Regizorul Erwin Şimşensohn: 'Iubesc oamenii, îmi place să creez povești, emoții și zâmbete'

Interviu cu directorul Teatrului de Stat din Constanţa

Erwin Șimșensohn este originar din Piatra Neamț, are 39 de ani, este căsătorit și este tatăl a doi copii. A absolvit Academia de Studii Economice dar și Regie de Teatru la Universitatea Naţională de Artă Teatrală şi Cinematografică din Bucureşti. A colaborat, între altele, cu Teatrul "Mihai Eminescu" din Botoşani, Teatrul "Fani Tardini" din Galaţi, Teatrul "Maria Filotti" din Brăila şi Teatrul Evreiesc de Stat din Bucureşti. Într-un interviu acordat pentru Replica de Constanța, regizorul Erwin Şimşensohn a relatat cum a debutat în teatru, cu ce probleme s-a confruntat de-a lungul anilor și cum a ajuns să fie director al Teatrului de Stat din Constanța.

Reporter: Cum a debutat pentru dumneavoastră povestea cu teatrul și cum ați ajuns să fiți regizor?

Erwin Şimşensohn: Am făcut teatru încă din gimnaziu, în Piatra Neamț, unde m-am nascut și am crescut. În liceu am înființat o trupă de teatru în limba engleză, dezvoltam deja o pasiune foarte puternică și atunci mi-am dat seama ce vreau să fac. Este adevărat, decizia reală și definitivă am luat-o de abia în clasa a 12-a cu o lună înainte de BAC. Apoi, am absolvit Facultatea de Teatru, am terminat Regia de Teatru, sunt regizor. Ulterior am avut o pauză de 10 ani în care am muncit în alte domenii. Între timp am absolvit și Academia de Studii Europene. Sunt licențiat în relații economice internaționale. Deci, după zece ani m-am reapucat de teatru și de atunci m-am ținut serios de acest lucru.

Reporter: Când ați ajuns în Constanța, cine v-a convins și ce v-a făcut să rămâneți aici?

Erwin Şimşensohn: Inițial, am fost chemat la o întâlnire cu domnul președinte care m-a întrebat dacă aș fi interesat să fiu director interimar în Teatrul de Stat Constanța. Este adevărat, că sunt pasionat de tot ceea ce înseamnă managementul instituțiilor de cultură cât și de administrația culturală. Când am primit invitația, mi s-a părut o miză foarte importantă înțelegând ce se întâmplă în teatrul din Constanța. Am studiat foarte bine situația actuală a teatrului dar și istoria și ce s-a întâmplat în ultimii 15-20 ani și apoi am acceptat invitația de a veni director interimar. Mai târziu, postul a fost scos la concurs și, după o discuție cu familia și prietenii, am luat decizia că este momentul oportun și că îmi doresc să fac acest lucru. Cred că pot să contribui mult la dezvoltarea acestei instituții și mi-ar plăcea să văd o viață culturală în Constanța. M-am înscris la concurs și așa am câștigat postul de Director General al Teatrului de Stat Constanța.

Reporter: Are cumva vreo legatură punerea dumneavoastră în funcție cu apartenența dumneavoastră politică? S-a speculat foarte mult că sunteți simpatizant PSD, ce ne puteți spune?

Erwin Şimşensohn: Nu, nu are nici o legătură. Nu fac politică, nu sunt membru al niciunui partid politic și nici măcar simpatizant al vreunui partid. Dimpotrivă, eu am avut o activitate, nu neaparat politică, ci una de administrație culturală. Am fost Secretar de Stat în Ministerul Culturii, numit în noiembrie 2015 până în iunie 2016 în guvernul Cioloș. În acest context, chiar m-a mirat că am fost invitat de Președintele Consiliului Județean, membru PSD, eu având în C.V. atașată această apartenență în guvernul Cioloș. Am fost impresionat și am apreciat foarte mult faptul că nu a fost o decizie politică și că nu s-a ținut cont de acest lucru. Sunt de părere că este foarte important ca teatrul să stea departe de politică și invers.

Reporter: Constanța este o multiculturală, dar... v-ați confruntat cumva cu reacții antisemite?

Erwin Şimşensohn: Nu, în oraș nu. M-am confruntat cu aceste lucruri doar în momentele în care presa a relatat numirea mea în anumite funcții. Apărând pe unele forumuri de comentarii la acele știri, acei indivizi care sunt abonați permanenți ale comentariilor rasiste, xenofobe, anti semite și de orice tip. Acei gardieni ai românismului care stau de pază și au grijă să nu fie cineva cu prea multe consoane în nume, director la o instituție românească, cei care cred că nu poți să conduci o instituție aici în România decât dacă te numești Ionescu sau Popescu. Din fericire sunt cazuri foarte rare și cred că multiculturalitatea Constanței a făcut ca oamenii să înțeleagă că această diversitate aduce bogăție pentru un oraș.

Reporter: Ce împliniri și satisfacții vă aduce activitatea de regizor?

Erwin Şimşensohn: În acest sens, pot spune că mă consider un om foarte norocos. Iubesc ceea ce fac și atunci când ajungi să câștigi din ceea te pasionează nici nu simți că muncești. Sunt momente când am pauză și abia aștept să reîncep un proiect. Iubesc oamenii, îmi place să creez povești, emoții și zâmbete. Este foarte important, ca regizor să înțelegi că trebuie să creezi un întreg ansamblu de reacții emoționale și intelectuale.

Reporter: În această carieră ați întâmpinat și probleme sau nerealizări? Dacă da, care ar fi acelea?

Erwin Şimşensohn: Nu exisă regizor care să nu aibe nerealizări, pentru că se întâmplă să termini un spectacol și să ai o senzație de insatisfacție și să te gândești că ai fi putut să faci altfel. Alte probleme mai sunt și birocrația sau sistemul bugetar public. Însă ceea ce contează este ca zona administrativă să nu afecteze actul artistic. Teatrul are un rol extrem de important pentru o comunitate și nu trebuie afectat.

Reporter: Aveți un spectacol de suflet? Care ar fi acela?

Erwin Şimşensohn: Am mai multe spectacole de suflet însă cel mai important este cel cu care am revenit în teatru ”Yentl” realizat la Teatrul Evreiesc de Stat.

Reporter: Care este relația dintre dumneavoastră și colegii dumneavoastră?

Erwin Şimşensohn: Eu spun că este una bună. Este dificil să construiești relații interumane noi însă eu cred că am această abilitate, de a creea relații cu ceilalți. Este greu, așa este, atunci când ești director, trebuie să fii pe de o parte ferm, să înțelegi că ești un om care trebuie să ia o decizie, fie ea și dură atunci când trebuie, dar în același timp trebuie să te gândești că lucrezi cu oameni, iar în special într-o instituție de cultură oamenii sunt sensibili, sunt fragili, au personalități dificile și atunci cred că e important să fii și un bun psiholog cu ei. Sper că voi consolida în timp această relație și să aplanez conflictele existente și să creez un adevărat spirit de echipă deoarece toti avem aceiași dorință și același interes, să facem spectacole de succes.

Reporter: Ați păstrat aceeași echipă, a vechiului manager?

Erwin Şimşensohn: În mare măsură suntem aceiași oameni, însă am modificat organigrama. Am desființat postul de director artistic deoarece este unul inutil în contextul în care managerul este cel care își asuma programul managerial, cel care propune strategii, proiecte și programele artistice. Am facut acest lucru în contextul în care conform legii date în anul 2013, managerul trebuie să aibă studii de specialitate în domeniul de activitate, astfel, ne mai fiind nevoie de un director artistic.

Reporter: Ce surprize aveți pentru noi în viitorul apropiat?

Erwin Şimşensohn: O să avem o stagiune bogată, cred eu. Am avut premiera cu ”Memoria apei”, un spectacol foarte frumos, cu o poveste emoționantă a trei surori ce se reîntâlnesc în momentul în care le moare mama, redescoperind sentimente comune. Pe 1, 2 și 3 noiembrie realizăm următoarea premieră, care este un horror-love story. Va fi un spectacol care va atrage foarte mulți tineri și îmi doresc acest lucru. Este un spectacol extrem de deosebit, intitulat ”Lasă-mă să intru” fiind o adaptare a unui roman suedez. Trebuie să spun și faptul că am participat la foarte multe evenimente, cum sunt: am deschis festivalul de la Tulcea cu spectacolul ”Memoria apei”, apoi am mers la Râmnicu Vâlcea la un festival dedicat centenarului cu ”Jurnal de România–Constanța”, am fost la Festivalul Național de Comedie de la Galați unde am primit și premiul pentru cea mai bună actriță în rol secundar pentru Mirela Pană, săptămâna următoare plecăm la Bruxelle unde participăm la Festivalul Europalia cu spectacolul ”Jurnal de România-Constanța”, după care mergem la Pitești și apoi la Ploiești.

Diana BERECHET, Loredana MIHAI