Seniorul Forțelor Navale Române, ultimul ofițer de marină prizonier într-un lagăr sovietic, a fost condus pe ultimul drum

Seniorul Forțelor Navale Române, contraamiralul de flotilă (rtr) Mihai Chiriță, s-a stins din viață la onorabila vârstă de 103 ani. În tinerețe, cel mai vârstnic veteran marinar militar, a petrecut aproape patru ani în lagărul sovietic, în urma bătăliei de la Stalingrad, din cel de Al Doilea Război Mondial. Ulterior, după revenirea în țară, a contribuit la educarea a numeroase generații de elevi ai Școlii Militare de Marină și inclusiv la realizarea Muzeului Academiei Navale „Mircea cel Bătrân”.

Contraamiralul de flotilă (rtr.) Mihai CHIRIȚĂ, cel mai vârstnic veteran marinar militar, a fost condus pe ultimul drum duminică, 28 ianuarie, cu onoruri militare, de reprezentanți ai Statului Major al Forțelor Navale, familia sa și de foști colegi din Marina Română.

Seniorul Forțelor Navale Române s-a stins din viață la onorabilă vârstă de 103 ani, timp în care a trăit unele dintre cele mai importante momente ale istoriei moderne ale României.

Cel care avea să petreacă 1.350 de zile în lagărul Oranki (Rusia), unde se aflau alți 6.000 de ofițeri români, făcuți prizonieri, în urma Bătăliei de la Stalingrad din cel de-al Doilea Război Mondial, a servit cu profesionalism și pasiune, atât Marina Militară, pe timp de pace și de război, cât și Marina Civilă.

A absolvit Școala Navală „Mircea și a participat la evacuarea Basarabiei

Tânărul Mihai Chiriță și-a petrecut copilăria în satul Bistreț, din județul Dolj, de unde a plecat, la vârsta de 13 ani, alături de învățătorul său, Gherase Popescu, la Cernăuți, pentru a susține examenul de admitere la Liceul Militar „Ștefan cel Mare”. Viitorul ofițer de marină era pasionat de matematică, astronomie, chimie, fizică, literatură şi filosofie, absolvind la Liceul Militar „D. A. Sturdza” din Craiova, unde, după absolvirea din anul 1934, a optat pentru Marină.

Trei ani mai târziu, ofițerul Mihai Chiriță a făcut parte din Promoție 1937 a Școlii Navale „Mircea”, actuala Academie Navală „Mircea cel Bătrân”, după care a fost repartizat la Dunăre, pe monitorul „NMS Bucovina”, iar în anul următor pe „NMS Lascăr Catargiu”. Între anii 1938-1940, a urmat cursurile Şcolii de Aplicaţie a Marinei, pentru a reveni, ulterior, pe Dunăre, la bordul monitorului „Ardealul”, navă militară cu care a participat, în iunie 1940, la operaţiunea de evacuare a Basarabiei cedate.

Anul 1941 este cel în care Mihai Chiriță a fost detașat la Comandamentul Marinei Regale, instituție în care a lucrat la „Cartea de semnale”, din postura de ofițer, chiar dacă, în paralel, urma cursurile Politehnicii din București.

Comandant al monitorului „Kogălniceanu” ajunge prizonier alături de întreg echipajul

Doi ani mai târziu, a revenit la bătrânul fluviu pentru a fi numit comandant secund al monitorului „Kogălniceanu”. În anul 1944, fiind la comanda navei și la dispoziția amiralului sovietic Gorșkov, printr-o acțiune perfidă, în dimineața zilei de 1 septembrie, monitorul a fost luat cu asalt de pistolarii sovietici, iar echipajul său a fost făcut prizonier, în ciuda declaraţiei de loialitate şi colaborare la războiul antihitlerist. Comandantul Chiriță a fost transportat, împreună cu oamenii din subordinea sa, spre lagărul de triere de la Odessa. Destinația a fost lagărul Oranki, unde se regăseau alte șase mii de ofițeri români, făcuţi prizonieri în încercuirea de la Stalingrad.

Aproape patru ani, locotenentul Chiriță a fost reținut în lagăr, iar în anul 1948 a fost repatriat. Revenit în țară, acesta a fost avansat la gradul de căpitan, dar pentru că nu făcea parte din Diviziile „Tudor Vladimirescu” sau „Horea, Cloșa și Crișan” a fost trecut în rezervă și, apoi, s-a angajat la Ministerul Transporturilor, în București.

Șef de catedră la Școala Militară de Marină

În anul 1954, Căpitanul Mihai Chiriță a fost reactivat și numit, la Școala Militară de Marină, șef al catedrei de astronomie nautică, aparate electrice de navigație și hidrometeorologie. Ca moștenire, profesorul Chiriță a lăsat, studenților de astăzi ai Academiei, manuale ce sunt consultate de mai bine de șase decenii.

După câțiva ani, cel ce urma să devină seniorul Marinei Române a părăsit catedra din Constanța pentru a lucra, în București, la Inspectoratul Navigației Civile din Ministerul Transporturilor, până la pensionare sa din anul 1977.

Contraamiralul de flotilă Mihai CHIRIȚĂ a adus un aport considerabil și în organizarea Muzeului Academiei Navale „Mircea cel Bătrân”.

În anul 2008, ca semn de înaltă preţuire, viceamiralul Dorin Dănilă, şeful Statului Major al Forțelor Navale, din perioada respectivă, i-a conferit Emblema de Onoare a instituției.

„Astăzi, după ce au pierdut un camarad și un profesor, marinarii militari au rămas cu un model de ofițer de marină, căruia îi doresc ape line în navigarea sa spre odihna veșnică”, au transmis reprezentanții Forțelor Navale.

Florentina BOZÎNTAN