Senatorul Brăiloiu comentează ‘neputințele cetățeanului Orban’, pe care îl cataloghează drept ‘disperat’ şi ‘penibil’

Senatorul PSD Liviu Brăiloiu reacţionează faţă de plângerea depusă de liderul PNL Lidovic Orban împotriva premierului Viorica Dăncilă.

„Un incult într-un oraș al culturii! - a fost prima mea reacție, joi 17 mai, la aflarea știrii că Ludovic Orban, cu un salt miraculos de la chitară la acțiuni juridice nesăbuite, a depus o plângere penală la adresa primului-ministru al Guvernului României. Apoi, față de micimea gestului născut din neputința de mai mult a „cetățeanului” respectiv, am rememorat instinctiv câteva versuri mai mult decât pilduitoare din celebra poezie „Lupta vieții” a lui George Coșbuc: „Copiii nu-nțeleg ce vor / A plânge-i cuminția lor / Dar lucrul cel mai laș în lume / E un bărbat tânguitor.” În cazul de față, versurile poetului i se potrivesc de minune pentru că așa-zisa plângere seamănă izbitor, dar și compătimitor de bine cu râsul până la urechi pictat pe fața clovnului la circ, sub care acesta își ascunde tristețea (în cazul lui Ludovic Orban, pentru că nu are inteligența politică de a face mai mult), neputința (în cazul lui Orban, organizatorică și de conducere), sărăcia (la Orban, de cultură generală, istorică și mai ales juridică), dar și spaima ca șuturile primite în arenă să nu fie prea multe și nici date prea tare”, a comentat Liviu Brăiloiu.

„Apoi, mai sunt două versuri edificatoare pentru tema abordată: „Pe seama cui? Ești un nemernic / Când n-ai un țel hotărâtor.” Cu alte cuvinte, nici Ludovic Orban nu are un țel anume, adică un program, o direcție de acțiune, un scop politic de atins cu mijloace constituționale, proprii statului de drept. Neavând nimic din toate acestea, recurge, iată, la mijloace și acțiuni gen „Lasă că-ți arăt eu după colț !” Știindu-l în fruntea tuturor acelora care nu-și găsesc cadența în societate, stau și mă întreb: acest așa-zis om politic o fi știut, iar dacă a știut, o fi respectat vreodată esența cunoscutei doctrine „Prin noi înșine !”, publicată de Vintilă Brătianu, cu mai mult de 100 de ani în urmă, în ziarul „Voința Națională” ? Sunt convins că nu, și afirm acest lucru deoarece numeroși fruntași ai PNL au declarat că nu au fost consultați, nici personal, nici în cadrul forului de conducere. Pentru mine, asta demonstrează că Ludovic Orban a ticluit plângerea undeva în miez de noapte, la lumina unui bec mic și cu storurile trase, așa cum făceau delatorii anilor de tristă amintire. Mai mult decât atât, anunțul a fost făcut nu oriunde, ci la Iași, un oraș al culturii și al elevației, și nici oricând, ci exact în Ziua Eroilor, a Înălțării. Doamne, cât de jos a putut să ajungă în Ziua Înălțării! Însăilarea de inepții (care nu-i aparțin, dar i se potrivesc, gen trădare (?), uzurpare de calități oficiale (?), divulgare de secrete (?) etc.), care abundă în ridicola plângere, ea însăși cu mare potențial penal, nu poate înlocui lupta politică dusă cu argumente viabile, bazată pe programe și măsuri alternative. Ca atare, fapta comisă joi, 17 mai, nu mă sfiesc să o calific drept violentă, nedemocratică, anticonstituțională, care întrunește toate condițiile unei tentative de lovitură de stat”, maio susţine Brăiloiu.

„Deși diplomatic, adică ocolind aprecierile pe care le-am făcut, totuși acest gen de reacție a avut-o și domnul Itzhak Herzog, liderul opoziției ( și nu al puterii de la guvernare !) din Israel, la aflarea veștii în discuție. Nici nu se putea altfel, deoarece inteligentul om politic izraelian probabil abia s-a abținut să nu-și exprime temerea, ironic, evident, că așa ceva ar putea păți și primul-ministru israelian Benjamin Netanyahu în urma ședinței comune a celor două guverne, planificată să aibă loc la începutul lunii iulie a.c. Cu alte cuvinte, iată ce poate păți primul-ministru al României când nu face altceva decât să răspundă unei invitații oficiale, publice, destinată dezvoltării relațiilor cu Israelul, chiar la împlinirea a 70 de ani de relații diplomatice cu această țară, în condiții geopolitice deosebit de complexe. În final, îmi exprim convingerea că pentru orice om cu judecată, disperata și penibila inițiativă nu-i aparține lui Ludovic Orban. Argumente? Solicitarea repetată și amenințările din ultimele zile ale președintelui Klaus Iohannis la adresa doamnei Viorica Dăncilă pentru a-și da demisia. Plastic vorbind, păpușarul și marioneta. Cu alte cuvinte, primul mai mult nu îndrăznește, iar al doilea nu crâcnește, dar din sfori se răsucește! Aferim, așa bărbați de stat ! Aferim, așa concepție privind lupta politică pentru binele societății ! Iată unde și cât de jos pot ajunge cei care nu sunt în stare să dea piept cu realitățile și greutățile vieții, să le înțeleagă și să le învingă. Sau, așa cum spune marele poet în „Lupta vieții”: „Comediant e cel ce plânge / Și-i un neom, că-i dezertor”, conchide Brăiloiu.