Podul din Portul Constanţa, o mega afacere: terenuri luate cu 20 de bani metrul pătrat, răscumpărate de stat cu 44 de lei metrul

De unde ştiau italienii şi arabii, încă din 2001, de intenţiile autorităţilor române?

"Replica" a prezentat recent, în exclusivitate, modalitatea dubioasă prin care afacerişti italieni, arabi, dar şi români, au încasat de la statul român milioane de euro pentru terenurile pe care le deţineau, strategic, exact pe amplasamentul viitorului pod al Portului Constanţa, de peste Canalul Dunăre- Marea Neagră, pe teritoriul comunei Agigea. Arătam atunci cum o firmă italiană a primit de la statul român aproape 2 miliarde de lei vechi pentru mai puţin de 2.800 de metri pătraţi de teren arabil, o mega afacere dacă ne raportăm la preţul cu care a fost vândut acelaşi teren în 2001, de către fostul primar al comunei Agigea, Ion Ioniţă. De această dată, "Replica" vă prezintă, în exclusivitate, documentele care au stat la baza tranzacţiilor imobiliare prin care o firmă cvasi-fantomă a devenit, fără absolut nici o logică economică, proprietara a peste 4,2 hectare de teren din Agigea, revândute, în anul de graţie 2012, cu un profit consistent, statului român.

Şi mai interesant este faptul că nu italienii au fost marii câştigători ai tranzacţiilor imobiliare din Agigea, ci o misterioasă afaceristă din Constanţa. Astfel, dacă despre italienii de la Best Wood Company SA se poate spune că au avut un profit de "doar" 30% în urma răscumpărării de către statul român a terenurilor luate de ei în 2001, femeia care le-a vândut atunci pârloagele din Agigea a câştigat de peste 400 de ori mai mult decât a plătit ea administraţiei conduse de fostul edil Ion Ioniţă. Concret, lanţul slăbiciunilor a decurs în felul următor: pe 24.08.2001, Consiliul Local Agigea, prin împuternicitul Ion Ioniţă, a vândut 42.571,91 metri pătraţi de teren extravilan, reprezentând Lotul C4, cu număr cadastral 171, din zona Sanatoriului Dermato- Venerice, cu suma de 80.886.800 lei, respectiv 1.900 lei metrul pătrat, numitei Ana Maria Cioran, de 43 de ani, din Constanţa. Actul de vânzare-cumpărare a fost autentificat de notarul public Eugenia Trifu, din Constanţa, acelaşi notar care, câteva luni mai târziu, pe 15.12.2001, autentifica o tranzacţie de-a dreptul spectaculoasă pentru misterioasa Ana Maria Cioran. Este vorba despre contractul de vânzare-cumpărare dintre numita Ana Maria Cioran şi italianul Michele Zarriello, ca reprezentant al firmei Best Wood Company SA Constanţa, prin care constănţeanca Cioran primeşte în decembrie, pentru terenul pe care ea a plătit în august 80 de milioane, nici mai mult, nici mai puţin, de 13 miliarde de lei. Mai exact 13.470.546.000 lei, echivalentul a circa 316.400 lei metrul pătrat (de la 1.900 lei metrul pătrat!), plătiţi de italian în echivalentul în dolari, respectiv 426.000 de dolari. Un profit fabulos pentru orice samsar imobiliar, de oriunde în lume, trebuie să recunoaştem, doar cei naivi putând crede în coincidenţe într-o astfel de tranzacţie. 11 ani mai târziu, în iulie 2012, statul român răscumpără de la italianul Zarriello o mică parte din acel teren, adică 2.733 metri pătraţi, cu 118.713,88 lei, adică peste 434.000 lei vechi metrul pătrat. Un profit mai mult decât onorabil pentru, repetăm, o firmă care nu a folosit niciodată acel teren, pentru nimic altceva. De altfel, Best Wood Company SA Constanţa nu a derulat, niciodată, nici o afacere, mai mult ca sigur firma fiind înfiinţată, ce coincidenţă, chiar în 2001, tocmai pentru tranzacţia celor 4,2 hectare de teren din Agigea. Evident, la fel stau lucrurile şi în cazul celorlalte terenuri din Agigea, pe care statul român le-a răscumpărat în iulie 2012 cu 2.268.702,52 lei, în afara tranzacţionărilor anterioare, chiar şi mai spectaculoase, de la diverşi afacerişti arabi, greci, americani, români etc.

Proiectele româneşti de dezvoltare, locul de joacă al serviciilor secrete străine?

Dincolo de profiturile ameţitoare din această poveste (reamintim, terenuri de 80 de milioane, revândute după câteva luni cu peste 13 miliarde), rămâne un semn de întrebare foarte serios: de unde ştiau italienii şi alţi afacerişti controversaţi arabi, greci, americani etc, încă din 2001- 2004, despre intenţiile statului român de a construi, în 2012, un pod de o importanţă strategică naţională şi o autostradă, exact pe pârloagele cumpărate de ei în Agigea? Un răspuns vine mai degrabă din zona legendelor urbane: lăsând la o parte mafia italiană (coincidenţă sau nu, italienii sunt cei care realizează acum proiectele podului din port şi al autostrăzii), despre arabii cu cetăţenie americană obţinută după atentatele din 2001, se spune că sunt agenţi dubli ai serviciilor secrete din statele care le-au eliberat paşapoartele. Şi, cum orice serviciu secret care se respectă derulează diverse afaceri speculative ca sursă de autofinanţare, mirajul imobiliar din România, cadrat pe anumite informaţii obţinute prin mijloace specifice asupra intenţiilor de dezvoltare din această ţară, au făcut posibile aceste tranzacţii.

Cristian ANTON