Poveste cutremurătoare: ţintuită la pat, se gândeşte doar să moară mai repede - video

Supravieţuitori, cu o pensie de doar 350 de lei lunar: ea e paralizată, fiul are cancer

Nimeni nu poate înţelege o suferinţă mai bine decât cel care a trecut prin ea. Dintr-un om puternic, în câteva clipe a ajuns o legumă. Un accident vascular, suferit în 2007, i-a schimbat viaţa radical. De atunci, existenţa sa se rezumă doar la o bucată de hârtie, pe care scrie negru pe alb: 350 de lei. O hârtie care-i ajunge în mod lunar acasă. O pensie mizerabilă, din care supravieţuiesc două persoane. Constănţeanca a devenit dependentă de medicamente şi de ceilalţi: nu poate mânca singură, cu atât mai puţin să se deplaseze. Are permanent nevoie de un însoţitor. Nu se poate spăla, nu-şi poate face igiena intimă, nu se poate ridica, nu poate păşi, dar gândeşte şi plânge aproape continuu. Este povestea cutremurătoare a Mariei Popa, de 76 de ani, din cartierul Kilometru 5.

Nu mai poate lupta cu boala şi vrea să părăsească cât mai repede această lume. Nu îşi mai găseşte rostul printre noi. "Vreau să mor, sunt o povară pentru cei din jurul meu", ne-a spus Maria Popa, cu lacrimi în ochi, întinsă pe patul din camera sa. Îşi aminteşte că, atunci când era puternică, a ajutat pe toată lumea, dar acum spune că toţi i-au întors spatele. Chiar şi sora sa aşteaptă să fie resplătită pentru a o îngriji. Singurul care îi mai alină durerile este fiul ei, Ştefan Popa, de 55 de ani. Însă şi acesta spune că, deşi o ajută 24 din 24 ore, fără să primescă indemnizaţia pentru însoţitor în cazul persoanelor cu invaliditate, are la rândul lui probleme de sănătate. S-a pricopsit cu o tumoră malignă a limbii, pe care nu are cu ce să o trateze. Cei 350 de lei, proveniţi din pensie, sunt insuficienţi pentru un trai decent. "Mama este paralizată de 5 ani. Are o pensie de 350 de lei. Deşi o îngrijesc ca pe un copil, nu beneficiez de ajutor de însoţitor. Am depus dosarul la Casa de Pensii şi l-au respins pe motiv că persoanele diagnosticate cu accident vascular nu se încadrează pentru însoţitor. Din banii aceştia mănânc şi eu şi mama. Medicamentele am ajuns să i le dau când şi când, nu pentru că aşa vreau eu, ci pentru că nu ne ajung banii. Sunt bărbat, am 55 de ani, eu îi pun plosca, eu îi fac baie, eu o hrănesc. Fac de toate pentru mama, ea mi-a dat viaţă, dar de cele mai multe ori mă simt neputincios", a declarat, pentru "Replica", Ştefan Popa, de 55 de ani. Sunt zile când practic cele două suflete de pe strada Bujorului, acolo unde locuiesc într-o casă micuţă, dar îngrijită, nu au ce mânca. Frigiderul din holul casei este mai mult gol. Doar două sticle de lapte şi o jumătate de lămâie pentru ceai - atât aveau zilele trecute. Femeia are nevoie de un tratament adecvat, dar sărăcia o condamnă să trăiască alături de fiu în condiţii precare. Bărbatul ar vrea să muncească, dar este legat de mâini şi de picioare. "Cu cine să o las pe mama? Mă strigă mereu să-i dau medicamente, să-i dau apă, să-i dau mâncare, să o duc la toaletă, să o plimb. Nu o pot abandona, deşi statul a considerat că nu am dreptul să beneficiez de ajutor de însoţitor", a spus Ştefan Popa. Joi, 18 octombrie a.c., a primit pachetul de la primarul Radu Mazăre. "Am vrut să intru în audienţă la primar şi nu am reuşit. Nu am avut noroc", spune bărbatul amărât. Deşi zona în care locuieşte figurează în aria de responsabilitate a deputatului PSD Manuela Mitrea, cei doi nu au primit nici măcar o vorbă de încurajare de la ea. "De când mama a paralizat, nimeni nu s-a interesat de noi, nimeni nu ne-a ajutat cu ceva", a conchis fiul Mariei Popa, care de la lună la lună încearcă să-şi plătească facturile la apă, curent. "Am un pumn de facturi de plătit şi încerc să fac faţă greutăţilor. Din 350 de lei nu poţi să faci mai nimic. Deşi am cancer la limbă, nu am cu ce să mă tratez", ne-a spus acesta, plângând.

Alexandra VASILE