Scene desprinse din filme, la Constanţa: interviu cu Sorin Grecu, salvatorul de vieţi

Eroii din spatele scenei: pompierii, în lupta cu flăcările!

Nu au timp de stat pe gânduri sau de analizat situaţia, sunt mereu angrenaţi în lupta cu timpul şi cu situaţiile extreme. Îşi pun viaţa în pericol, se strecoară printre flăcări sau alte pericole, pentru a salva vieţi omeneşti. Este vorba despre pompieri, pompierii constănţeni în cazul de faţă, care se pot încadra în categoria eroilor din... spatele scenei, ca să spunem aşa. Pentru că, da, chiar dacă pericolul nu reprezintă o barieră pentru ei, acţionând la limită, de multe ori nu se aleg cu lauri. Plutonierul Sorin Grecu, angajat al ISU Dobrogea încă din anul 2006, a acceptat să vorbească despre meseria sa şi despre acţiunile la care a participat. Fie că a fost la un pas de tragedie, fie că s-a luptat cu focul pentru a salva un om, ori că a salvat un biet animal, eroul nostru ne-a declarat că îi place ceea ce face şi nu ar renunţa la această meserie, satisfacţia cea mai mare fiind atunci când o intervenţie se termină bine. Detalii marcante veţi putea citi în interviul acordat cotidianului "Replica", de către plutonierul Sorin Grecu.

Reporter: Cum aţi ales meseria de faţă, v-a îndrumat cineva, aţi fost influenţat în acest sens?

Sorin Grecu: Sunt plutonier angajat în cadrul Inspectoratului pentru Situaţii de Urgenţă din septembrie 2006. Am ales să profesez în acest domeniu pentru că, în primul rând, mi-a plăcut meseria de pompier. Nu am făcut armata la Pompieri, am făcut la Jandarmerie, dar am ales să fiu pompier pentru că mi-a plăcut lucrul în echipă şi faptul că aici suntem chemaţi să salvăm vieţi, nu să intervenim la mitinguri, cum ar fi fost la Jandarmerie.

Rep.: Înţeleg că vă place să salvaţi vieţi, să faceţi muncă de teren, v-aţi fi văzut stând la un birou?

S.G.: Da, pentru că în timpul liber lucrez, cu acordul şefilor de la ISU Dobrogea Constanţa, în altă parte. Fac parte din echipa din serviciul privat al SC City Park Mall, de 5 ani, şi acolo fac, în mare parte, muncă de birou, dar particip şi la puţinele intervenţii de acolo. Mai exact, sunt şef serviciu privat şi sunt cadru în PSI.

Rep.: Revenind la munca din cadrul ISU Dobrogea, există vreo intervenţie care v-a marcat?

S.G.: Da, chiar este. Este o intervenţie de la începutul carierei mele, de prin 2007. Am avut intervenţii destul de multe, legate de salvări persoane, intervenţii la incendii, dar aceasta m-a marcat, nu pot s-o uit. Se întâmpla în februarie 2007, era 3 sau 4 dimineaţa, când am fost solicitaţi la o intervenţie din staţiunea Mamaia. Atunci a avut loc un accident rutier, fiind implicat un Porsche Cayenne, unde au murit pe loc trei persoane şi a patra a murit mai târziu, la spital. Nu ne aşteptam, mai fusesem la accidente rutiere, chiar cu victime, dar aici au fost patru persoane tinere, două fete şi doi băieţi. Din păcate, au murit toţi. Iniţial am crezut că sunt trei victime, dar după ce am stins incendiul, ne-am dat seama că a patra era sub maşină, sub motor. Îmi aduc aminte şi acum, după atâţia ani... chiar dacă avem cele mai multe intervenţii din judeţ.

Rep.: Vi s-a întâmplat să nimeriţi la o intervenţie şi acolo să constataţi că trebuie să vă salvaţi rude, prieteni, cunoştinţe?

S.G.: Din fericire, nu a fost nimic grav. Dar am intervenit, spre exemplu, la Kogălniceanu, la casa unui amic, dar a fost ceva minor, nu s-a soldat cu victime.

Rep.: Nu vă este teamă pentru viaţa dumneavoastră? Totuşi, sunteţi implicat în acţiuni riscante.

S.G.: Nu îmi este teamă pentru că oriunde munceşti, îţi rişti cumva viaţa. Noi suntem pregătiţi, şi ne pregătim continuu, şi încercăm să intervenim cu succes.

Rep.: Aţi fost vreodată într-o situaţie extremă, la un pas să cadă pe dumneavoastră un perete, o bucată de acoperiş ars?

S.G.: Da, s-a întâmplat. Dar, cu ajutorul colegilor, care mi-au fost alături, nu s-a întâmplat nimic. Suntem o echipă şi trebuie să ne bazăm unul pe celălalt. Dar, orice s-ar fi întâmplat, niciodată nu am spus: gata, renunţ! Niciodată.

Rep.: Dumneavoastră, cei din cadrul ISU Dobrogea, chiar sunteţi eroii din umbră, ca să spun aşa. Însă, nu prea vă alegeţi cu lauri. Cum comentaţi acest fapt?

S.G.: Ne deranjează un pic, dar noi ştim că ne facem treaba şi când salvăm vieţi omeneşti, suntem mulţumiţi. Acum, dacă ne apreciază lumea sau nu, asta este.

Rep.: Cum se împacă viaţa de familie cu meseria dumneavoastră?

S.G.: Se împacă foarte bine. Eu lucrez la ISU Dobrogea Constanţa, soţia lucrează la Unitatea de Primire Urgenţe a Spitalului Clinic Judeţean de Urgenţă Constanţa, chiar pe aceeaşi tură. Mai exact, victimele de la mine, pleacă la ea, la Urgenţă, şi ea ştie tot ce se întâmplă. Suntem în familie băgaţi, cum s-ar spune.

Rep.: Ce studii, pregătiri, aveţi?

S.G.: Am făcut la viaţa mea multe şcoli, cursuri. Am terminat Liceul Sportiv din Constanţa, după care am făcut un curs de 3 ani de asistent medical de igienă şi sănătate publică, apoi am terminat Facultatea de Drept. Am făcut şi două cursuri pentru PSI, pentru a cunoaşte mai bine meseria.

Rep.: Cred că aţi participat şi la descarcerări...

S.G.: Da, am participat şi la descarcerări, nu multe, dar destule. Avem o singură maşină de descarcerare pe tot judeţul şi când este ocupată, mergem cu alte autovehicule, care sunt dotate corespunzător.

Rep.: Având în vedere că vă tot confruntaţi cu incendii, aţi fost pus vreodată în situaţia de a intra într-o casă cuprinsă de flăcări pentru a salva pe cineva?

S.G.: Da, am intrat în multe case în flăcări, am salvat multe persoane aflate în pericol. Din păcate, de multe ori găsim victime decedate, intoxicate cu monoxid de carbon, dar facem tot posibilul să salvăm vieţi. Spre exemplu, pe bulevardul Tomis, prin 2008, cred, un apartament de la etajul doi era în flăcări, iar înăuntru era o doamnă în vârstă. Luase foc cuierul, de la o candelă aprinsă, şi atunci a trebuit să intrăm, focul era exact la intrare, luase foc şi uşa, care era din lemn. Am spart uşa, am intrat cu colegii mei şi am scos-o pe doamnă din apartament, fiind transportată la spital.

Rep.: Oamenii sunt cooperanţi când interveniţi la un incendiu?

S.G.: De multe ori, ei sunt puţin recalcitranţi, aflându-se într-o situaţie critică şi se aşteaptă să ajungem în câteva secunde, să stingem focul în câteva secunde. Din păcate, noi suntem aici, în centru, şi până ajungem, spre exemplu, la Kogălniceanu, mergem cu viteza maximă de deplasare, dar se întârzie puţin. Şi este normal, lumea este supărată că nu ne mişcăm cum vrea ea, chiar dacă noi acţionăm foarte repede, cât putem de repede. Unii, în schimb, cooperează, pe când alţii sunt foarte recalcitranţi. Însă, la final ne felicită pentru că reuşim să salvăm şi bunuri, casă.

Rep.: Dacă ar fi să renunţaţi vreodată la această meserie, aţi putea, ce aţi alege să faceţi?

S.G.: Nu, nu aş renunţa niciodată la această meserie. Clar, vă spun cu mâna pe inimă. Doar dacă ar fi, nu ştiu, să mă îmbolnăvesc... Oricum, nu voi renunţa, cu siguranţă.

Rep.: Cam la câte intervenţii participaţi pe zi, pe tură?

S.G.: Nu pot să spun o cifră exactă, însă 60% din intervenţiile din judeţ, sunt aici. Pe timp de vară, ajungem şi la 7 - 8 intervenţii pe zi. Iarna, ca medie, sunt 3 - 4. Dar sunt multe intervenţii de asistenţă persoane, deblocări de uşi, pisici în copac, care ne ocupă mult timp.

Rep.: Dintre toate tipurile de intervenţii la care luaţi parte, ce predomină?

S.G.: Incendiile la locuinţe. Însă, în ultima perioadă, am avut multe solicitări pe asistenţă persoane. Sunt multe incendii şi din cauza coşurilor de fum necurăţate... Pot spune că incendiile, în mare parte, se produc din neglijenţă.

Rep.: În încheiere, dacă puteţi da cititorilor noştri câteva sfaturi cu privire la evitarea incendiilor.

S.G.: În primul rând, trebuie să te asiguri când pleci de acasă, pentru că de aici pornesc multe. Să se asigure că nu au lăsat vreo candelă aprinsă, că s-a scos tot din priză, aproape tot pentru că nu poţi scoate şi frigiderul. De asemenea, nu trebuie să se foloseacă instalaţii artizanale, improvizate, niciodată. Coşurile de fum necesită a fi curăţate.

Liliana CHIRU