Sa nu sifonam cuvantul "eleganta" alaturi de "politica"

Printre cele mai simpatice chestii pe lumea sunt: să ştii că roata se întoarce, că şi capra vecinului poate să moară şi că cel căruia i-ai făcut un bine cu siguranţă îţi va trage un şut în dos cândva. Chestiile astea sunt tipic româneşti cumva, ori credem atât de tare în ele încât se şi întâmplă, de fiecare dată. Am ajuns să mă amuz spunând: ia uite cum se adevereşte vorba aia... oricare dintre cele trei expuse mai sus. Suntem români, trăim în România şi... vorba lui Badea - are şi el o vorbă de duh, că-n rest nu prea ştiu ce mai zice în emisiunea lui - asta ne ocupă tot timpul. Ah, şi pe lângă toate vorbele alea simpatice, neaoşe, cât pe ce să o uit pe aia cu cel care moare de grija altuia! Bine că mi-am adus-o aminte, că taman la asta voiam să mă opresc de fapt. Au câte unii senzaţia că lumea moare de grija lor. Nu prea. Dar, în momentul în care îţi asumi o funcţie şi un rol pe scena politică, obligatoriu trebuie să dansezi, să te expui, să ştii că pot urma şi comentarii bune, şi rele, după inima celui care le face sau, după cum meriţi. Uite, asta nu pricep câte unii, de se bosumflă şi... rămân aşa până îşi aduc aminte că au anumite socoteli pe care trebuie să şi le "descâlcească" prin apariţii publice pe care anterior se făceau că nu le vor, că sunt timizi, că sunt retraşi sau eleganţi. În politică, eleganţa e un cuvânt care nu se prea "pupă" cu imaginea actuală de ansamblu. Iar ceea ce vor unii să pară cazuri izolate de eleganţă - nu există. E verificată de "n" ori teoria că eleganţă în politică nu există. Există ceva asemănător, dar cazurile sunt rare, prin urmare... dacă mai aud politicieni spunând eleganţă sau făcând apel la moralitate şi decenţă, promit că mă înverzesc, de rău, la faţă. Ar vrea unii! Nu, n-am să mă înverzesc, dar cu siguranţă nu cred. Am să cred peste alţi câţiva ani. Cu indulgenţă spun şi asta, fiindcă, la cum se conturează alianţele acum sau ascensiunile şi decăderile unora... e cale lungă până la normal, decenţă şi aşa mai departe - cuvintele alea sensibile, pe care nu are rost să le repet în contextul politcii.