Preotul Tănăsescu, despre romanul „40 de zile”: „Vine să sensibilizeze mentalitatea de tip creştin; apreciez actul de curaj”

Chris Simion, o versiune feminină mai sensibilă şi mai frumoasă a lui Dan Puric

Doamne-Dumnezeule, învaţă-mă să-mi fac curat în suflet. Pentru schimbări pozitive şi profunde este nevoie de timp, de răbdare, de o fină intuiţie şi de capacitatea de a te gândi nu la binele tău, ci la al altuia, scrie Chris Simion în noul său roman “40 de zile”, publicat de editura TREI şi lansat în Postul Paştelui. A aflat târziu că abandonul de sine este un mare păcat. Că barometrul vieţii duhovniceşti este rugăciunea. Că mântuirea se obţine dacă stingi şi dezrădăcinezi patimile. Cu un limbaj accesibil şi natural, Chris Simion cucereşte lumea. A ajuns în 14 oraşe, iar duminică, 15 martie, va petrece o fărâmă din timpul ei în compania constănţenilor. Întâlnirea cu publicul constănţean va avea loc în Librăria Cărtureşti din City Mall, începând cu ora 16.00, unde scriitoarea şi regizoarea de avangardă îşi va prezenta noua creaţie şi va susţine o sesiune de autografe. Vizita de la Constanţa face parte dintr-un turneu unic în România (40 de zile, 40 de oraşe, 40 de librării, 40 de întâlniri cu cititorii), început în data de 1 martie în Bucureşti.

Chris Simion ne propune un roman-basm care îţi dă pofta de a trăi în adevăr şi frumos. O carte scrisă în 40 de zile, un joc al introspecţiei şi al (re)găsirii de sine. Recomandat persoanelor aflate în derută existenţială, cu alergie la minciună şi cu tulburări de maturitate. Jocul începe cu o singură pistă: sufletul tău! În fiecare zi cobori în tine, în adânc. N-ai cum să te-ntorci, n-ai cum să te-opreşti ci doar să mergi înainte. Ultima zi este răscrucea, momentul deciziei: „încotro?”.

Chris Simion: Viaţa este o multitudine de paltoane

Cele 40 de zile de reflecţie şi sinceritate îţi dau răspunsul şi la final nu mai ai nici o şansă de ezitare... simţi exact pe unde s-o iei. „Viaţa este o multitudine de paltoane. Fiecare palton este o lecţie. Dacă, atunci când paltonul s-a uzat şi trebuie să-l schimbăm, ne încăpăţânăm să-l păstrăm şi să mergem mai departe cu el, este opţiunea noastră. Dar nu înseamnă că şi învăţăm ceva nou din asta. Batem pasul pe loc, nu avem ce să învăţăm dintr-o lecţie care s-a terminat. E alegerea noastră să închidem ochii şi să nu vedem ce se întâmplă în jurul nostru, dar lumea merge mai departe oricum, nu se opreşte, chiar dacă noi refuzăm să vedem asta. Şi nu ar trebui să ne surprindă când deschidem ochii peste nu ştiu cât timp şi suntem dezorientaţi, nu recunoaştem nimic şi nu avem nici un punct de sprijin, căci toate astea s-au întâmplat în urma refuzului nostru de a accepta realitatea”, susţine Chris Simion. Autoarea romanului loveşte în fariseismul zilelor noastre. “Cărţile se împart în două mari categorii: bune şi proaste. Cărţile bune sunt cele care îndreaptă omul spre adevăr. Dacă acest roman vrea să sensibilizeze conştiinţa omului pentru a-l îndrepta spre adevăr, atunci poate fi un început, pentru că adevărul nu poate fi ficţional. Eu înţeleg actul artistic. S-au făcut şi filme după Evanghelie. Nu trebuie să fiu absurd sau ipocrit. Este un act cultural ce îşi propune sensibilizarea conştiinţei contemporane şi aşa destul de fariseică. Aici loveşte, în fariseismul zilelor noastre: ipocrizia faptului că una zicem şi alta facem”, a declarant, pentru “Replica”, preotul Eugen Tănescu, directorul Radio Dobrogea.

Ramanul “40 de zile” tinde să fie o carte simbol de conştientizare a conştiinţei

Religia îşi găseşte valenţe şi în actul cultural. “Dacă îşi propune să sensibilizeze şi conştiinţa religioasă pierdută şi îndreptarea omului către adevăr, atunci este un act cultural fundamental. Că tot s-a vorbit zilele acestea că religia ţine şi de cultură. Iată, religia îşi regăseşte valenţe şi în actul de cultură. Cele mai bune acte artiştice culturale, sunt actele care scot în evidenţă adevăruri fundamentale ale existenţei noatre, aduc răspunsuri la întrebările existenţiale. Acestea sunt cele care ne frământă cel mai mult”, atrage atenţia preotul Tănăsescu. Cât despre titlul romanului, preotul susţine că "40" este o cifră cu ample rezonanţe biblice. „Toată civilizaţia creştină şi chiar şi civilizaţia iudaică, Noul şi Vechiul Testament, sunt străbătute în toate direcţiile de această cifră 40. De ce? Reprezintă un principiu biblic: 40 de zile reprezintă o perioadă nici prea scurtă, nici prea lungă de timp în care omul se poate transfigura fundamental. Mai scurt ar însemna că-i netemeinic. Mai lung ar însemna plictiseală. Această cifră 40 este reflectarea unui principiu divin, al pedagogiei bine asumate, bine întemeiate şi pedagogiei împlinite. Nu este suficient numai să înveţi, trebuie să şi aplici ceea ce înveţi. Atunci sigur că vom găsi peste tot această cifră 40 în toată civilizaţia creştină. Faptul că a ales acest număr înseamnă că îşi propune să fie o carte simbol de conştientizare a conştiinţelor”, a explicat preotul. Cifra 40 este un simbol al divinităţii. „Cifra 40 reprezintă simbolul pedagogiei divine. Pedagogia divină, care presupune transfigurarea profundă a omului, are nevoie de un timp optim a fi de 40 de zile. 40 de ani, în vechiul Testament, a umblat poporul ales prin pustie. Cei 40 de ani reprezintă schimbarea unei generaţii. Astăzi se tot vorbeşte de schimbarea mentalităţii, a generaţiei. Cifra 40 le cuprinde pe toate acestea”, mai susţine preotul.

Artă religioasă cu dublu folos

Dacă ne uităm cu atenţie în tratatele de sociologie vom constata că o generaţie se schimbă în 40 de ani. „Eu mă bucur că romanul vine să sensibilizeze mentalitatea de tip creştin, pentru că este suferindă în societatea de azi străbătută din ce în ce mai mult de materialism. Nu am scăpat de materialismul ştiinţific. El s-a deghizat sub alte forme mai democratice, mă refer la tulburările din spaţiul public”, a declarat preotul Tănăsescu, care a mai adăugat şi faptul că: „Arta de tip religioasă este o artă care nu numai că poate produce din punct de vedere comercial, pentru că religia întotdeauna vinde, dar şi transformă omul spre frumos. Este un dublu folos: folosul pecuniar al investitorului, dar şi cel ce primeşte cuvântul scris. (…) Este un mod inteligent de a face cultură chiar şi în sensul comercial. Dincolo de actul de cultură, este un roman care trebuie vândut”.

Minciuna=fariseism!

Povestea oamenilor-cactuşi, descrisă de Chris Simion în romanul „40 de zile”, este de fapt povestea celor care au îndemânarea să (se)mintă. Ori minciuna este tot un fariseism, susţine preotul Tănăsescu: „Cele 40 de zile reprezintă un timp al regăsirii sau al luării unor decizii. Înaintea marilor sărbători există acest post de 40 de zile, pentru a le întâmpina cum trebuie. Şi la momente de restrişte chiar există recomandarea şi biserica practică lucrul acesta în relaţia duhovnic-credincios. Atunci când vrei să faci o alegere importantă în viaţă, noi recomandăm post timp de 40 de zile, dacă se poate, celor care vor să ia o decizie corectă. Sunt tineri care ne spuneau: „Părinte, nu ştiu ce să fac: să mă căsătoresc sau nu? Cum ne arată Dumnezeu?” Îţi arată în felul următor: te duci acasă, ţi post 40 de zile sau faci rugăciune 40 de zile sau ambele şi în 40 de zile se lămuresc lucrurile, îţi dă Dumnezeu un semn, va veni o confirmare. Ori rămâne cu tine ori pleacă. Se întâmplă ceva. E un timp al regăsirii. Exact ce spune doamna, se confirmă adevărul bisericii şi asta mă bucură”.

Înconjuraţi de prea multe zgomote pentru nimic, de prea multe forme fără fond, romanul „40 de zile” este ca o rază de soare după o lungă perioadă de întuneric. Literatura motivaţională îşi găseşte uşor drumul către noptiera oricui. „Probabil că doamna vrea să fie o versiune feminină mai sensibilă şi mai frumoasă a lui Dan Puric. A scris şi el câteva cărţi pe teme din acestea. Dan Puric este o voce în spaţiul public. Iată că acum există şi o versiune feminină. Este şi un fenomen apărut în Vest. Există o piaţă foarte interesantă pe care librarii şi autorii o ştiu, numită literatură motivaţională. Literatura motivaţională presupune exact genul acesta de a aborda teme spirituale dar în contextul societăţii în care te afli. Probabil că o carte scrisă pe filozofie Zen nu ar prinde mult la români, dar pe o filozofie creştină, pentru că 90% ne declarăm creştini, sigur că romanul va prinde. (…) Ce înseamnă motivare? Aducerea unor argumente, folosirea propriului exemplu. (…) Dacă este o carte care poate îndrepta omul spre frumos, spre adevăr, spre bine, spre iubire până la urmă şi câtă vreme ea deserveşte o spiritualitate sănătoasă, autentică, românească, creştină, ortodoxă, bănuiesc să este ortodoxă doamna, n-avem a ne îndoi", a explicat preotul Tănăsescu. Tot preotul aprecieză actul de curaj al autoarei. "Astăzi, sub terorismul acesta al corectitudinii politice, al discriminării pozitive, nu mulţi oameni mai au curaj în spaţiu public să vorbească despre păcat, îndreptare, minciună, laşitate. Astăzi este un fel de ciorbă, aşa amestecată, în care toţi trebuie să fim egali şi omogeni: omul de tip nou, capitalism. Apreciez cartea ca fiind un act de curaj. Este vorba despre un curaj al mărturisirii. (…) Tema este foarte importantă: mai accepţi să trăieşti în mizeria în care ai trăit până acum sau eşti hotărât să te ridici. Cred că această carte va fi foarte bine primită de publicul dornic de aşa ceva. (...) Şi, din păcate, constat că există şi o zonă de public care pe lângă faptul că nu este educat, nu prea citeşte, îşi bagă singur beţe în roate. La aceştia cred că ar trebui mai mult cartea să ajungă. Cred că astfel de cărţi sunt mult mai utile celor care încă nu au găsit calea, care n-au trăit cele 40 de zile. Fiecare om convertit are un timp de 40 de zile al său, un timp al regăsirii (...) Convertirea este îndreptarea, regăsirea, transformarea, trezirea din minciună. Este vorba de acel declic interior, după cum spun specialiştii, un moment în care decizi să schimbi traseul. Te trezeşti dintr-un somn şi este important”, a conchis preotul Tănăsescu. Trecând peste actul de curaj, descoperim o temă interesantă şi importantă. Ce se întâmplă cu creştinismul în România?

Alexandra VASILE