Prieten cu regretaţii Laura Stoica şi Jean Constantin, tâmplar în decoruri la Teatrul de Stat şi instrumentist

Feri Mehmet, omul de bază din spatele scenei

V-aţi gândit vreodată cine realizează decorurile din teatrele româneşti? Tratat de necunoscători ca un simplu angajat, tâmplarul specialist în decoruri de teatru este un om de bază pentru instituţiile de cultură. El confecţionează tot mobilierul aflat pe scenă. Mese, scaune, uşi, mobilă, butoaie, trăsuri, roţi, tot ce este necesar, în funcţie de piesa de teatru care se va juca, sunt lucrate de mâinile lui dibace. Sunt uneori necesare săptămâni la rând de muncă pentru realizarea lor. Meseria de tâmplar poate părea banală pentru mulţi, dar dacă e făcută cu pasiune şi dăruire, meseriaşul poate fi comparat cu un mic sculptor în lemn, iar dacă acesta mai are şi aptitudini de artist, poate înţelege şi mai bine frământarea actorilor pe scenă, emoţiile lor, poate lucra în aşa fel încât obiectele să capete viaţă, însufleţite de dragostea cu care au fost concepute.

Cotidianul "Replica" de Constanţa vă prezintă în exclusivitate detaliile muncii din spatele scenii. Cel care pune în valoare piesele jucate la Teatrul de Stat Constanţa este un om extrem de sensibil, timid, dar foarte conştiincios. De aproximativ 40 de ani, Feri Mehmet ar putea fi considerat "locatarul" unei instituţii de prestigiu. Constănţean get-beget, a început să lucreze de la vârsta de 18 ani la Teatrul de Stat din Constanţa şi nici până azi nu a vrut să-l părăsească. A realizat decoruri pentru sute de piese, din mâinile lui au ieşit mii de obiecte. A încercat tot timpul să se perfecţioneze, să fie atent la cel mai mic detaliu şi a reuşit. A pus mult suflet, iar asta se poate vedea cu ochiul liber, petrecând uneori mai mult de opt ore pe zi la muncă. Soţia, Lica Onofrei, l-a înţeles întotdeauna, pentru că la rândul ei este o artistă. A fost prim-solista Operetei din Bucureşti, Hanovra şi Northhaussen. Succesul său se datorează perseverenţei cu care şi-a făcut meseria, susţinând de-a lungul timpului numeroase examene. Şi nu ne rezumăm doar la simple sau complicate examene, ci şi la pasiunea lui pentru muzică. E îndrăgostit de blues, jazz, rock, ştie melodiile pe dinafară, componenţa formaţiilor, denumirea lor. În atelier, în timp ce lucrează, ascultă muzică, se simte inspirat, nu poate altfel. Are colecţii întregi de casete video, de CD-uri, pe care le-a strâns de-a lungul anilor. Instrumentul preferat este chitara clasică, la care şi interpretează din când în când fragmente sau melodii întregi, la rugămintea colegilor. Este singurul din atelierele teatrelor din România care se poate mândri că ştie să cânte la un instrument muzical.

Cel mai bine se înţelegea cu regretata Laura Stoica

Sufletul de artist l-a îndemnat să încerce să-şi facă apariţia pe scenă. A făcut figuraţie, a jucat în spectacole de revistă cum ar fi: "Fantasiada", "Fantasiorama", "Avem şi noi mascaţii noştrii", "Revelion în iulie". Acest lucru l-a apropiat de artişti, mulţi dintre ei devenindu-i prieteni. Câţiva îl vizitau chiar în atelier. Loredana Groza, Monica Anghel, Horaţiu Mălăele, Ştefan Iordache, care poposeau la el înainte să plece cu trăsura prin Mamaia, i-au trecut toţi pragul. Cel mai bine se înţelegea cu regretata Laura Stoica, căreia îi asemuia vocea cu cea a Didei Drăgan şi cu care petrecea ore întregi în atelier. Cel pe care îl consideră un titan în meserie, un geniu, şi căruia îi poartă un respect deosebit pentru dragostea pe care o arăta pentru oameni, este Jean Constantin cu care are amintiri de neuitat. "Eram la Galaţi în 1975. Lângă oraş se află Hotelul Turist, unde eram cazaţi. În momentul când a ieşit din hotel, trebuia să ocolească toată clădirea teatrului, ca să ajungă la intrarea principală a respectivei instituţii. La un moment dat a ajuns în spatele scenei, unde exista o trapă de ridicat decoruri. I-a căşunat să urce pe acolo. L-am legat cu frânghia în jurul mijlocului de două ori, am pus siguranţa şi l-am lăsat să urce, dar la jumătatea drumului am oprit motorul. Am început să ne târguim cu el, să ne dea bani dacă vrea să urce mai sus. După câteva minute de negocieri, până la urmă a cedat şi ne-a oferit o sumă, nu mai reţin cât. Când a ajuns sus îi tremurau picioarele. Era foarte supărat. M-a ameninţat că mă dă afară din teatru. După câteva zile râdea împreună cu noi de cele întâmplare. Altă dată, am făcut un turneu în Gemania împreună cu Teatrul Oleg Danovski. Jean era şef de turneu. Când ne-am întors în ţară, toţi eram emoţionaţi. Cumpăraserăm şi noi de pe acolo ce putuse fiecare. Maestrul a ţinut un spectacol de 10 minute în vamă, de au uitat să treacă vameşii până şi maşina cu care eram, darămite lucrurile cumpărate de peste hotare...", a declarat, pentru "Replica", Feri Mehmet, tâmplarul Teatrului de Stat din Constanţa.

Marieta ŞTEFAN