Mohammad Murad: Bulgarii preferă să fie amendaţi şi să primească turişti ruşi fără viză

De ce pierde România "războiul" cu vecinii la capitolul statistici în turism

Mohammad Murad, proprietarul lanţului hotelier Phoenicia, este, de două săptămâni, preşedinte al Federaţiei Patronatelor din Turismul Românesc. Libanezul spune că este de câţiva ani membru al FPTR, aşadar nu a venit de "nicăieri" în această funcţie. Un an de zile - atât va fi preşedinte, dacă nu va avea rezultate. De profesie este medic, însă conjuctura l-a făcut să preia terase, să construiască Phoenicia Resort în Mamaia Sat, visează să aibă şi o televiziune, dar şi să îi ajute pe alţii, pentru că pentru el a făcut "destule". De ce nu merge turismul în România? Sunt multe motive, dintre ele imaginea este cea care strică cel mai mult, este de părere libanezul, dar şi lipsa încrederii, legile care se schimbă foarte des, faptul că nu speculăm şi nu încălcăm reguli, aşa cum o fac bulgarii de exemplu. Şi ar mai fi, desigur, supărările poporului român: "Românii nu mai ştiu să se bucure, să se distreze. Avem turişti la Pheonicia care cu greu îi ridici de la mese să danseze sau să joace volei. Pregătim cu angajaţii complexului tot felul de activităţi, iar turiştii nu se încântă. Parcă nu mai ştiu să se distreze", ne-a declarat Mohammad Murad. Dincolo de această descriere, dar şi de afirmaţia patronului Pheonicia, amintim şi partea mai puţin frumoasă din activitatea de turism pe care acesta o practică: Mohammad Murad a fost exemplificat de Claudiu Tusac, primarul Mangaliei, ca fiind unul dintre cei care şi-au lăsat activele în paragină. Nu neagă acest lucru, libanezul declarând însă că şi administraţia publică din Mangalia are partea ei de vină.

Reporter: Aţi fost ales, recent, preşedinte al Federaţiei Patronatelor din Turismul Românesc. De ce v-aţi dorit această funcţie şi ce veţi face din această postură?

Mohammad Murad: Da, sunt ales de acum două săptămâni. Sunt membru al FPTR de mai mult de 5-6 ani de zile. Am considerat că se poate face mai mult decât s-a făcut până acum, având în vedere că am în spate o experienţă (în domeniul turismului -n.r.) de mai bine de 20 de ani şi având în vedere faptul că sunt în românia de mai bine de 28 de ani. Cred că se poate face mai mult, că e nevoie de mai mult, mai ales că acum turismul în România se află aproape de comă, din păcate. Vedem cum sunt milioane de români care pleacă la vecini. M-aş bucura să plece foarte mulţi oameni, dar în schimb să vină alţi mulţi oameni pe litoralul românesc. Din păcate, nu vin. Aşa că vom căuta orice soluţie. Nu este doar o criză, este dublă criză: cea europeană şi cea din turism. Credem că trebuie să avem o altă abordare, să căutăm care sunt motivele care ne-au dus aici după 15 ani aproape de privatizare în turismul românesc. Sigur, vă spun de la început, că este nevoie de o altă imagine pentru românia, pentru că niciodată nus e vinde o destinaţie ca un hotel sau o staţiune. Primul lucru pentru cineva care vrea să aleagă o destinaţie de vacanţă într-un loc sau altul este să aleagă ţara, şi trebuie să avem o imagine corectă. De ce vă spun corectă? Pentru că în momentul de faţă imaginea României este un pic negativă şi care nu reflectă realitatea. Aţi văzut acest complex Pheonicia, care poate concura, şi cu servicii mai bune, cu altele din Turcia, Grecia, Bulgaria, preţurile fiind la Pheonicia la jumătate sau dacă nu la jumătate, cu 20-30% mai ieftin faţă de altele. De ce nu e foarte multă lume? Pentru că imaginea generală este negativă. Pentru foarte mulţi români litoralul românesc înseamnă plaja care nu este curată, patronii care profită de orice moment pentru a fura clientul, iar noi tot timpul încercăm să transmitem informaţiile puţin altfel, politicoase. Nu, trebuie să fim direcţi. E de făcut mult, nu trebuie să aşteptăm statul să facă, ci noi, patronii, să transmitem imaginea corectă şi omogenă. Sunt foarte multe unităţi turistice de pe litoral frumoase, unităţi unde poţi să petreci un sejur, o săptămână-două foarte frumos, nu rămâne decât ca aceste imagini să le putem transmite mai departe. Cred că aceasta este una dintre cele mai mari probleme care le avem cu turismul este lipsa de încredere. Nu există încredere între noi, ca patroni, şi turiştii. Şi invers. Există lipsă de încredere şi între patroni şi stat. Este un lucru care s-a creat în timp.

Rep.: Aţi adus în discuţie vecinii bulgari. Aţi văzut statisticile, câţi români s-au dus anii anteriori în staţiunile bulgăreşti. De ce la ei da şi la noi nu? Ce au ei în plus faţă de noi?

M.M.: Ei au o imagine mult mai bună decât noi. Doi: la ei, şi peste tot vedem, la posturi tv, că au preţuri mai ieftine decât la noi. Iar lucrurile nu sunt aşa. Facem o comparaţie între un hotel de acolo, de trei stele sau patru stele, cu un hotel din România de cinci stele. Nu e corect. Trebuie făcută o comparaţie între unităţi asemănătoare. Poate sunt anumite cazuri unde preţurile sunt mai mari decât la ei, dar nu vreau să intru în dedesubturi de genul: la ei taxele sunt maici, statul e mai prezent, iar autorităţile locale joacă un rol important. Poţi avea, de exemplu, un hotel foarte frumos, dar în jur nu arată la fel. La bulgari în schimb, există o omogenitate. Dar mă întorc la problemă: românii nu au încredere în produsul românesc, deşi am părerea că este o obligaţie morală să începi de la tine şi apoi să mergi la altul. Avem de lucru, dar cred că vom reuşi însă într-un an sau doi ca turistul român să recapete încrederea.

Rep.: Aţi sesizat că sunt firme româneşti care se mută în Bulgaria, pentru că sunt taxe mai mici. Ce părere aveţi?

M.M.: Legat de mutarea în Bulgaria, nu cred că este o oportunitate, chiar dacă acum, pe moment, sunt nişte avantaje. Trebuie să fii corect, iar banii pe care i-ai câştigat în ţară să rămână aici. Nu trebuie să fim speculanţi. Chiar dacă sunt nişte avantaje, eu nu mă gândesc să fac aşa. Cred că, dacă trebuie să facem nişte sacrificii, trebuie să facem toţi.

Rep.: Dumneavoastră aveţi un complex hotelier, iar alături vedem o plajă, care am înţeles că nu vă aparţine, şi care este nearanjată, cu un tobogan în paragină. Ce este de făcut? Cum comentaţi propunerile legislative şi legile din ultima perioadă?

M.M.: Plaja care nu ne aparţine, aşa este. Acum se discută legea privind obiectivele care sunt lăsate în paragină. Nu sunt de acord cu acest lucru, cu naţionalizarea. Nimeni nu poate decide care obiectiv este lăsat în paragină şi care nu. Eu cred că trebuie analizată mai bine această problemă şi găsită o soluţie ca aceste obiective sau plaja să nu fie lăsate în paragină, pentru a nu strica imaginea de ansamblu, imaginea altor hoteluri. Eu am venit cu o propunere şi intenţionez să o lansăm prin intermediul purtătorului de cuvânt al FTPR, aşa încât toate obiectivele care sunt în paragină să fie impozitate mai mult, mă refer la impozit local. Primăriile să ia de 10 ori mai mult în astfel de cazuri, iar proprietarul ori să fie astfel obligat să vândă, ori să renoveze. Dacă vinde, e ok, dacă renovează, iar e bine. Dacă nici una nici alta nu se poate, atunci plăteşte de zece ori mai mult, iar primăria, cu banii astfel încasaţi să facă un plan de estetică - panouri publicitare sau alte variante, care să mascheze acele obiective. Pe de altă parte, e foarte greu să obligi pe cineva să deschidă o terasă dacă timp de o săptămână nu are decât trei turişti la mese. Problema este mult mai complicată. Deci, trebuie găsite alte soluţii.

Rep.: O taxă mai mare seamănă oarecum cu taxa de paragină propusă în sudul litoralului de primarul Mangaliei, care, de altfel, v-a dat drept exemplu negativ cu terasele care le aveţi acolo.

M.M.: Da, aşa este, dar nu vreau să intru în discuţii politice. Am două terase acolo, pe care le-am luat înapoi anul trecut de la cei care le cumpăraseră. Nu am un plan imediat în ceea ce le priveşte, pentru că nu avem bani de investiţii. Dacă vrei să faci investiţii, trebuie să iei nişte credite. Pentru a lua nişte credite trebuie să te duci la bancă cu un plan de afacere. Dacă te duci la bancă şi spui că acolo vei atrage cinci mii de oameni, banca va spune: incredibil, dacă toată staţiunea nu are cinci mii de oameni. Apoi, de ce nu se gândeşte domnul primar de acolo şi la faptul că o autorizaţie durează la ei şi doi ani, trei ani de zile? Trebuie să se gândească şi la faptul că nu suntem ajutaţi. Mai e ceva: eu pot să fac un restaurant, dar trebuie şi primăria să facă, la rândul ei, ce ţine de ea: spaţiile verzi sau obiective turistice pe care eu nu am potenţa să le fac - gen un aqualand, un muzeu al satului sau alte lucruri care ţin de ei. ei sunt buni să ia banii tot timpul, fel de fel de taxe, fără să se gândească să întoarcă banii, prin lucruri făcute în staţiuni. De acea vă spun că lucrurile sunt foarte complicate şi am spus-o şi în 2002, şi o spun şi acum: să existe staţiuni de interes naţional, aşa încât nu orice primar sau orice director să poată decide ce se întâmplă acolo. Trebuie să existe un cadru clar, în care să se spună ce se poate construi, nu haotic, trebuie să existe un spaţiu verde, să nu se facă în aceste staţiuni ateliere, fabrici, lucruri care s-au întâmplat. Sunt cazuri, mergeţi să le vedeţi.

Rep.: Vă referiţi la sudul litoralului?

M.M.: Da, în sud-est, unde sunt depozite făcute, dar este şi cazul din Constanţa, staţiunea Mamaia, unde sunt făcute blocuri şi nu mai sunt spaţii verzi. Ca să nu mai spunem că pentru acele blocuri trebuie spaţii de parcare, infrastructură. Noi trebuie să păstrăm cadrul pentru turism, pentru că dacă plecăm din Bucureşti, dintr-un cartier, pentru un alt cartier... asta nu mai este staţiune turistică.

Rep.: Acestea sunt lucruri care ţin de autorităţi. Să revenim puţin la FPTR. Aveţi în plan ca, alături de colegii dumneavoastră, să promovaţi destinaţiile din România în ţările vecine? Ca exemplu, aţi văzut că bulgarii îşi fac reclamă la noi.

M.M.: Cred că e nevoie de un plan, măcar pe 2-3 ani de zile, să nu spun 5 ani, cum era cincinalul. E gândit, cu el am intrat în alegeri. Dar nu putem face o promovare acolo unde istoria ne-a arătat că de acolo nu a venit nimeni la noi. Trebuie să vedem şi ce mijloace sunt permise, pentru că sunt multe instituţii, ministere. Spre exemplu, să vă spun despre Bulgaria ceva, pentru că trebuie să ştiţi. De exemplu, pe timp de vară, ei acordă intrare cetăţenilor ruşi fără viză. Pentru acest lucru, ei sunt buni de amendă 10 milioane de euro. Ei plătesc amenda către Uniunea Europeană, iar pe de altă parte câştigă de la turiştii ruşi înzecit. Este o metodă. Anul trecut, spre exemplu, ei au primit 36 de mii de turişti din afara comunităţii europene, cu o viză obţinută în două zile, 48 de ore. Lucru care nu e normal. Sunt ţări ca Liban sau Siria care sunt în anexa 22, deci e clar că pentru viză trebuie 2 luni de zile. Şi-au asumat nişte răspunderi. Lucruri care, după părerea mea, sunt de salutat. Nu spun să nu respecţi legea, dar ei şi-au asumat nişte riscuri. E foarte greu să concurezi pe cineva care adoptă mijloace diferite. Cred că vom fi în concurenţă cu ei şi în următorii 20 de ani, chiar dacă ei nu ne bagă acum în seamă. Avem potenţial, trebuie să vedem cărei pieţe ne adresăm. Cred că importantă este piaţa germană. Germania "exportă" aproape 80 de miliarde de euro pe turism pe an. Putem fi concurenţă pentru Bulgaria, Grecia, care e acum într-o situaţie mai dificilă. Nu putem face însă acest lucru doar noi, trebuie să avem o colaborare cu Ministerul Turismului, cu alte patronate, trebuie făcute nişte sacrificii la început, să mai scădem din preţ, pentru că asta este piaţa europeană. Se lucrează mai mult pe preţ şi mai puţin pe alte criterii. Cred că e timpul să vină şi rândul nostru, al României, care să atragă turişti care mergeau în Egipt sau Grecia.

Rep.: Spuneaţi că sunteţi de peste 28 de ani în România, ştim că aţi terminat Medicina. De ce aţi ales să faceţi afaceri în turism şi de ce aţi rămas în România?

M.M.: Da, am rămas, dar în fiecare zi cred că mâine sau în următoarea lună voi pleca. Am rămas fiindcă asta a fost conjunctura, m-am obişnuit. Nu pot să spun că nu îmi place, îmi plac oamenii de aici, am trăit şi la bine şi la rău - vorba aia, şi am schimbat profesia nu de plăcere, ci aşa a fost ocazia. Dacă este să mă întrebaţi acum, după 18 ani de turism, ce aş alege, cred că nu aş mai spune că afacerile, ci aş alege spitalul, ca medic, chiar dacă veniturile sunt mai puţine. Însă plăcerile sunt mai multe. În România, dacă eşti om de afaceri înseamnă că eşti jumătate hoţ, jumătate eşti condamnat - e imaginea de zi de zi. Sper însă să se schimbe imaginea asta despre oamenii de afaceri. Ca medic în schimb, imaginea e mai bună, chiar dacă se spune că medicii iau ciubucuri, dar eu vă spun cu mâna pe inimă că nu este aşa. Şi, repet, dacă aş fi putut alege acum, nu aş fi ales drumul omului de afaceri.

Alexandra ANTON