Pedepse cu suspendare în cazul "Case pentru generali". Motivarea judecătorilor

ICCJ arată, în motivarea deciziei prin care a dispus pedepse cu suspendare în cazul lui Corneliu Dobriţoiu şi al altor oficiali din MApN acuzaţi că şi-au cumpărat ilegal locuinţe subvenţionate, că a ţinut cont, printre altele, de vârsta şi de rezultatele deosebite ale acestora în cariera militară.

Fostul ministru al Apărării Corneliu Dobritoiu a fost condamnat, în 23 martie, de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie (ICCJ), la un an de închisoare cu suspendare, Francisc Radici şi Constantin Năstase au primit o pedeapsă de câte doi ani, două luni şi 20 de zile de închisoare cu suspendare, iar Floarea Şerban şi Traian Pigui au fost achitaţi, în dosarul "Case pentru generali". De asemenea, instanţa i-a condamnat pe Sergiu Tudor Medar şi Ionel Vizitiu la câte un an de de închisoare cu suspendare, iar pe Gheorghe Rotaru, Gheorghe Gonciaruc şi Mihaela Matei la câte un an şi şase luni de închisoare cu suspendare. În acelaşi dosar Corneliu Duţă a primt o pedeapsă de un an şi două luni de închisoare cu suspendare.

În cazul lui Corneliu Dobriţoiu, instanţa supremă a arătat, în motivarea hotărârii, că acesta nu avea dreptul să închirieze şi apoi să achiziţioneze o locuinţa de serviciu de pe strada Traian din sectorul 3, la un preţ subvenţionat, deoarece, în 1994 mai achiziţionase o locuinţă atribuită din fondul locativ al Ministerului Apărării Naţionale, tot în regim subvenţionat, pe care ulterior a vândut-o.

"Prin urmare, având în vedere prevederile art. 32 din Ordinul general al ministrului apărării naţionale nr.15 din 20 mai 1994 în conformitate cu care "Locuinţele de serviciu şi de intervenţie nu pot fi repartizate cadrelor militare în activitate ... care şi-au înstrăinat locuinţa repartizată din cota Ministerului Apărării Naţionale", rezultă că încheierea contractului de închiriere a locuinţei de serviciu s-a realizat cu nerespectarea prevederilor legale menţionate şi, în consecinţă, că respectivul contract nu este un contract valabil încheiat în sensul art.2 din H.G. nr.195/2005", se arată în motivarea ICCJ.

De asemenea, instanţa a reţinut că, la data cumpărării locuinţei de serviciu cu o suprafaţă utilă de 115,24 metri pătraţi, în sectorul 3 al Capitalei, fostul ministru vânduse locuinţa proprietate personală, pe care o cumpărase în 1994, la preţ subvenţionat, şi care provenea din fondul locativ al Ministerului Apărării Naţionale, deţinea, împreună cu soţia, o locuinţă de 354 de metri pătraţi în comuna Găneasa, judeţul Ilfov, iar fiul soţiei sale avea şi el o locuinţă.

"Prin depunerea de către inculpat la dosarul de cumpărare a locuinţei de serviciu a declaraţiei pe proprie răspundere în care arată că nu se află în situaţiile prevăzute de art.3 din H.G. nr.195/2005, sunt realizate condiţiile unei instigări ascunse, insidioase, cu atât mai mult cu cât, membrii comisiei de vânzare, respectiv cei ai comisiei de audit are în vederea vânzării care au întocmit Raportul de audit public intern nr. 9091 din 13 decembrie 2005 prin care au recomandat perfectarea vânzării-cumpărării la preţ subvenţionat a locuinţei de serviciu nu aveau obligaţia de a verifica realitatea menţiunilor cuprinse în înscrisurile depuse la dosar, ci doar existenţa acestora şi întocmirea lor în forma cerută de lege, aspecte ce rezultă din declaraţiile martorilor (...) (răspunderea pentru realitatea menţiunilor cuprinse în declaraţia dată la notar revenea, exclusiv, inculpatului) care în plus, au arătat că, în cazul în care ar fi cunoscut că înscrisurile sunt false nu ar fi recomandat încheierea contractului de vânzare cumpărare", mai susţin judecătorii instanţei supreme.

Sursa: romaniatv.net