Obsesia pentru siluetă poate ascunde o tulburare psihică

În rândul tinerilor este tot mai întâlnită anorexia - o afecțiune psihică care se referă la o tulburare de alimentație, afecțiune cu implicații fizice și emoționale.

Medicii și psihologii atrag atenția că persoanele cu astfel de tulburări se pot îmbolnăvi grav și uneori poate surveni chiar decesul.

Asociația pentru Prevenirea și Tratarea Tulburărilor de Alimentație (APTTA) a făcut public faptul că una din 100 de adolescente cuprinse cu vârste între 10 și 19 ani suferă de anorexie nervoasă, iar aceasta reprezintă a 3-a cea mai comună boală cronică întâlnită la femeile tinere. Totodată, un studiu al National Association of Anorexia Nervosa and Associated Disorders raportează că 5–10% dintre anorexici mor în zece ani de la contractarea bolii; 18-20% dintre anorexici vor fi decedați după 20 de ani și numai 30–40% se vor însănătoși definitiv, scrie ziarmedical.ro.

Ce este anorexia nervoasă

De cele mai multe ori este numită simplu, anorexia – și este o tulburare de alimentație caracterizată prin:

pierdere mare în greutate prin restricția exagerată de la mâncare;

frica de a nu lua în greutate;

percepție deformată asupra propriului corp (aceste persoane deși sunt exagerat de slabe se văd totuși ca supraponderale).

Factorii predispozanți pentru anorexia nervoasă

• sexul – boala afectează predominant sexul feminin;

• istoric familial

• perfecționism

• dificultăți în exprimarea emoțiilor negative, timiditate;

• stima de sine scăzută.

Psihologul Laura Maria Cojocaru – președinte fondator al Institutului de Neuro-Programare Lingvistică Somato-Integrativă (INLPSI) precizează într-o declarație publică:

laura maria cojocaru

Psiholog Laura Maria Cojocaru

În cazul anorexiei, riscul de deces este de patru ori mai mare decât în cazul depresiei majore, acest risc crescând la persoanele diagnosticate cu anorexie în jurul vârstei de 20 de ani. Cauza poate fi o combinaţie a unor factori psihologici, biologici şi sociali, precum: atitudinea socială faţă de aspectul fizic, influenţa familiei ca percepție, proveniența din familii foarte stricte, foarte critice, perfecționiste sau foarte protectoare. Evenimente cu grad de stres ridicat: divorţ, decesul unei persoane dragi, schimbarea domiciliului sau a altor aspecte de viață, boli fizice sau psihice în familie. De asemenea, anorexia poate apărea pe fond medical: boli ale tractului digestiv (calculi biliari sau pietre la bilă, ulcere, boala de reflux gastroesofagian, etc), tulburări hormonale (boala lui Addison), afecţiuni ale encefalului (accident vascular cerebral, traumatisme, demenţă), boli cronice inflamatorii, pierderea simţului gustativ, depresie, anxietate sau diferite tipuri de medicamente”.

Debutul anorexiei nervoase poate fi asociat cu un eveniment de viață stresant, în jurul vârstei de 14 – 18 ani.

Semnele fizice prin care se manifestă anorexia nervoasă:

- pierderea extremă în greutate;

- tegumente subțiri, emaciate, cu aspect tern;

- oboseală, insomnie, intoleranță la frig;

- tensiune arterială scăzută;

- amețeli, lipotimii (leșin);

- păr friabil, moale și fără strălucire;

- deshidratare, edeme;

- absența menstruației, constipație.

Profilul psihologic al persoanelor cu anorexie nervoasă descrie o persoană perfecționistă, foarte bună la învățătură, alertă. Persoanele cu anorexie nervoasă pot asocia frecvent și depresia, tulburarea obsesiv-compulsivă, tulburări de personalitate, anxietatea.

Diagnosticul diferențial se face cu bulimia, o altă afecțiune psihică din ordinul tulburărilor de alimentație: o persoană afectată de anorexie nervoasă are o greutate corporală mult sub normal, pe când persoanele bulimice au în general o greutate normală.

Anorexia se manifestă prin refuzul de a mânca în faţa altor persoane, prin măsurarea porției de mâncare, prin tăierea alimentelor în porții foarte mici, pregătirea meselor bogate pentru cei dragi dar la care persoanele anorexice nu participă, ascunderea alimentelor, suprasolicitarea prin exerciții fizice sau folosirea de laxative sau medicamente care reduc pofta de mâncare, prin dorința de a se cântări obsesiv. Gândirea unei persoane cu anorexie este distorsionată, în sensul să își percepe corpul ca fiind supraponderal, când obiectiv vorbind, greutatea este mai mică decât cea normală. În același timp, o persoana anorexică își va guverna viața numai după aprobările sau dezaprobările societății și va avea o gândire negativistă, de genul: nu corespund, nu voi fi acceptat, nu pot fi iubitdacă sunt gras, nu merit să mă bucur de viață. Cel mai grav aspect este că dacă nu va atinge perfecțiunea, se vor ivi gânduri suicidale. Este inundat de emoții negative, precum: frica intensă de îngrășare, implicit de respingere socială, sentimente de rușine, vinovăție, neîncredere în sine, în ceilalți și, într-un final, în viață și în oportunitățile oferite de ea, precizează psihologul Laura Maria Cojocaru.

De cele mai multe ori membri familiei sunt cei care ajung să ceară ajutor medical de specialitate pentru unul din membri familiei, iar în procesul de recuperare al bolnavului este imperios necesar sa fie inclusă și familia prin terapia familială. Abordarea în tratarea afecțiunii trebuie să fie complexă și este necesară expertiza unei echipe interdisciplinare: medic de familie, psiholog, psihiatru, nutriționist. Tratamentul acestei afecțiuni trebuie să urmărească reabilitarea nutrițională, dar și tratamentul psihosocial prin psihoterapie și terapia medicamentoasă.