Povestea actriţei Ileana Ploscaru - un artist care de 5 decenii se dedică trup şi suflet teatrului

„Asta a fost menirea mea şi sper că mi-am îndeplinit-o şi cât mai respir mi-o voi îndeplini”

Ileana Ploscaru

Ileana Ploscaru este actriţă la Teatrul de Stat Constanţa de ani de zile, publicul de la malul mării fiind nelipsit de la piesele în care joacă. În 1961 a fost transferată prin concurs la Constanţa şi a debutat acum fix 55 de ani, în noiembrie, în spectacolul „Zări necuprinse”. Cine doreşte să o revadă pe scenă, duminică, 20 noiembrie, actriţa va urca pe scena Teatrului de Stat, în cunoscuta piesă „Titanic Vals”. Mai mult, actriţa va juca într-o piesă nouă, la care se doreşte debutul pe la mijlocul lunii decembrie - „Bătrâna şi Hoţul”.

Actoria este clar ceea ce o reprezintă dintotdeauna pe Ileana Ploscaru, care atunci când vorbeşte de meseria ei, are ochii plini de lumină. „Când îţi alegi profesiunea pe care mi-am ales-o eu, nu ţi-ai ales-o întâmplător. Nu te faci artist ca să te vadă lumea. Ai o chemare. Mereu am zis că e un har de la Dumnezeu. Asta a fost menirea mea şi sper că mi-am îndeplinit-o şi cât mai respir mi-o voi îndeplini până… Este optimismul vieţii mele. Sunt o optimistă. Sunt un om care gândeşte pozitiv. Sunt necazuri, dar toate trec. Important este să nu zici până aici.

Nu există aşa ceva. Foarte mulţi când se pensionează zic gata, am terminat, dar nu e adevărat. Eu nu zic că bătrâneţea e frumoasă, dar are şi ea frumuseţile ei, are şi ea rostul ei. Faptul că eşti mai înţelept decât ceilalţi, poţi privi şi la nevoie, poţi spune o vorbă bună, poţi să alini pe cineva care este necăjit. Când eşti tânăr, n-ai timp, le ai pe ale tale, n-ai timp. Dar acuma, poţi să priveşti şi în jurul tău şi cât poţi să mângâi şi să alini, e perfect”, spune marea doamnă.

Colegii mai tineri o văd pe energica actriţă de aproape 86 de ani ca pe un profesor, ca pe un mentor, însă modestia dânsei este de neclintit. Ea nu se consideră aşa, ci doar un coleg bun pentru restul actorilor. „Mă înţeleg perfect cu colegii mai tineri. Eu am debutat la Cluj şi profesorii mei de la Institut mi-au fost colegi pe scenă. De la ei am învăţat că meseria se învaţă toată viaţa, şi cei mici trebuie ţinuţi de mână şi duşi şi ajutaţi să devină foarte buni. Asta încerc să fac şi eu cu colegii mei cât simt ei nevoia. Nu sunt ca un mentor. E mult zis. Sunt un coleg bun, atât”, explică Ileana Ploscaru.

„Mă înțeleg perfect cu colegii mai tineri. Eu am debutat la Cluj și profesorii mei de la Institut mi-au fost colegi pe scenă. De la ei am învățat că meseria se învață toată viața, și cei mici trebuie ținuți de mână și duși și ajutați să devină foarte buni. Asta încerc să fac și eu cu colegii mei cât simt ei nevoia să le cer sfantul. Nu sunt ca un mentor. E mult zis. Sunt un coleg bun, atât”, a adăugat actrița.

„Bătrâna și Hoțul”, o piesă care va ajunge la inimile constănțenilor

Actrița Ileana Ploscaru se pregătește pentru un nou rol în care va juca, în piesa „Bătrâna și Hoțul”, o lucrare în regia lui Iulian Enache, unde va împărți scena cu actorul Dan Cojocaru. Echipa ziarului Replica a prins o parte din repetiția celor doi, unde actrița octogenară nu doar avea grijă ca rolul ei să fie jucat bine, dar se îngrijea și de partenerul ei de scenă, care pe lângă faptul că este un actor bun, asculta de sfaturile „Bătrânei” cu mare grijă.

„Sunt la vârsta când vremurile sunt din ce în ce mai grele, dar cât sunt solicitată, voi veni. Eu am 2 spectacole. „Titanic Vals” cred că se va juca mult pentru că duminică nu mai sunt bilete deja de săptămâna trecută. Se va juca mult timp. Sper că și „Bătrâna și Hoțul” se va bucura de un viitor luminos. Când nu sunt acasă, sunt aici. Din păcate, a venit frigul și nu mai mă pot plimba și nu mă mai pot mișca suficient cât vreau eu”, a spus Ileana Ploscaru.

„Moldova are, Muntenia are, Oltenia are, numai Dobrogea nu are teatru naţional”

Întrebată de situația teatrelor din România, dar în mod special al Teatrului de Stat din Constanța, femeia oftează și tranșează problema clar. „Mie ce îmi pare foarte rău, de două lucruri îmi pare rău: îmi pare rău că s-a mutat din sediul ei, și doi: atunci când mi s-a promis de către Ministerul Culturii că se face teatru național, nu s-a făcut. De aia nu cred până nu văd. Mi-a spus ministrul personal că în scurtă vreme suntem teatru național. Unde suntem? Adică este nedrept.

Ardealul are, Moldova are, Muntenia are, Oltenia are, numai Dobrogea nu are. De ce? Este păcat pentru că un oraș fără centre de cultură, fără un comerț civilizat, magazine. E un oraș portuar, care ar trebui să strălucească, curățenia din acest oraș unde e?”, a punctat femeia. Când vine vorba de actorii care fac teatru, dar fără să pună patos în actul actoricesc, Ileana Ploscaru spune clar: ”Își pierd vremea. Nu pui pasiune, nu ajungi niciodată un actor foarte bun ca să te iubească publicul.Eu am muncit toată viața și iubesc asta. Este rolul, menirea mea pe pământ și eu trebuie să mi-o respect”.

„Trebuie să-ți pregătești bătrânețea și cu amintiri frumoase, nu doar cu cluburi”

Artista a discutat și de faptul că publicul care vine la teatru nu este așa mult format din tineri, iar când sunt evenimente precum a fost FITIC (Festivalul Internațional de Teatru Independent Constanța), unde mii de oameni au făcut cozi imense zi de zi pentru a vedea piese de teatru, atunci ies la lumină. Ea își dorește ca aceștia să vină mai des, nu pentru numele care urcă pe scenă, ci pentru actul în sine, pentru a se destinde, pentru a se relaxa.

„Din păcate, nu au venit pentru valoarea lui Florin Piersic Jr., care este un excelent actor. Au venit pentru nume. Ceea ce este o mare prostie. Este adevărat că cei care au reușit să intre, au plecat cam năuci. Este o valoare actoricească. Ei trebuie să vină și să selecteze. Fiecare spectacol pe care îl vezi este un fel de hrană spirituală, în ultimă instanță. Barurile sunt baruri, cluburile sunt cluburi, dar nu te limitezi la atât. O carte, un spectacol, o audiere la operă, un muzeu. Toate astea contează în viața unui om. Nu pot să nu mă duc la un muzeu, în străinătate, că la restaurant, vreau, nu vreau, tot acolo mănânc. Nu asta e totul. Când ajungi la bătrânețe, te uiți în urmă și zici…„oare cum mi-am petrecut tinerețea?”.

E adevărat că pe vremea noastră nici nu era televiziune. Făceam plajă. Dar de aia teatrul era teatru. Eu eram actriță. Mie nu mi-au scăpat spectacolele de operă nici la Cluj, nici la Constanța. De bucuria de a mă încânta muzica, colegii ăia care sunt extraordinari. Toate astea contează enorm. Acum mă gândesc și zâmbesc…Trebuie să-ți pregătești bătrânețea și cu amintiri frumoase, nu doar cu cluburi. Câteodată ai succes, câteodată pierzi vremea, câteodată o pățești. Biletele la teatru sunt foarte ieftine, față de viața din jur. Eu nu zic să vină săptămânal, dar o dată pe lună. Să mai facă și altceva. Viața trebuie să fie foarte variată.”, a punctat actrița.

Povestea buchetului de flori, năucit de ger

În timpul discuției, Ileana Ploscaru și-a amintit cu drag de prima piesă, unde a debutat pe scena din Cluj, în 1951. Momentul unic i-a rămas clar în memoria femeii, care chiar dacă merge pe fabuloasa vârstă de 86 de ani, cu drag își aduce aminte de momentul în care, un buchet de flori i-a adus cel mai puternic sentiment trăit vreodată pe scena vreunui teatru. „ Cred că a fost totul ca într-un vis, dar a fost extraordinar. Și țin minte că la premieră, era iarnă, prin februarie, am primit un buchet de floricele care erau pălite de ger, dar mititele. Nu pot spune ce a însemnat asta pentru mine. Am avut norocul că eram cu colegi foarte buni, a fost unul din rolurile mele foarte bune, ăla de debut. Adică vorbeau la București despre mine. Deci, promiteam de atunci. ”, a adăugat cu ochi umezi actrița.

Claudia CORBU