Şcoala cu absolvenţi care nu ştiu tabla înmulţirii. Dascălul care s-a apucat să-i înveţe carte pe copii, alungat cu furcile din sat

Profesorii sunt cei mai mari chiulangii

Ioan Radu

Nu e din Constanţa, dar povestea lui e trăită la fel de trist de orice dascăl din ţara asta care mai are crezul „nebun” de a-i învăţa pe copii carte, în special pe cei de la ţară. În prag de pensie, după 40 de ani de carieră în învăţământ, băcăuanul Ioan Radu este unul din profesorii de matematică de elită ai României. Îşi oblojeşte, singur, sănătatea din ce în ce mai precară, la Sanatoriul Techirghiol, unde a fost trimis de doctorii Spitalului Militar din Bucureşti. A ajuns în Capitală când a simţit că efectiv nu mai poate, fizic şi psihic, să mai lupte cu un sistem corupt şi incompetent până în măduva oaselor. De doi ani de zile, directorul şcolii din comuna băcăuană Horgeşti, aliat cu ceilalţi angajaţi, majoritatea rudele sale, face tot ce poate să-l determine pe „inadaptatul” Radu să plece din locul unde a fost exilat de conducerea inspectoratului judeţean, ca victimă a războiului politic perpetuu care macină orice instituţie din ţara asta.

Singura sa vină a fost să nu mai accepte ca elevii să ia note de trecere doar pe baza paporniţelor cu ouă, carne, ceapă, peşte şi ce mai aducea părintele la profesor. O practică uzuală nu numai la şcoala din Bacău, ci aproape în orice unitate rurală de învăţământ din România. Nu avea pretenţia de a-i vedea olimpici internaţionali, după modelul zecilor de elevi de elită pe care i-a format. Profesorul Ioan Radu voia doar să-i înveţe pe copii carte, să-i determine să promoveze pe propria ştiinţă şi nu accepta sacoşele părinţilor, motiv pentru care a devenit un paria. „Nu se mai face carte în această şcoală de foarte mult timp. Practic, notele se dau numai pe şpagă. Ouă, carne, ceapă, peşte... ce are părintele pe acasă să aducă la profesori. Aşa am ajuns să am în clasa a VIII-a elevi care nu ştiu tabla înmulţirii...Cu o excepţie sau două, toţi elevii din şcoală au note între 1 şi 3”, ne povesteşte profesorul Radu.

Spor de 20%

„Profesorii de aici nu vor să schimbe această situaţie. Au spor de ţară, astfel încât primesc un salariu cu 20% mai mare decât cei de la oraş, la care se adaugă sacoşele de la părinţi, pentru note de trecere. Fără muncă, fără implicare, nu contează că nimeni de aici nu ia Bacalaureatul, se complac în această situaţie, iar cei de la inspectorat nu schimbă nimic. Când vine vreun inspector de la judeţ, au grijă să-i umple portbagajul, mai un grătar, mai un plic cu bani, după cum se laudă chiar ei, profesorii de aici... Se face informatică într-o şcoală care nu are internet, iar calculatoarele sunt închise într-o cameră. Săli de clasă fără uşi, un WC mizerabil, unde fetele merg câte două, să se ţină una pe alta. S-au plătit 80.000 de euro pentru un grup sanitar decent, dar nu se ştie unde s-au dus banii”, mai spune profesorul Radu.

Directorul şi-a angajat vreo 8 rubedenii în şcoală

Pentru că a insistat ca profesorii să vină la timp la ore şi să plece numai după terminarea programului- nu e glumă!, pentru ca elevii să ia note pe merite şi nu pe şpagă, a devenit duşmanul directorului Constantin Leonte. Acesta i-a tăiat din salariu, a refuzat să-i elibereze adeverinţă pentru gradaţia de merit, a început chiar să meargă din clasă în clasă şi să facă şedinţe cu părinţii, în care să le spună cum e Radu inadaptat şi tiran, deşi a fost primit cu braţele deschise de comunitate. Mai au puţin şi-l alungă cu furcile din sat, cu pretenţiile lui diavoleşti ca elevii să ştie măcar tabla înmulţirii. Directorul Leonte, cu aproape atâţia ani de viaţă câţi are de experienţă în învăţământ profesorul Radu, are tot interesul să-şi protejeze incompetenţii şpagagii din subordine, din moment ce 7-8 dintre aceştia îi sunt rude. „Unul din neamurile angajate de director în şcoală este profesorul de sport. Care e, în paralel, şi taximetrist, aşa că din când mai trebuie să plece cu vreo cursă la Bacău”, continuă descrierea situaţiei absurde profesorul Ioan Radu. Nu ştie dacă mai are sens să mai lupte. „Pentru ce mai bagă statul bani în învăţământ, dacă în şcoala asta nu se mai face de mult pic de carte? Ne plângem de calitatea învăţământului, dar profesorii întârzie la ore sau sunt taximetrişti, în paralel? Au salarii foarte bune, afaceri, şpăgi asigurate de la părinţi, dar nu îi învaţă nimic pe copii, se complac în mizeria asta morală...”, mai spune profesorul Radu, înainte de a se întoarce la procedurile de la sanatoriu, pentru oasele măcinate într-o viaţă de om dedicată carierei de dascăl.

Rocsana CRISTEA