Şeful Rutierei Constanţa: Port centura de siguranţă, indiferent de maşina în care mă aflu. Prefer faruri sparte decât zile de îngrijiri medicale

Generaţia tânără, la putere

A îmbrăcat haina de poliţist acum 10 ani de zile şi îi place ceea ce face. Încearcă să facă totul ca la carte, în ceea ce priveşte partea profesională, este dedicat şi ambiţios. Vorbim despre şeful împuternicit al Serviciul Rutier Constanţa, Ciprian Sobaru. Este un om ca oricare altul, după cum a spus chiar el, îl afectează accidentele rutiere grave şi luptă pentru prevenirea acestora. Ascultă orice gen de muzică, mai puţin manele şi populară, nu merge la pescuit şi nu joacă şah întrucât nu are răbdare. Dacă ar fi să vorbim de hobby-uri, poate că aici s-ar încadra jocurile pe computer. Cât despre perioada adolescenţei, Ciprian Sobaru regretă că nu a avut internet. Mai multe - în interviul acordat cotidianului "Replica":

Reporter: Ce v-a împins să alegeţi haina de poliţist şi de ce la Rutieră?

Ciprian Sobaru: În primul rând nu m-a împins nimic, a fost o decizie proprie, pe care ceilalţi au respectat-o. Pot să spun că am fost genul de copil care, atunci când eram mic, şi eram întrebat ce vreau să mă fac când voi creşte, răspundeam iniţial "miliţian", pentru că aşa era pe atunci. Un mare aport l-a avut şi faptul că tatăl meu a fost poliţist şi încă de mic umblam cu cascheta lui. Cam asta ar fi, un vis din copilărie.

Rep.: Dacă nu aţi fi ales meseria de faţă, care ar fi fost cea de-a doua opţiune?

C.S.: Eu am făcut parte din primele generaţii de elevi care, în liceu, au studiat informatica şi cea de-a doua opţiune a mea ar fi fost în domeniul informaticii.

Rep.: Din ce an sunteţi în Poliţie?

C.S.: Din august 2003. Anul acesta serbez 10 ani de la absolvirea Academiei de Poliţie.

Rep.: Vi se pare o activitate dificilă să coordonaţi întreg Serviciul Rutier?

C.S.: Da, este foarte dificilă, având în vedere că eu provin de la Biroul Rutier Constanţa, care avea în subordine 25 de agenţi în ultima perioadă. Am avut şi 40 în vremurile bune. Dar venind de la 25 de subordonaţi şi ajungând la 100 este ceva cam de patru ori mai mare şi dacă ne gândim şi la raza de competenţă, comparăm municipiul Constanţa cu întreg judeţul, e o difernţă foarte mare. Este dificil, dar nu a fost nimic străin pentru mine, pentru că anterior a fi şef Birou Rutier Constanţa am fost ofiţer în cadrul Biroului Drumuri Naţionale şi Europene, deci ştiam şi cu ce se confruntă judeţul.

Rep.: Sunteţi poate cel mai tânăr şef de până acum, al Serviciul Rutier Constanţa. Cum v-au primit subalternii?

C.S.: Nu am avut probleme în ceea ce priveşte contestarea poziţiei mele de şef Serviciu, chiar şi provizoriu, mă cunoşteam cu toţi dinainte, mă ştiau. Un avantaj a fost faptul că veneam deja de pe o funcţie de conducere şi nu veneam de pe o funcţie de execuţie şi eu cred că în cinci ani de şef de Birou Rutier Constanţa mi-am consolidat poziţia de un şef în Poliţia Rutieră Constanţa.

Rep.: Care a fost cel mai dificil moment de când sunteţi la cârma Serviciului Rutier?

C.S.: Au fost mai multe, pentru că le pun pe aceeaşi linie. Vorbesc despre accidentele rutiere cu persoane decedate, vorbesc de cel de la Urluia din ziua de Paşte, de cel de la Plopeni când trei persoane au ars în autoturism, de cel de pe DN2A, de la Stupina, cu trei persoane decedate. Cam acestea ar fi momentele dificile pentru că nu poţi să treci chiar aşa uşor peste un accident mortal, mai ales când sunt şi trei persoane decedate. Restul problemelor care sunt, trecem peste ele, nu ridică mari dificultăţi. Vorbesc aici de ziua Marinei, de aglomeraţiile de week-end. Sunt evenimente ciclice, peste care a doua zi ai trecut şi te gândeşti la următorul eveniment. În cazul accidentelor nu poţi să faci niciodată aşa ceva, rămân acolo, întipărite în mintea ta.

Rep.: Dar de la începutul carierei de poliţist rutier, care a fost cel mai dficil moment, ce v-a marcat, dacă putem spune aşa?

C.S.: Cel mai dificil cred că a fost accidentul, urmat de decesul lui Florin Meliu. Era subordonatul meu direct atunci, am fost la faţa locului la accident. Am fost la spital în ziua accidentului, dar şi la înmormântare. Acela cred că va rămâne cel mai neplăcut eveniment din cariera mea de poliţist, urmat, bineînţeles, şi de alte evenimente tragice. Am avut şi accidentul colegului nostru Dobrilă George, cu motocicleta, în sezonul estival. De obicei sunt evenimente care ne afectează pe noi, ca oameni, şi mai puţin evenimente care ne afectează ca poliţist. Pentru că putem să trecem peste, dacă avem probleme le rezolvăm.

Rep.: Cât despre sezonul estival, ce tocmai s-a încheiat, au fost mai multe accidente rutiere faţă de alţi ani, mai puţine? Şoferii s-au mai civilizat?

C.S.: Accidentele au fost cam la aceeaşi valoare numerică. Au scăzut cele uşoare, cele grave au rămas la acelaşi nivel. Am înregistrat o scădere la persoane decedate, însă această scădere a fost în luna iulie, pentru că în august numărul persoanelor decedate a fost mult mai mare decât anul trecut. Gândind per ansamblu, numărul persoanelor decedate a scăzut. Dacă ne referim la luna august, a crescut, când am avut cu 7 mai mult faţă de anul trecut.

Rep.: Cum vedeţi propunerile actuale de modificare a Codului Rutier, că tot este mare vâlvă pe seama acestora?

C.S.: Deocamdată eu nu am făcut mare vâlvă pe acest subiect pentru că ştiu că se află abia în stadiul de dezbatere publică, se vor mai face modificări foarte multe, substanţiale, şi am şi experienţa vechiului Cod Rutier, unde forma cu care el a ajuns în Monitorul Oficial a fost foarte diferită de cea cu care a fost propus. Era cam aceeaşi situaţie şi atunci. Aşa este la o lege, mai întâi apar nişte propuneri, pe care cineva le inserează acolo şi apoi alţii stabilesc dacă sunt eficiente sau nu. Ce contează este că trebuie să avem o lege echilibrată, menită să crească disciplina în trafic.

Rep.: Să presupunem că, totuşi, aceste propuneri vor intra în vigoare, consideraţi că sunt pertinente?

C.S.: Dacă îşi vor atinge scopul, şi anume creşterea disciplinei participanţilor la trafic şi reducerea accidentelor rutiere înseamnă că da, sunt eficiente. Şi, în general, orice măsură care are ca obiectiv şi atinge obiectivul de reducere a accidentelor, este binevenită.

Rep.: Care ar fi propunerile dumneavoastră pentru a disciplina şoferii?

C.S.: Nu sunt eu în măsură să fac propuneri, sunt alţii plătiţi în acest sens. Eu sunt plătit şi sunt în postul de a aplica măsurile pe care le iau ceilalţi şi nu numai de a aplica, ci şi de a supraveghea modul în care acestea sunt aplicate.

Rep.: De-a lungul carierei dumneavoastră aţi avut şi întâmplări haioase. Poate ceva exemple?

C.S.: Sunt tot felul de întâmplări, dar mai sunt şi momente în care îţi descreţeşti fruntea un pic, adică sunt şi zile în care nu mai auzi de accidente şi atunci te poţi relaxa. Sunt zile când ai un eveniment negativ şi ţi se întâmplă ceva cu totul şi cu totul haios, care te face să uiţi pe moment de problemele pe care le ai. Au fost întâmplări cu conducători auto băuţi şi foarte amuzanţi,cei care apar la televizor şi ulterior sunt luaţi de modele în emisiunile distractive.

Rep.: Cum s-a ajuns la performanţa celor două zile fără accidente rutiere, respectiv 16 şi 19 septembrie?

C.S.: Zile fără accidente rutiere au mai fost în cursul anului, exceptând sezonul estival. Ar fi prea mult să ceri ca în sezonul estival, în judeţul Constanţa, să nu ai înregistrate accidente rutiere. Chiar şi în teorie, lucrul acesta este greu de atins pentru că în sezonul estival valorile de trafic de la noi cresc foarte mult. Cu cât ai un număr mai mare de autovehicule pe drum, cu atât creşte şi riscul de producere a unui accident. Când ai două vehicule pe un drum, ai un anumit coeficient de risc. Când ai patru, deja coeficientul acela aproape că se dublează. Totul este matematic. În general, nu poţi preveni accidentele rutiere în totalitate. Am avut o zi fără accidente rutiere şi a doua zi am avut accident mortal. Cel mai mult pe noi ne interesează să prevenim accidentele cu persoane decedate. Este un indicator suprem însă, câteodată, mai stai şi te gândeşti în ce măsură poţi tu, ca poliţist rutier, sau ca reprezentant al unei instituţii, şi anume Poliţia Rutieră, să te pui contră la soarta unei persoane. Am întâlnit cazuri în care, prin simplul fapt că un pasager a ales să stea în stânga şi nu în dreapta, în urma unui accident rutier, nu a avut nici o vătămare. Dacă ar fi stat în orice altă poziţie, pe bancheta din spate, ar fi decedat mai mult ca sigur. Deci, mai ţine şi de soartă, şansă, noroc. Poţi preveni accidentele rutiere prin acţiunea cu aparatul radar, prezenţa unui poliţist în zona unui marcaj pietonal. Poţi să previi accidente rutiere, dar este mai greu să previi urmările acestora. Poţi să ai neşansa, ca şi conducător auto, pe un drum să-şi traverseze prin loc nepermis o persoană în vârstă. Mai mult ca sigur, în cazul unui impact cu o viteză de 50 de kilometri la oră, persoana va avea de suferit foarte mult, ajungând char să şi moară. Dacă în locul acelei persoane este un tânăr de 18 - 20 de ani, şansele de a supravieţui sunt mult mai mari. Acum, şi aici este o loterie, din punctul meu de vedere. Regula de circulaţie rămâne încălcată şi anume indisciplina pietonală. Dar, depinde cine încalcă această regulă de circulaţie. Sunt unele persoane mai fragile, care pot deceda, sunt altele mai robuste, care pot avea doar vătămări corporale uşoare. Şi aici apare diferenţa dintre un accident rutier mortal şi unul uşor. La fel şi cu mult blamata centură de siguranţă. Aceasta, oricât de incomodă ar fi ea, oricât de mult ţi-ar afecta imaginea de biat rău sau şmecheraş de cartier, aceasta poate face diferenţa dintre o tamponare şi un accident uşor şi între un accident uşor şi unul grav. Eu port centura de siguranţă şi când merg cu autoturismul personal, dar şi cu atospeciala Poliţiei. În situaţia în care sunt implicat într-un eveniment rutier, prefer ca acesta să fie soluţionat pe loc decât să nu port centura de siguranţă şi, ştiu eu, să mă lovesc de cu capul de interiorul autoturismului şi să mai ajung şi pe la spital şi să se mai întocmească şi dosar penal. Lucrând aici, văd lucrurile altfel, văd din interior, ce se poate face, şi prefer să rezolv totul ca şi faruri sparte decât zile de îngrijiri medicale. Totul de la o centură pleacă.

Rep.: Cum este şeful Serviciului Rutier în timpul liber? Ce hobby-uri aveţi?

C.S.: Şeful împuternicit al Serviciului Rutier nu prea mai e în timpul liber, nu îl mai găseşti în timpul liber de vreo cinci luni încoace, decât, aşa, sporadic. Sunt un om ca şi ceilalţi, nu am nimic special. Nu merg la pescuit, nu îmi place să aştept. Nu sunt o persoană răbdătoare şi tocmai de aceea nu mi-a plăcut pescuitul şi nici şahul. Deşi ştiu să joc şah, în sensul că ştiu regulile, nu că sunt cine ştie ce expert, dar nu-mi place pentru că ai prea mult de aşteptat. Ţinând că mi-am trăit adolescenţa printre monitoare, mouse-uri, tastaturi, pot spune că m-au atras şi jocurile de pe calculator, în special cele apărute acum 15 ani, pentru că erau mult mai simple, nu atât de violente. Dacă îţi puneai capul cu unul, în două zile îl terminai. Ceea ce regret este că nu am avut internet în perioada adolescenţei. Ştiţi cum e, ca adolescent, la şcoală mai eşti sau nu atent şi fără să-ţi dai seama, pierzi foarte multe lucruri. Şi uite că am ajuns acum, la 33 de ani, să mai cauţi pe google şi pe wikipedia, diferite informaţii pe care ştiu că am auzit la şcoală, dar nu ştiu nimic despre ele. Ăsta este regretul meu, că nu am avut şansa pe care o au copiii acum, să se informeze în mod direct şi rapid.

Rep.: Ce gen de muzică ascultaţi?

C.S.: În general, cam toate genurile, mai puţin muzică populară şi manele. Nu mă ascund cu nimic, dar muzica populară nu mă atrage, poate când oi mai înainta în vârstă. Manele nu ascult. Cu muzica lăutărească nu am nimic împotrivă, dar numai la petreceri. Poate şi manelele la anumite petreceri sunt binevenite, dar să mergi cu maşina şi să asculţi manele nu este pe gustul meu. La fel şi cu muzica clasică. Deşi, este la polul opus, nici pe aceasta nu o văd ascultată în maşină, e făcută s-o asculţi într-un alt cadru ambiental. Pot spune că, dintre toate, cel mai mult mă atrage rock-ul clasic.

Rep.: Cum se împacă viaţa de familie cu serviciul?

C.S.: Pot spune că, cel puţin deocamdată, am marele noroc că şi soţia mea are cam acelaşi program ca şi mine. Ne vedem dimineaţa, înainte să plecăm, seara când ne întoarcem. Au fost şi nopţi când ea pleca, eu veneam, chiar şi invers. Să ştiţi că e un mare avantaj pentru că ai nevoie să fii înţeles de cel de lângă tine. Şi dacă ajungi ca cel de lângă tine să nu înţeleagă faptul că uneori viaţa profesională primează vieţii personale, sau, mai bine zis, viaţa profesională aduce o mare atingere vieţii personale, dacă nu te înţelege, nu ai un viitor cel puţin în Poliţie.

Rep.: Ce planuri de viitor aveţi?

C.S.: Deocamdată nu am. Rămâne de văzut, din punct de vedere profesional, ce se va întâmpla mai departe pentru că poziţia mea în această funcţie depinde de alţi factori. Nu este o funcţie liberă pe care eu să o ocup. Este o funcţie ocupată, pe hârtie, de domnul comisar-şef Constantin Dancu (împuternicit la comanda IPJ Constanţa - n.r.). În plan personal, consider că pentru vârsta mea am făcut ceea ce trebuia să fac şi, în general, nu mi-am stabilit ţelurile înalte pentru că nu am vrut să am decepţiile prea mari.

Rep.: Dacă s-ar organiza concurs pentru ocuparea postului de şef al Serviciului Rutier, aţi concura?

C.S.: Sincer, încă nu m-am hotărât. Sunt la acelaşi nivel la care am fost şi în luna aprilie. Rămâne de văzut.

Liliana CHIRU