Pneumonia la sugari și riscul de astm

Ce legătură este între pneumonia la bebeluși și riscul de astm? Se pare că sugarii diagnosticați cu pneumonie au un risc crescut de a dezvolta astm la vârsta de 4 ani, potrivit unui studiu apărut în jurnalul CHEST.

Sursă foto: Shutterstock

Studiile au raportat un risc crescut de astm în urma infecțiilor tractului respirator inferior, dar puține studii au evaluat în mod specific acest risc la copiii diagnosticați cu pneumonie la sugar. Mai mult, nu se înțelege pe deplin dacă această asociere indică o relație cauzală sau dacă anumiți copii au o predispoziție pentru ambele boli, scrie doc.ro.

O echipă de cercetare de la Institutul Karolinska din Stockholm a examinat relația dintre pneumonia la bebeluși și astmul bronșic predominant la patru ani, folosind date dintr-un registru național al copiilor suedezi. Modificările în asociere au fost evaluate înainte și după introducerea vaccinului pneumococic conjugat la nivel național.

Cercetătorii au observat o asociere puternică între diagnosticul de pneumonie la sugar și astmul bronșic predominant la vârsta de 4 ani. Această asociere a fost observată și în analizele complete ale fraților. Pentru cei născuți în perioada vaccinului pneumococic, riscul de astm după diagnosticul de pneumonie în copilărie a fost ușor mai mare în comparație cu al celor născuți în perioada de dinainte de vaccin.

Descoperirile ar putea avea implicații pentru viitoarele măsuri de prevenire a pneumoniei și trebuie să fie luate în considerare atunci când se evaluează morbiditatea care poate fi atribuită pneumoniei, spun autorii studiului.

Pneumonia la bebeluși, corelată cu un risc mai mare de astm mai târziu în copilărie

Pneumonia la bebeluși a fost definită ca o înregistrare a pneumoniei înainte de vârsta de 2 ani în Registrul Național al Pacienților. Înregistrările repetate într-o perioadă de timp de 8 săptămâni au fost considerate a reprezenta același episod de pneumonie. Copiii care au prezentat mai mult de două episoade de pneumonie înainte de vârsta de 2 ani au fost excluși, deoarece aceștia ar putea avea alte afecțiuni de bază potențial asociate cu astmul.

Un total de 948.045 de copii au fost incluși în studiu; dintre aceștia, 23.086 de copii au fost diagnosticați cu pneumonie înainte de vârsta de 2 ani. Majoritatea (88,7%) episoadelor de pneumonie au fost clasificate ca bacteriene/nespecificate și 11,3% ca virale.

Sexul masculin, prematuritatea, nașterea prin cezariană, greutatea mică pentru vârsta gestațională, fumatul matern în timpul sarcinii, comorbiditățile, nivelul scăzut de educație al părinților și astmul parental au fost toate suprareprezentate la copiii diagnosticați cu pneumonie în comparație cu copiii neexpuși.

Un total de 60.565 de copii (adică 6,4% dintre participanți) au avut astm bronșic predominant la vârsta de 4 ani, iar incidența cumulativă a astmului a fost de 11,6% în perioada de studiu. Copiii diagnosticați cu pneumonie au fost mai susceptibili de a avea astm bronșic la 4 ani în comparație cu copiii care nu avuseseră această boală.

Autorii concluzionează că acei sugari diagnosticați cu pneumonie au avut în mod clar un risc crescut de a face astm mai târziu în copilărie, chiar și după ajustări pentru alți factori importanți, inclusiv mediul genetic și familial. Pneumonia la bebeluși poate fi prevenită prin vaccinare. În România vaccinul penumococic conjugat se face la vârstele de 2 luni, 4 luni și 11 luni, la cabinetul medicului de familie.

Care sunt factorii de risc pentru apariția astmului la copii?

Există mai mulți factori care cresc riscul de apariție a astmului:

Istoricul familial

Un copil care are un părinte cu astm bronșic are un risc de trei până la șase ori mai mare să dezvolte și el această boală decât un copil ai cărui părinți nu au astm bronșic.

Infecțiile respiratorii virale

Problemele respiratorii în primul an de viață și în copilărie pot provoca respirație șuierătoare. Unii copii care suferă de infecții respiratorii virale dezvoltă astm cronic.

Alergiile

Apariția unei afecțiuni alergice, cum ar fi dermatita atopică (eczema) sau rinita alergică (febra fânului), reprezintă un factor de risc pentru dezvoltarea astmului.

Fumatul

Copiii ai căror mame au fumat în timpul sarcinii sau care au fost expuși la fumatul pasiv în copilărie au, de asemenea, un risc mai mare de a face astm.

Poluarea aerului

Expunerea la componenta principală a smogului (ozonul) crește riscul de astm. Copiii care cresc în zonele urbane poluate au un risc mai mare de astm.

Obezitatea

Copiii supraponderali sau obezi prezintă un risc mai mare de astm bronșic. Deși motivele sunt neclare, unii experți indică o inflamație de grad scăzut în organism, care apare odată cu greutatea suplimentară. În plus, pacienții obezi suferă de simptome mai grave și sunt mai puțin capabili să-și controleze astmul decât pacienții cu o greutate sănătoasă.

Deși acești factori cresc riscul unui copil de a face astm, există factori suplimentari, cum ar fi traiul în condiții precare și lipsa asigurării de sănătate, care contribuie la mai multe simptome de astm bronșic, vizite la camera de urgență și spitalizări.

Cum se tratează astmul la copii?

Obiectivele tratamentului pentru copiii sub 5 ani cu astm bronșic sunt tratarea inflamației căilor respiratorii, de obicei cu medicamente zilnice, pentru a preveni atacurile de astm, utilizarea unor medicamente cu acțiune scurtă pentru a trata atacurile de astm, evitarea sau minimizarea efectului declanșatorilor și menținerea unui nivel normal de activitate.

Medicamentele de control sau de întreținere pe termen lung sunt de obicei luate zilnic și pot fi corticosteroizii inhalatori (budesonida, fluticazona și beclometazona), modificatorii de leucotriene (montelukast), beta-agoniștii cu acțiune prelungită (salmeterol).

Medicamentele cu acțiune scurtă numite bronhodilatatoare includ albuterolul și levalbuterolul.

Pentru copiii într 5 și 11 ani, tratamentul constă în medicamente de control pe termen lung sau de întreținere, medicamente cu acțiune scurtă și imunoterapie sau medicamente injectabile pentru astmul indus de alergii.

Medicamentele de întreținere includ corticosteroizii inflamatori (fluticazona, budesonida, beclometazona, ciclesonida și mometazona), modificatorii de leucotriene (zafirlukast și zileuton), inhalatoarele combinate (fluticazonă-salmeterol, budesonid-formoterol, fluticazonă-vilanterol, mometazonă-formoterol), teofilina (utilizată mai rar), produsele biologice (mepolizumab). Medicamentele cu acțiune scurtă pentru copiii între 5 și 11 ani includ albuterolul și levalbuterolul.

Injecțiile de desensibilizare alergică (imunoterapie) pot ajuta în cazul în care copilul are astm alergic care nu poate fi controlat cu ușurință evitând factorii declanșatori. Omalizumabul este un tratament injectabil care poate fi util în caz de astm alergic care nu este bine controlat cu corticosteroizi inhalatori.