Sărăcie cruntă în zona Peninsulară: casele stau să cadă pe ei, dar nu vor la "ghetouri"

Speriaţi de locuinţele ieftine

Necazurile se ţin lanţ de oamenii care locuiesc în zona peninsulară. Casele stau să cadă peste ei, mare parte din aceştia au buletine temporare de ani de zile, iar salariile lor sunt de departe sub limita decenţei. Blocurile sunt în ultimul stadiu de degradare, mai mult, una din clădiri este încadrată în clasa de risc seismic. Geamurile de la intrare sunt sparte, pereţii sunt măzgăliţi, iar la intrarea în bloc te ameţeşte un miros de stătut. Oamenii şi-au pierdut orice urmă de încredere că situaţia în care se află şi condiţiile în care locuiesc se vor schimba. Familia Cercel locuieşte în blocul cu rism seismic de 14 ani, dar familia spune că nu s-ar muta pentru nimic în lume în cartierul de locuinţe sociale anunţat de Primăria Constanţa. Oamenii motivează că respectivele containere care vor fi amenajate ca nişte locuinţe sunt, de fapt, "ghetouri".

"Nu sunt de acord cu ghetourile. Am doi copii mici. De ce să ne ducă la ghetouri? Ce educaţie să îi dai unui copil mic dacă atunci când iese afară se joacă cu nişte infractori? În plus, acolo nu sunt condiţii, parcă sunt paturi de spital", susţine Aura Cercel. Femeia are şi o serie de acuze la adresa autorităţilor: "în ciuda faptului că nu aveam contract de închiriere, plăteam lunar 100 lei la RAEDPP". "Primarul nu a făcut pentru noi nimic. Nu interesează pe nimeni. Dacă o să fie vreun cutremur, noi ne ducem primii", a mai afirmat Aura Cercel. În ceea ce priveşte ANL-urile, familia spune că nu a avut nici o şansă să obţină o gasonieră sau un apartament. Tot în zona peninsulară, o altă familie care locuişte într-un bloc cu probleme, care nu a fost reamenajat de ani de zile, este familia Şaip. Steluţa Şaip susţine că în urmă cu câţiva ani au venit să lucreze la acoperişul blocului câţiva muncitori trimişi de la primărie. Surpriza au avut-o însă la prima ploaie, când a început să le plouă în case. Ca şi în cazul familiei Cercel, nici familia Şaip nu este de acord cu ghetourile şi ar prefera ca primăria să ia atitudine şi să le îmbunătăţească condiţiile, oamenii arătându-se dispuşi să contribuie din puţinul lor, pentru a nu se trezi peste un timp cu pereţii caselor prăbuşiţi. Ce nu menţionează aceste familii este însă că acele case nu le aparţin nici lor, nici primăriei. Trecând însă peste acest aspect, ajungem la o altă familie, domiciliată pe strada C.A. Rosseti din zona Peninsulară. Vorbim despre Floarea Mincu. Deşi are şoldul drept rupt şi este diagnosticată cu ciroză hepatică, femeia trăieşte dintr-o pensie de 350 de lei. Din pensie însă nu rămâne nici cu 300 de lei deoarece lunar achită 53 lei RAEDPP- ului, conform contractului de închiriere. Totuşi, în ciuda situaţiei în care se află, aceasta susţine că nu s-ar muta nici în ruptul capului înntr-un ghetou: "Stau aici de 30 de ani. Dacă merg acolo mă omoară ţiganii!". Cine le-a spus astfel de lucruri, cum s-a răspândit vestea că locuinţele ieftine sunt ghetouri... nu a ştiut să ne explice exact nici unul dintre cei intervievaţi.

Camer NEGIP