Povestea nespusă a Farului Genovez de la malul mării: istorie, sacrificiu si iubire!

Pe Faleza Cazinoului Constanței, se află un monument istoric, situat în spatele grupului statuar ce are în centrul său bustul lui Mihai Eminescu, sculptat de Oscar Han, fiind vorba de Farul Genovez.

foto: litoralulromânesc.ro

De-a lungul a mai bine de 2000 de ani, locuitorii oraşului tomitan au fost fie mângâiaţi de briza plăcută a capriciosului Pont Euxin, fie biciuiţi de crivăţul rece al mării schimbătoare. Marea a făcut parte din viaţa constănțenilor, s-au bucurat, au jelit, au iubit sau au murit pe ţărmul ei… Şi au privit orizontul, încercând să intuiască siluetele vaselor care veneau spre Port. Aşteptând mărfuri, veşti sau rude de departe, locuitorii orașului de la malul marii au ridicat mereu câte un far, pentru a lumina calea corăbiilor, noaptea. Lumina călăuzitoare ardea pe movila înaltă pe care turcii o numeau Avretuk Tepe. Războaiele au distrus Farul Constanţei, de fiecare dată, dar asemenea Păsării Phoenix, acesta a renăscut de tot atâtea ori.

Farului i se spune Genovez, prima istorisire plasându-l pe la 1300

În varianta lui Petre Covacef (sursă Camille Alard), turcii numeau Constanţa Geneviz Calee – cetatea genoveză, şi de aici putem deduce că au botezat şi Farul la fel. Mai recent pe firul cronologic, cu aproape 200 de ani în urmă, odată cu venirea la Constanţa a lui Toma Radicevici, un croat angajat de o societate austriacă pentru a îngriji Farul din bătrânul oraș, ia naștere și forma actuală a farului. După distrugerile suferite în Războiul Ruso-Turc din perioada 1828-1829, Constanța devenise o ruină. Farul era distrus şi nu se găseau suficiente resurse financiare pentru refacerea lui. Radicevici, croatul, se făcuse între timp hangiu, dar, aproape noapte de noapte, plătea oameni să ardă seu de animale pe movila Avretuk Țepe, pentru a lumina calea navelor, cărora le învățase deja orarul. După moartea acestuia, farul a rămas în grija văduvei sale, care şi-a chemat în ajutor cele şase nepoate de la Varna, fiecare de o frumusețe răpitoare. În anul 1854, în timpul războiului Crimeii, la Constanţa debarcă un ofiţer de origine armeană, pe nume Artin Aslan, care, fiind rănit, este trimis să se odihnească în Hanul văduvei. Acesta se îndrăgosteşte nebunește de Mariam, una dintre nepoatele văduvei lui Radicevici, şi decide să se căsătorească şi să rămână la Constanţa. Inginer de profesie (constructor de fortificaţii) se angajează şi ca specialist la compania Danube Black Sea Railway Co LTD, aparținând Regatului Unit al Marii Britanii. Cu ajutor din partea autorităților britanice şi franceze, Aslan, alături de arhitectul Blaise Jean Marius Michel (Mişel Paşa) redau gloria Farului Genovez, între anii 1858-1860.

De doar 8 metri înălţime, dar ridicat pe o movilă aflată la 21 de metri deasupra nivelului mării, Farul a fost călăuză vaselor de la țărmul Marii Negre timp de aproape cinci decenii. În anul 1905, a fost pus în funcţiune Farul din Port, înlocuindu-l. Construcţia veche, monument istoric, cea a lui Aslan, a croatului hangiu Radicevici, a locuitorilor Constanței şi poate chiar a genovezilor a rămas mărturie vie, dar continuă să vegheze pe movila Avretuk Tepe.

Iar nouă, celorlalți, nu ne rămâne decât să așteptăm bunăvoința din partea autorităților competente de a-i valorifica grandoarea și importanța istorică, deschizând accesul vizitatorilor, fapt care ar atrage turiști curioși și iubitori de mare și istorie din toate colțurile țării și nu numai.

Alina MATEI