Peter Brook, gigantul care a schimbat pentru totdeauna imaginea teatrului

Peter Brook, decedat sâmbătă la vârsta de 97 de ani, a fost alături de Konstantin Stanislavski unul dintre cei mai influenţi regizori din secolul al XX-lea, căruia spectatorii din lumea întreagă îi datorează teatrul cunoscut în zilele noastre, informează AFP.

Peter Brook, sursa foto: youngvic.org

Acest maestru al teatrului, născut în Marea Britanie, dar care şi-a desfăşurat o mare parte a carierei sale artistice în Franţa, a reinventat arta punerii în scenă renunţând la formele tradiţionale şi revenind la elementele sale fundamentale: un actor în faţa publicului său.

Comparat adeseori cu Stanislavski (1863-1938), care a revoluţionat jocul actoricesc, Peter Brook a fost teoreticianul "spaţiului gol", un fel de "Biblie" a industriei teatrale, publicată în premieră în anul 1968.

"Pot să iau orice spaţiu gol şi să îl consider o scenă. Cineva traversează acel spaţiu gol în timp ce altcineva îl priveşte, iar acest lucru este suficient pentru ca actul teatral să înceapă", declara celebrul regizor britanic, iar cuvintele lui au devenit un veritabil "manifest" al teatrului alternativ şi experimental, scrie Agerpres.

Spectacolul său cel mai cunoscut este "Mahabharata" - o epopee de nouă ore inspirată din mitologia hindusă -, a cărui premieră a avut loc în 1985 şi care a fost adaptat apoi într-un film pentru marele ecran, lansat în 1989.

Peter Brook a creat foarte mult în Franţa, unde s-a mutat la începutul anilor 1970 şi unde a înfiinţat Centrul Internaţional de Cercetări Teatrale, în sediul unui fost teatru parizian ce urma să fie demolat şi care a devenit astfel Theatre des Bouffes du Nord.

"Eliberarea imaginaţiei"

Născut la Londra pe 21 martie 1925, Peter Brook, fiul unor imigranţi lituanieni de origine evreiască, a regizat primul lui spectacol la vârsta de 17 ani.

Deşi visa să lucreze în cinematografie, s-a orientat foarte repede către teatru. La 20 de ani, absolvent de Oxford, era deja regizor profesionist şi, doi ani mai târziu, producţiile sale puse în scenă la Stratford-upon-Avon, oraşul natal al lui Shakespeare, au stârnit entuziasm în rândul publicului. La 30 de ani, regiza deja spectacole care se bucurau de un imens succes pe Broadway.

Pentru Royal Shakespeare Company (RSC), a pus în scenă numeroase texte ale "Bardului", pe care Peter Brook îl considera "filtrul prin care trece experienţa de viaţă".

Spectacolul său "Marat/Sade" i-a fascinat pe spectatorii de la Londra şi New York, aducându-i totodată un premiu Tony în 1966.

La sfârşitul anilor 1960 şi după ce a regizat 40 de spectacole de mare succes alături cele mai mari nume din industria teatrului - de la Laurence Olivier la Orson Welles -, Peter Brook a spus că a "epuizat posibilităţile teatrului convenţional" şi s-a lansat într-o perioadă experimentală.

Pentru mulţi specialişti, surprinzătoarea sa producţie "Visul unei nopţi de vară", pusă în scenă în 1970 pentru RSC într-un gimnaziu sub forma unui cub alb, a reprezentat un moment de cotitură.

Acel spectacol a determinat-o pe actriţa Helen Mirren să renunţe la începutul unei cariere populare pentru a se alătura unei companii înfiinţate la Paris, unde, încă de la început, regizorul britanic a anunţat că dorea să lucreze cu actori proveniţi din diverse culturi.

În acea căutare neobosită a autenticităţii, Peter Brook a călătorit în Africa, Iran şi Statele Unite şi a regizat spectacole experimentale bazate pe "decondiţionarea" actorului în raport cu spectatorul.

A adus din călătoriile sale elemente care au stat la baza unor spectacole de antologie, precum "Les Iks" (1975), "The Conference of the Birds" (1979) şi "Mahabharata" (1985).

Pe parcursul creaţiilor sale - precum "Timon d'Athene" (1974), "Measure for Measure" (1978), "Livada de vişini" (1981), "Furtuna" (1990), "Omul care îşi confunda soţia cu o pălărie" (1993), "Hamlet" (2000) şi "11 and 12" (2009) - regizorul britanic şi-a construit un stil tot mai rafinat şi debarasat de convenţii.

În 1997, când triumfa în Regatul Unit cu "Happy Days", de Samuel Beckett, criticii de teatru au declarat că Peter Brook era "cel mai bun regizor pe care Londra l-a avut vreodată".

După ce coordonat peste 35 de ani teatrul francez Bouffes du Nord, Peter Brook a renunţat la conducerea instituţiei pariziene în 2010, la vârsta de 85 de ani, însă a continuat să monteze până de curând spectacolele pe scena acestui teatru.

"Toată viaţa mea, singurul lucru care a contat, şi de aceea lucrez eu în teatru, este ceea ce trăieşti direct în prezent", declara celebrul regizor într-un interviu pentru AFP.

Pe lângă spectacolele sale de teatru, Peter Brook a regizat şi mai multe opere, precum "Flautul fermecat", şi a regizat zece filme, inclusiv "Moderato Cantabile" (1960) şi "Lord of the Flies" (1963), ambele fiind adaptări ale unor romane.

A fost căsătorit din 1951 cu actriţa Natasha Parry, decedată în 2015 la vârsta de 84 de ani. Cei doi artişti au avut împreună doi copii - actriţa şi regizoarea de teatru Irina Brook şi regizorul de film documentar Simon Brook.