaţi ar fi, rolurile din această piesă constituie cu adevărat o mare încercare. Ar fi fost totuşi păcat ca talentul unor mari actori precum Mircea Albulescu, Costel Constantin, Gheorghe Visu şi Eusebiu Ştefănescu să nu fie pus în valoare. La acest lucru s-a gândit regizorul Dan Tudor, care a fost convins că punerea în scenă a spectacolului în această distribuţie de excepţie se va bucura de un mare succes, şi a avut dreptate. Piesa a fost cerută de public, iar actorii au jucat chiar şi de trei ori pe zi. În curând, mai precis marţi, 11 iunie a.c., "Bădăranii" se va juca şi la Constanţa, în incinta Casei de Cultură a Sindicatelor. Pentru promovarea spectacolului şi pentru ca publicul să se convingă că distribuţia este cea scrisă pe afişe, a fost organizată o conferinţă de presă, vineri, 31 mai a.c., în Sala Protocol a Casei de Cultură a Sindicatelor, la care au participat marii actori: Mircea Albulescu şi Eusebiu Ştefănescu. Piesele se adaptează în funcţie de cererea spectatorilor, care s-a schimbat după Revoluţia din 1989, iar "Bădăranii" nu face excepţie. "Piesele de teatru şi filmele se adaptează în funcţie de cererea spectatorilor. Dumneavoastră certificaţi şi validaţi o operă de artă, indiferent că este o pictură sau o casă prin faptul că vă duceţi să o aprobaţi, sau nu vă duceţi deloc. Este o chestiune de relaţie între gustul publicului şi gustul nostru. Publicul hotărăşte dacă un spectacol este interesant, ceea ce s-a întâmplat şi cu spectacolul nostru, făcut de copilul meu, Dan Tudor, făcut de maeştrii care sunt alături de mine şi care ne-am propus să facem această propunere către dumneavoastră. Era în teatru o vorbă: "dar dacă şi condiţia dată". Dacă ce se întâmpla acum 300 de ani, se întâmplă şi astăzi? Şi atunci publicul validează sau nu validează această experienţă. Am trac de fiecare dată când urc pe scenă. Chiar dacă ştiu ce am de făcut, că trebuie de exemplu să pun o batistă undeva, îmi închipui în minte de câteva ori lucrul acesta până îl fac pe scenă. Există o posibilă paralelă între a naşte o viaţă ca rol şi naşterea unui copil. Noi ca artişti nu putem trăi fără să producem arta noastră. Este o meserie superbisimă prin preţul ei. Am fost plecat în Maroc şi, când m-am întors, era ziua în care a fost pus spectacolul la Teatrul de Comedie. În pauză a venit soţia mea îmbrăcată în negru şi mi-a spus că a murit tatăl meu. Am fost chemat în scenă. Şi m-am dus şi am jucat. Asta-i viaţa. Ăsta este un preţ pe care îl plătim. Sunt totuşi actori, nu mulţi, dar sunt, care la sfârşitul carierei nici nu vor să treacă pe la teatru. Concluzia mea este aceea că uneori este atât de grea şi nemiloasă această îndeletnicire că te chinuieşte îngrozitor şi nu vrei să te mai întorci la chinul pe care l-ai tras 30 sau 60 de ani", a declarat Mircea Albulescu. Piesa este reactualizată, iar regizorul s-a gândit chiar la o pătrundere în lumea mafiei. "Vorbim despre faptul că toate aceste mentalităţi au rămas undeva în lumea noastră până astăzi. Deodată ne-a propus să pătrundem în lumea mafiei, o lume care nu mi s-a părut forţată, mă refer la idee, mai ales că a fost argumentată prin faptul că acesta este o comedie de moravuri, iar oamenii nu s-au schimbat prea mult. În această accepţie şi a regizorului şi a noastră, noi am plecat într-o aventură să dovedim că este de datoria noastră, a tuturor generaţiilor, să punem o piesă de valoare în scenă", a declarat Eusebiu Ştefănescu.

Marieta ŞTEFAN