Oil Terminal plăteşte 4 miliarde pe lună pentru maşinile puse la dispoziţia şefilor din Ministerul Economiei

Maşini de lux, pentru confortul unor "plimbă mape"

Afacerile Oil Terminal scad îngrijorător de la an la an şi este greu de anticipat evoluţia companiei de stat constănţene, în condiţiile în care cel mai mare terminal petrolier de la Marea Neagră şi Dunăre are o concurenţă acerbă din partea operatorilor privaţi, în special Rompetrol. Astfel, dacă în 2012 Oil Terminal raporta cea mai scăzută cifră de afaceri din ultimii ani, primele cifre oficiale pentru 2013 indică o scădere abruptă a afacerilor şi pentru anul în curs. Potrivit raportului pentru primul trimestru al anului 2013, Oil Terminal a înregistrat o cifră de afaceri de 23.592.778 lei, cu 1.436.475 lei mai puţin faţă de aceeaşi perioadă a anului 2012, reamintim, cel mai slab an al companiei constănţene. Interesant este că, deşi numărul salariaţilor a scăzut de la 1.119 la 923, cheltuielile cu personalul au crescut, de la 13.549.442 lei, în 31.03.2012, la 14.326.907 lei, în 31.03.2013. La fel, au crescut cheltuielile cu materii prime şi materiale, cu apa şi energia electrică, dar au scăzut cheltuielile cu serviciile executate de terţi, cu amoritzarea imobilizărilor şi alte cheltuieli.

Pe de altă parte, Oil Terminal avea la data de 31.03.2013 de recuperat creanţe în valoare totală de 10.377.792 lei, dar şi datorii comerciale totale de 17.842.905 lei. Printre datoriile curente ale Oil Terminal se află şi cele 13 contracte de leasing, încheiate în 2008 (9 contracte) şi 2010 (4 contracte), cu Piraeus Leasing Romania IFN şi Raiffeisen Leasing IFN, pentru achiziţionarea unor autovehicule, la care compania de stat constănţeană plăteşte, lună de lună, peste 400.000 de lei. În general, este vorba despre maşini a căror utilitate este de la sine înţeleasă, pentru specificul Oil Terminal: o autovidanjă Man, cumpărată în octombrie 2010, trei autobuze Isuzu, cumpărate în aprilie 2010, pentru transportul angajaţilor, precum şi 6 autoutilitare Renault Kangoo Privilege, cumpărate în martie 2008. Atrag însă atenţia celelalte patru maşini care completează lista: două Nissan Murano, cumpărate în februarie 2008, precum şi două Subaru Tribeca, achiziţionate în ianuarie, respectiv februarie 2008. Patru maşini de lux, al căror preţ variază azi între 40.000 şi 50.000 de euro, dar care, cu siguranţă, erau mult mai scumpe în 2008, înainte de declanşarea crizei. Oil Terminal plăteşte leasing lunar de 2.198 lei pentru un model de Subaru Tribeca, 5.659 lei pentru al doilea Subaru şi câte 6.876 lei pentru cele două Nissan Murano. Toate bune şi frumoase, numai că de luxul bolizilor japonezi nu se bucură angajaţii de la Oil Terminal, ci câţiva şefuleţi de prin Bucureşti, nişte târâie mape de la Ministerul Economiei. Maşinile pentru care Oil Terminal plăteşte un leasing lunar de peste 20.000 de lei au fost oferite gratuit spre folosinţa unor persoane din Ministerul Economiei- Oficiul Participaţiilor Statului şi Privatizării în Industrie (OPSPI), prin intermediul unor contracte de comodat. Acţionarul minoritar al Oil Terminal, off-shore-ul Broadhurst Investments Ltd, extrem de (re)activ, de altfel, cu toţi cei din conducerea societăţii de stat, a cerut, la ultima şedinţă AGA, anularea acestor contracte, fără sorţi de izbândă.

Cristian ANTON