Până unde duce impertinenţa unor şoferi de pe maxi-taxi! ‘Cred că vei rămâne mult şi bine cu abonamentu’ în staţie’
Până unde duce impertinenţa unor şoferi de pe maxi-taxi! ‘Cred că vei rămâne mult şi bine cu abonamentu’ în staţie’
Facebook Twitter Whatsapp Linkedin PinterestPoveşti din GMS
Poveşti din GMS
Nesimţirea unor şoferi de maxi-taxi întrece, uneori, orice limită şi atinge penibilul în multe situaţii. Aici nu vorbim despre şoferii unei singure firme, pentru că toate societăţile de transport în comun au specimenele ei. Ar fi multe de scris despre ele, dar acum ne referim strict la şoferii acestora. De pildă, deşi pe abonamentul scria clar că a făcut „o alegere foarte bună” apelând la acea firmă de transport, o femeie navetistă a constatat că nu are unde se aşeza, întrucât singurul scaun disponibil era...un schelet metalic, urmă a fostului scaun din acel loc.
Nu a fost o „fiţă” dorința de a sta pe scaun, pentru că toată lumea ştie cât de încărcate sunt microbuzele, mai ales când vine lumea de la muncă, dar totuşi, dacă tot sunt scaune în maşină, să fie şi utile. Indignată, femeia a făcut o poză cu telefonul atât „scaunului”, cât şi abonamentului pe care scria despre alegerea „bună” pe care a făcut-o, imaginea ajungând pe pagina de Facebook „Povestiri din GMS”.
Odată postată, au început miştourile postate sub formă de comentarii, şi nu ale oricui, ci ale şoferilor firmei respective. Unul dintre şoferii respectivi a întrebat retoric: „Dacă ai văzut că este rupt, dc n-ai venit să stai la mine-n brațe? Nu-ți mai luam nici napîrca”, unde „năpârcă” înseamnă, probabil, „fila de abonament”, în limbajul şoferilor.
Altul, scrie: „Să vezi ce o să rămână cu năpârca în mână”. Un alt şofer trece chiar la ameninţări: „(...) Cred că vei rămâne mult şi bine cu abonamentul în staţie la Şaguna”, asta după ce a acuzat că scaunele sunt rupte de pasageri, nu de uzura maşinilor care, de fapt, au fost concepute pentru transport marfă şi care abia se mai târâie prin oraş.
Cu alte cuvinte, care ar fi problema? De fapt, maşinile nu au nici o problemă, şoferii sunt „numai unul şi unul”, aleşi în urma unor „selecţii riguroase pe criterii bine stabilite”, în schimb, vezi Doamne, femeia a avut „nesimţirea” să comenteze referitor la condiţiile „impecabile” din acel microbuz.
Altă dată poate am fi aşteptat ca firma respectivă să ia măsuri împotriva acestor miştouri şi a nesimţirii unora dintre şoferi, care mai sunt şi impertinenţi pe deasupra.
Acum, însă, nu mai aşteptăm nici o reacţie, întrucât ni s-a confirmat de nenumărate ori că reprezentanţilor firmei nu dau doi bani pe aceste aspecte şi sunt interesaţi doar de banii strânşi la finalul zilei, indiferent în ce condiţii. Singura sancţiune care poate fi aplicată în acest caz poate veni doar din partea clienţilor, care ar putea refuza serviciile firmei respective. Un cuvânt de spus l-ar putea avea, totuşi, şi OPC-ul.
Daniel ALBU
Legea 190 din 2018, la articolul 7, menţionează că activitatea jurnalistică este exonerată de la unele prevederi ale Regulamentului GDPR, dacă se păstrează un echilibru între libertatea de exprimare şi protecţia datelor cu caracter personal.
Urmareste-ne pe Google News