Podul de la Agigea, care trebuia inaugurat pe 31 iulie, face victime colaterale: "Shogunul" Marinescu, în faliment din cauza antreprenorului

Va fi gata probabil odată cu autostrăzile suspendate ale lui Oprescu...

Aşa arată azi noul pod rutier de la Agigea, pe care premierul Victor Ponta trebuia să-l inaugureze cu maşina personală pe 31 iulie, aşa cum le ceruse constructorilor cu ocazia vizitei sale de pe 1 mai. După cum se vede, nu a fost instalată nici măcar secţiunea centrală a podului, moment de la care oricum ar mai fi trecut câteva luni până la inaugurarea propriu-zisă, întrucât trebuiau urmate celelalte etape- turnarea pavajului de beton, recalibrarea hobanelor, testarea timp de câteva zile sau săptămâni cu autocamioane, verificarea şi avizarea lucrărilor de către Inspectoratul de Stat în Construcţii etc. În aceste condiţii, este mai mult ca sigur că podul nu va mai fi dat în folosinţă în acest an, fapt confirmat cu ridicări din umeri chiar de către muncitorii care mai roboteau pe acolo zilele acestea. De vină sunt, deopotrivă, structurile responsabile din Ministerul Transporturilor, prin care se pompează cele 191.797.112 lei cât reprezintă valoarea finală estimată a podului, asistentul tehnic Luca Way SRL (fostul Poiry SA) şi antreprenorul Apolodor Comimpex SRL.

Pe lângă premierul Ponta, făcut de râs de meseriaşii din subordinea sa, dar şi sutele de mii de români privaţi de dreptul la un transport civilizat, pentru care plătesc zeci şi sute de taxe şi impozite, este interesantă şi identitatea unei victime colaterale a celor care construiesc podul ce va fi gata, cu puţină baftă şi niscai plimbări pe la DNA, poate-poate pe la anul şi la mulţi ani. Este vorba despre celebrul Călin Marinescu, poreclit "Shogunul", a cărui firmă Tigitrans a fost băgată în faliment de constructorul Apolodor, după ce i-a livrat cam toată tabla necesară realizării structurii metalice a podului fără a primi mai nimic în schimb. Numai la nivelul anului 2012, Tigitrans avea de recuperat de la Apolodor circa 3 milioane de lei, dar între timp suma a crescut, firma şi-a cerut insolvenţa pentru a se apăra de creditorii săi, iar acum stă la mila patronului bucureştean Radu Ouatu, care-i virează periodic câte 100.000 de lei în conturi, bani aspiraţi rapid de Unicredit Ţiriac, cel mai mare creditor al societăţii constănţene. Potrivit dosarului aflat pe rolul Tribunalului Constanţa, Tigitrans SRL a intrat în insolvenţă la cerere, în ianuarie 2013, cu datorii totale de aproape 16 milioane lei, din care peste 44% revine băncii sus menţionate. În martie 2013, în expunerea adminstratorului judiciar privind cauzele care au stat la insolvenţa Tigitrans se arată că firma avea de recuperat la finalul lui 2012 peste 12,2 milioane de lei, din care mai bine de 23% îi reprezenta creanţa Apolodor, în contul parteneriatului pentru construcţia podului de la Agigea.

Valoarea totală a contractului dintre Tigitrans şi Apolodor pentru podul de la Agigea: 6.555.000 euro

"În anul 2010, debitoarea (Tigitrans SRL- n.red.) a încheiat contractul nr. 17526/26.11.2010 cu Apolodor Comimpex SRL, având ca obiect- Pod rutier la km 0+540 al Canalului Dunăre Marea Neagră şi lucrări aferente infrastructurii rutiere şi de acces în Portul Constanţa, ca urmare a contractului încheiat de beneficiar cu Administraţia Porturilor Maritime Constanţa, contract de execuţie lucrări- pentru construcţii de clădiri şi lucrări inginereşti proiectate dde beneficiar- FIDIC Cartea Roşie 1999 pentru obiectivul- Pod rutier la KM 0+540 al Canalului Dunăre Marea Neagră şi lucrări aferente infrastructurii rutiere şi de acces în Portul Constanţa. Valoarea totală a contractului nr. 17526/26.11.2010 a fost estimată la 4.550.000 euro exclusiv TVA, iar durata de executare a acestuia a fost stabilită iniţial la 237 zile. Pe parcursul derulării contractului, acesta a fost modificat prin 4 acte adiţionale, ultimul fiind Actul adiţional nr. 4, încheiat la data de 17.12.2012, valoarea totală a contractului ajungând la 29.495.340 lei, adică aproximativ 6.555.000 euro. Astfel, prin aceste acte adiţionale s-au modificat faţă de contractul iniţial specificaţiile tehnice, cantităţile de metal necesare, termenele de execuţie, modalităţile de plată şi valoarea totală a contractului. La începutul executării contractului cu Administraţia Porturilor Maritime Constanţa privind tablierul metalic pentru podul rutier de peste Canal, societatea s-a confruntat cu dificultăţi majore ca: restrângerea posibilităţilor de finanţare prin intermediul băncilor, fluctuaţia preţurilor la principalele materiale incorporabile în proiect (tablă, profile metalice etc), modificarea proiectului de execuţie a podului datorită unor greşeli de proiectare şi inconsecvenţa administrativă a beneficiarului final (Apolodor Comimpex SRL- n.red.)", se arată în raportul depus la dosarul de insolvenţă aflat la Tribunalul Constanţa.

Apolodor lua banii de la port, dar nu-i plătea mai departe subcontractantului, blocând astfel proiectul

Ulterior, lucrurile au mers din rău în mai rău, Ouatu aplicându-i "Shogunului" Marinescu lovituri după lovituri. Pentru a putea cumpăra materia primă de care avea nevoie, Tigitrans a împrumutat de la Unicredit Ţiriac, în iunie 2011, suma de 3.160.000 euro, de aici până la insolvenţă nemaifiind decât un pas, în condiţiile în care Apolodor încasa bani de la port, dar nu-i mai trimitea mai departe "Shogunului", altfel spus, escrocherie în formă pură, după cum se mai arată în documentul administratorului judiciar de la dosar: "Colaborarea greoaie cu antreprenorul general al proiectului şi a lipsei asigurării din partea acestuia a resurselor financiare pentru lucrările deja executate, în condiţiile în care acesta decontase aceste lucrări de la Administraţia Porturilor Maritime Constanţa, au dus la blocarea efectivă a proiectului în toamna anului 2011". În paralel, a intervenit necesitatea modificării proiectului, ceea ce a condus la o renegociere a termenilor atât între Guvern şi antreprenor, cât şi între acesta din urmă şi Tigitrans, concretizată într-un act adiţional parafat în decembrie 2012, după ce se adunaseră deja datorii la stat, bănci, către furnizori, salariaţi etc, astfel încât intrarea în insolvenţă, o lună mai târziu, a devenit ultima soluţie pentru salvarea firmei. Tot acest cerc vicios a condus la starea de fapt vizibilă azi în pozele alăturate: podul nu e gata decât pe jumătate, la aproape o lună după ce trebuie inaugurat şi, mai mult ca sigur, abia prin primăvara lui 2015 se va putea vorbi de vreun nou termen. Dacă va fi Ponta, Băsescu, Iohannis sau oricare alt personaj premierul de atunci care va din nou păcălit de Apolodor, Luca Way, Tigitrans, Petroserv (ultimul subcontractant cooptat de Ouatu- n.red.) şi ceilalţi, rămâne de văzut şi e mai puţin important. Cert este că, prin China, Coreea sau Vietnam, nici nu s-a înfiinţat încă firma care să crească generaţia gogoşilor de viermi de mătase din care va fi extrasă materia primă pentru fabricarea pamblicii ce urmează a fi tăiată la podul de la Agigea.

Cristian ANTON