O gaşcă de borfaşi se ascunde în spatele service-ului auto Litoral

Au sechestrat reporterul "Replica" şi au ameninţat clientul nemulţumit

Bulevardul Aurel Vlaicu din Constanţa este recunoscut, printre altele, pentru curvele de pe centură ori găinarii care-şi fac veacul prin zona oborului. Din mediul fetid în care prosperă astfel de scursuri ale societăţii, fac parte însă şi nişte humanoizi cu aparenţe de cetăţeni normali, care se laudă vecinilor şi neamurilor că sunt patroni respectabili. Vorbim doar de aparenţe, pentru că avem de-a face cu nişte borfaşi ordinari, mult mai scârbavnici decât categoriile sus menţionate, întrucât cei din urmă măcar nu au pretenţia de a fi altfel decât sunt. Vorbim aici despre ipochimenii care conduc afacerea Club Service Litoral SRL, un service auto situat pe bulevardul Aurel Vlaicu. Obişnuiţi, fără doar şi poate, cu manglele, au prostit, printre alţii, un constănţean, Ion Băican, care a avut însă (ne)inspiraţia de a reclama reporterilor de la "Replica" faptul că maşina sa, dată la reparat, zace de aproape două luni în curtea firmei, fără ca cineva de aici să-l bage în seamă.

De bună credinţă, un reporter merge cu cetăţeanul în cauză la faţa locului, pentru a vedea despre ce este vorba. Putea foarte bine să scrie de la birou despre potlogăriile celor de la Club Service Litoral, doar pe baza reclamaţiei asumate a păgubitului, dar a ales să-şi facă meseria onest, astfel încât s-a dus pe teren, pentru a vedea şi care este poziţia celor de la firmă. Odată ajunsă aici, s-a declanşat iadul. Administratorul firmei, Dan Vasilache, acompaniat de ţaţa pe post de nevastă, a turbat, efectiv, când şi-a dat seama că este înregistrat pe reportofon de către reportera Replica, deşi aceasta a pus aparatul pe masă, la vedere, încercând astfel să-şi asigure acurateţea datelor pe care voia să le obţină. Fără să stea prea mult la discuţii (bănuim că din cauza impotenţei lingvistice şi intelectuale de a purta un dialog articulat), huliganii de la Club Service Litoral şi-au însuşit reportofonul reporterei, iar la cererea acesteia de a i se înapoia bunul, au început să ragă şi să profereze ameninţări la adresa jurnalistei, repetăm, o femeie, atenţionând-o, prin limbajul suav al zbieretelor, că o dă cu capul de ciment, o calcă în picioare, o omoară acolo, pe loc, şi alte astfel de mesaje pline de înţelepciune şi bun simţ. Pentru a fi mai convingători, indivizii ce pot fi cu uşurinţă confundaţi cu nişte veritabili homo sapiens, au sechestrat reportera (şi, revenim, este vorba despre o femeie) în încăpere, împreună cu clientul escrocat, spunându-le că a chemat niscai băieţi de cartier să-i înveţe minte. N-au apucat gibonii să ia şi telefonul reporterei noastre, care a apucat astfel să sune la redacţie, pentru a cere ajutorul. Aşa a avut şi subsemnatul deosebita (dez)onoare de a auzi, în fundal, chirăielile mahalagioacei de la Club Service Litoral, urletele maimuţoiului care sechestra o femeie, sesizând astfel că situaţia chiar nu e deloc roză. Motiv pentru care, evident, am apelat imediat la poliţiştii Secţiei 5. Iar poliţiştii propriu-zişi par a-şi face treaba ca la carte; nu acelaşi lucru am putea spune despre poliţiştii de proximitate, sosiţi primii la faţa locului. Timoraţi de prestaţia decibelică şi poalele ridicate în cap de cuplul de urangutani de la Club Service Litoral, bieţii oameni, aflaţi nu tocmai în proximitatea termenului de poliţişti pur sânge, au dat-o mai mult în bâlbâială, încercând să explice cum e cu înregistrarea cetăţeanului fără acordul lui. Trecând peste faptul că primatele din familia Vasilache mai au câteva trepte ale evoluţiei de urmat pentru a putea fi catalogaţi cetăţeni (care înseamnă locuitor al cetăţii, al urbei, or ei sunt cel mult membri de haită), nu putem remarca faptul că oamenii legii erau mult mai îngrijoraţi de drepturile civile ale bipezilor urlători, decât de faptul că o femeie este sechestrată şi ameninţată cu moarte. Oricum, epuizaţi de circul prestat vertebratele umblătoare şi, culmea vorbitoare, din familia Vasilache (necunoscută încă de zoologi, dacă e să ne gândim bine), au eliberat ostaticii. Au refuzat în schimb să înapoieze reportofonul, chinuindu-se, docţi, să şteargă înregistrarea de pe aparat. Ca orice maimuţă care nu primeşte banana sau fisticul cadou pentru realizările sale, nu au reuşit performanţa de a silabisi şi traduce cuvinte precum delete sau rec, motiv pentru care l-au aruncat în braţele poliţiştilor. Şi ca să nu plece oamenii netraumatizaţi corespunzător, i-au transmis nefericitului care a adus reportera Replica în habitatul lor că ştiu unde stă şi să se aştepte la o vizită de curtoazie, probabil pentru modificarea artificială a sistemului osos al bărbatului, de genul picioare ori capete rupte. Întrucât cei de la Protecţia Animalelor nu au decât o poliţie care să apere drepturile patrupedelor, am fost nevoiţi să apelăm la ajutorul poliţiştilor de la Secţia 5 pentru tragerea la răspundere a primatelor şi recuperarea reportofonului. Aşa se face că regnul Vasilache s-a ales cu plângeri penale pentru privare de libertate şi furt. Singura noastră temere, în acest moment, este ca ţaţa şi ţaţul Vasilache să nu emigreze, între timp, în vreo grădină zoologică, întrucât avem mari dubii că statul român şi, în general, rasa umană, are tratate de extrădare cu astfel de onorabile instituţii. Încheiem prin a ne întreba dacă cetăţeanul care a reclamat că nu îşi mai recuperează maşina o va mai recupera, dacă la service nu cumva se face evaziune fiscală şi, în final, dacă nu cumva se lucrează la negru. Pentru a afla aceste răspunsuri, invităm Poliţia, Garda Financiară, Inspectoratul Teritorial de Muncă şi alte autorităţi să le facă celor de la service o vizită, şi nu doar una de "curtoazie" ca promiximştii fâstâciţi, posibil mână în mână cu astfel de specimene precum familia Vasilache.

Cristian ANTON