Noi intre noi ne scoatem ochii...

Avem fiecare dintre noi răutăţile noastre. Că le conştientizăm sau nu, ele există. Savurăm cu răutate eşecul cuiva pe care nu îl suferim - asta e o chestie generală, dovedită chiar. Eşecul altuia ne ajută probabil, zic eu analizând ipostaze anterioare în care m-am surprins că am doza mea de răutate, să ne vedem mai... buni. Buni nu în sensul acela de blândeţe, ci în sensul de "meseriaşi", "şmecheri pe tarla" etc. Asta e când uităm de bârna din ochi căutând paiul la alţii. Fac toate aceste remarci, fără ipocrizia de a comenta că sunt un om mai bun ca alţii, pentru că m-a înfiorat reacţia unei colege de breaslă, care a savurat eşecul alteia. A transmis şi în direct înţepătura la adresa celei care a capitulat. Nu îmi place să dau nume în situaţii în care comentez colegi de breaslă, dar se subînţelege subiectul. Chiar şi fără nume, comentariul meu intitulat poate prea preţios "editorial" poate fi interpretat şi dincolo de cazul particular care m-a stârnit să aştern aceste idei. E un fel de apel către colegii pe care îi respect sau nu, care îmi sunt indiferenţi ori nu, de a încerca să fim decenţi unii cu alţii. Chiar şi dacă nu ne respectăm cu toţii între noi, trebuie să existe măcar decenţa de a ne înfrâna exprimarea bucuriei răutăcioase în public. E suficient să savurezi vestea că cel pe care nu îl suporţi a "păţit-o", nu e nevoie să fie şi exprimată această plăcere, la ce ajută? Vreodată, vorbele de acest fel se pot întoarce ca un bumerang înapoi. Se mai întâlneşte om cu om, se mai învârte roata - sunt chestii pe care le cred cu tărie. Poate nu am nici un drept să judec pe alţii, să transmit sfaturi, aşa că mă scuz, cu mâhnire: îmi rezerv dreptul de a mă exprima în acest colţişor, de a comenta orice şi pe oricine, într-o limită a bunului simţ când vine vorba despre colegi - buni sau răi, mai cu seamă dacă ei sunt de aici, din spaţiul local pe care îl împărţim atunci când vine vorba de "facerea" ştirilor. Împărţim acelaşi domeniu de activitate, ce am avea de împărţit atât de grav între noi? - mă întreb eu, poate se vor întreba şi alţii.