Povestea neştiută a regizorului Gelu Ciobanu, angajat la Teatrul de Stat de actorul Manolache

Înclinaţia către frumos, către artistic, nu se opreşte la rolurile jucate

Cel care coordonează armata de oameni aflată în spatele scenei este nimeni altul decât regizorul tehnic al unui teatru. Responsabilitatea lui este foarte mare. De cum începe prima lectură, el trebuie să creeze condiţiile optime pentru realizarea repetiţiilor şi a spectacolului. Este în acelaşi timp şi intermediarul dintre scenă şi toţi participanţii la realizarea spectacolului, fiind puntea de legătură între regizorul artistic, actori, ateliere. După o premieră, regizorul tehnic capătă puteri depline în desfăşurarea spectacolului. Se îngrijeşte de programul de spectacol, anunţă colaboratorii şi de asemenea creează condiţiile optime pentru prezentarea la public a spectacolului aşa cum a fost stabilit de regizorul artistic. Acest lucru presupune supravegherea montării decorului, a luminilor de spectacol, a sonorizării, pregătirea cabinelor actorilor cu costumele necesare şi a cabinei de machiaj.

Teatrul de Stat Constanţa are acelaşi regizor tehnic de 16 ani. Respectat şi iubit de colegi, este considerat factotum-ul instituţiei din care face parte. Gelu Ciobanu, născut la Olteniţa, judeţul Călăraşi, pe malul Dunării, a fost adoptat de oraşul nostru din anul 1971. A lucrat ca redactor coordonator la un post local de televiziune, unde şi-a făcut meseria cu conştiinciozitate. Dar nu a uitat niciodată pasiunea lui pentru teatru. Urcase pe scenă şi simţise fiorul, emoţiile, satisfacţia dăruirii pe care le simte un actor. Jucase teatru în cadrul clubului SNC într-o trupă de amatori. Pe atunci aceste trupe colaborau cu actori şi regizori profesionişti. A jucat în "Fata Morgana" a lui Dumitru Solomon, o comedie spumoasă care a avut mare succes la public, dar piesa lui de suflet rămâne "Tache, Ianche şi Cadâr", unde a avut rolul lui Cadâr. A fost foarte greu, având în vedere faptul că era tânăr şi trebuia să interpreteze un personaj cu vârstă înaintată. A trebuit să facă un rol de compoziţie şi a lucrat foarte mult. Îşi petrecea ore la rând observând vârstnicii turci din oraş, intra în vorbă cu ei, le măsura fiecare gest, fiecare vorbă, cum pun accentul pe silabe, cum râd, cum se lamentează, cum îşi aprindeau luleaua.

Actorul Liviu Manolache i-a întins o mână de ajutor

Contextul anului 1996 l-a făcut să rămână fără serviciu. Fusese disponibilizat din postul de redactor coordonator. Hoinărind pe stradă trist şi îngândurat s-a întâlnit cu Liviu Manolache, care pe atunci era director artistic la Teatrul de Stat din Constanţa. Acesta, ştiind ce aptitudini are, a vorbit şi cu directorul general de pe atunci, Lucian Iancu, şi i-au întins o mână de ajutor. Gelu Ciobanu a susţinut un examen şi de atunci n-a mai plecat din teatru. Conştient de marea responsabilitate pe care o presupune acest job, a considerat-o şi o provocare în acelaşi timp. De-a lungul anilor şi-a făcut meseria cu conştiinciozitate, dar şi cu pasiune, cu dăruire. A vegheat ca lucrurile să fie făcute întotdeauna la timp. Pe lângă munca domestică, administrativă pe care a trebuit s-o facă, în grija lui aflându-se toată recuzita neconsumabilă şi consumabilă a teatrului, a repetat cu actorii, a fost alături de ei, le-a simţit întotdeauna emoţiile constructive şi le-a trăit laolaltă cu ei. Datorită acestui lucru a fost solicitat de anumiţi regizori artistici să joace roluri în piese. Astfel el a putut fi văzut în: "Ultima oră" de Mihail Sebastian, în regia lui Lucian Iancu, "Şatra" în regia lui Beatrice Rancea, "Titanic Vals" de Tudor Muşatescu, în regia lui Cristian Şofron, "Scaiul" de Georges Feadon, în regia lui Ion Lucian, "Gaiţele" de Chiriţescu, în regia lui Lucian Iancu, "Hotel" de Ray Cooney, în regia lui Horaţiu Mălăele. De aceasta din urmă, regizorul tehnic are o amintire tare plăcută. "Lucram la "Hotel" cu Horaţiu Mălăele. La una din repetiţiile generale, actorul Lică Gherghilescu, ştiind că pot cânta la ghitară, ne-a costumat fără ştirea regizorului pe mine şi pe colegul meu Florentin Roman în "mariachi". Am intrat împreună cu Lică în scenă. Amuzamentul a fost general, dar cel mai tare s-a distrat Horaţiu Mălăele, care a hotărât ca această scenă să rămână în cadrul spectacolului", a declarat, pentru "Replica", Gelu Ciobanu.

Regizorul tehnic al Teatrului de Stat cântă la chitară şi percuţie

Înclinaţia către frumos, către artistic, nu se opreşte la rolurile jucate. Gelu Ciobanu cântă la chitară şi percuţie. Autodidact, a încercat întotdeauna să-şi depăşească limitele. În adolescenţă, a făcut parte dintr-o trupă rock pe care au numit-o "Limax". I-au găsit acest nume pentru că erau rebeli, nu aparţineau de nici un club al tineretului. Pasiunea pentru muzică a rămas aceeaşi, dar timpul nu-i mai permite să cânte decât arareori. Programul este infernal. În preajma premierelor nu există zile libere, se lucrează non-stop. Cu toate acestea are o familie reuşită, care îl înţelege, poate şi pentru faptul că Gelu Ciobanu îşi păstrează în primul rând calitatea de om. Toţi colegii îl iubesc pentru că este cald, săritor, gata să ajute în caz că cineva are nevoie de el. În afară de fişa postului, dacă intervine ceva în timpul spectacolului, acţionează rapid, pentru ca spectatorii să nu vadă, să nu simtă. De cum îl vezi, rămâi impresionat de calmitatea şi bunătatea pe care le emană, deşi munceşte atât. Întotdeauna se adresează cu mult respect, intotdeauna zâmbeşte, întotdeauna are să-ţi spună o vorbă bună.

Marieta ŞTEFAN