Şarpele Glykon, statuetă descoperită şi expusă doar în Constanţa

File de istorie

Glykonul este o statuetă ce poate fi admirată doar la Muzeul de Istorie Naţională şi Arheologie (MINAC) din Constanţa. Întrucât este un obiect de artă ce a luat naştere dintr-un singur bloc de marmură cu latura de 60- 70 centimetri, fiind foarte greu, nu a părăsit niciodată încăperile instituţiei, încă de pe 1 aprilie 1962, când a intrat în posesia muzeului. Dincolo de reprezentările Glykonului, există o adevărată simbolistică. Cultul Şarpelui Glykon, pentru că el este de fapt un şarpe, aparţine mitologiei romane şi a fost fondat de profetul grec Alexandru din Abonutichus, în secolul II. "Povestea spune că acesta a venit într-o zi, într-o aşezare de la malul Mării Negre, cu un ou mare, probabil de struţ, ar fi scos un şerpişor din el, şi până a doua zi a crescut cam cât înălţimea unui om şi cu trăsături de om", povesteşte Liviu Lungu, arheolog al MINA. Ignorând faptul că singura referire despre Alexandru îi aparţine satirului Lucian din Samosata, în care îl acuză de şarlatanie, de faptul că se vrea a fi un fals profet şi de faptul că zeitatea Glykonului este de fapt o păpuşă, Cultul Glykonului a avut numeroşi adepţi. După ce şarpele a pătruns în mentalitatea oamenilor ca şi protector al familiei, al fertilităţii, al bunăstării, religia creştină a încercat să lupte împotriva tradiţiiilor vechi, şi a "lovit" simbolistica şarpelui, atribuindu-i un rol negativ, iudaic. Piesa de artă propriu-zisă, "are proporţiile clasice ale unei sculpturi şi o aroganţă care place privitorului", spune arheologul constănţean. "Statueta are un aer marţial şi înfăţişează trupul unui şarpe, cu un corp ciudat şi bot de viţel, urechi umane, păr lung şi coadă de leu", adaugă acesta. Părerile arheologilor în ceea ce priveşte originea acestei statuete sunt împărţite şi veşnic dezbătute. Cum a ajuns statueta în posesia muzeului? "E o poveste foarte interesantă. În 1962, pe 1 aprilie, au fost găsite mai multe statui, însemnând aedicule, cariatide ale unor divinităţi" de origine greco-romană, asiatică, egipteană (bustul zeiţei Isis) şi locale: şarpele Glykon; grupul statuar Fortuna cu Pontos; aedicula cu reprezentarea zeiţei Nemesis; plăci votive cu reprezentarea Cavalerului Trac; bazoreliefuri ale lui Hermes, zeul comerţului; statuete ilustrând-o pe zeiţa Cybele; Selene - Luna în carul tras de doi tauri albi cu care circula pe bolta cerească; cele trei Graţii şi Mithras răpunând taurul. Prima statuetă găsită a fost capul statuar al zeiţei Fortuna. "Printre ele este şi acest şarpe, numit poate impropriu Glykon. El a fost numit aşa de unii dintre cercetători, pentru că Şarpele Glykon are o istorie şi reprezentarea respectivului şarpe duce cumva cu gândul la acest zeu. Atunci arheologii s-au înghesuit să emită teorii şi păreri despre originea obiectelor găsite în urma săpăturilor. Într-un final, se consideră că doar două dintre ele par mai credibile: prima dintre ele susţine că adepţii Bisericii creştine le-au îngropat rapid, pentru a le salva de atacul goţilor, iar cea de-a doua susţine că, în urma Edictului de la Milano din anul 1313, prin care Dionisie decide doar păstrarea cultului creştin, acestea au fost ascunse. "Se vedea după cum au fost găsite că fuseseră îngropate în grabă. Eu, personal, tind să fiu de acord cu cea de-a doua variantă", completează Liviu Lungu. Statueta Şarpelui Glykos este o piesă centrală a MINA, pentru că este un unicat, este singura reprezentare a şarpelui Glykon. Ca şi reprezentări numismatice ale Şarpelui Glykon, amintim bancnota de 10.000 de lei din anul 1994, în care se află şi acest simbol al şarpelui, în stânga portretului lui Nicolae Iorga. "Acum, întrebarea oricărui arheolog ar fi: cum de toate statuetele au fost îngropate în acelaşi loc?", conchide arheologul.

Cristina MARIN