Singurul spital specializat in ortopedie din judet, in pericol de disparitie pe cai naturale

Cadre medicale plictisite sa faca de toate, pacienti - lasati sa se descurce

La începutul anilor 1900 (sursele variază între 1905 sau 1908), în judeţul Constanţa îşi deschidea porţile una dintre cele mai prestigioase clinici de ortopedie din ţară. Dotat cu aparatură de ultimă generaţie, la acel moment, Spitalul de Ortopedie, Traumatologie şi Recuperări Medicale (SOTRM) de la Eforie Sud trata toate problemele grave legate de sistemul osos, iar rezultatele erau de-a dreptul uimitoare. Peste timp nu s-a schimbat mai nimic, iar în prezent clinica poate concura cu succes cu unităţi similare din Bangladesh, Somalia şi, cu indulgenţă, din Kazakstan. Dosit de ochii trecătorilor, SOTRM arată a fi desprins din filmele de groază încă de la primii paşi făcuţi către alee. Noroc cu un ONG care şi-a făcut pomană cu curăţenia spaţiilor verzi ce îngrădesc unitatea, la mijlocul acestei veri. Cea mai ieftină scuză este, într-adevăr, lipsa banilor, însă un minim de curăţenie "de ochii soacrei", la locul de muncă, tot s-ar putea face.

În interior spitalul arată ameninţător pentru viaţa, integritatea corporală şi chiar sănătatea mintală a oricărui trecător: pereţi înalţi plini de igrasie, uşi şi duşumele (!) din lemn mâncat de carii, tărgi şi scaune cu roţile improvizate şi bine întărite cu sârmă ruginită şi saloane în care mirosul doboară chiar şi muştele. Aici sunt internaţi pacienţi cu leziuni complicate, care, din varii motive, nu au aflat de la preşedintele Consiliului Judeţean Constanţa că cel mai bun medic local este trenul către Bucureşti. De altfel, unitatea a fost printre puţinele pe care CJC a refuzat să le ia în administrare, dată fiind situaţia "delicată" în care se găseşte. Dramele pacienţilor scot la iveală şi alte probleme, legate în special de către personalul medical auxiliar. De această dată chiar nu se poate justifica felul în care asistentele se poartă cu pacienţii cu reducerile salariale, fiind vorba de norme minimale de conduită de care personalul medical ar trebui să dea dovadă. "Pentru că soţul meu nu a reuşit să ajungă într-o săptămână la spital să le dea atenţiile zilnice asistentelor, m-au lăsat neschimbată 18 ore. Ba mai mult, au spus că nu ele m-au pus să fac pe mine", susţine Valeria S., o femeie de 68 de ani care a fost imobilizată la pat în SOTRM timp de mai multe luni pentru fracturi duble la ambele picioare. "Într-un final m-a ajutat o altă pacientă care, deşi avea o mână în ghips, a reuşit să mă schimbe", a mai adăugat femeia. Conform spuselor pacientei, deşi se aflau mai bine de 20 de persoane în salon, nimeni nu a protestat, de teamă. Condiţiile incredibile şi riscurile enorme la care este expus personalul spitalului îi face ca deseori să nici nu vorbească despre problemele lor. "Legăm cu sârmă, dăm cu ciocanul şi cu mătura. N-avem de niciunele şi nimănui nu-i pasă de noi. De cel puţin 20 de ani ştiu eu ce eforturi se fac pentru a sensibiliza în vreun fel pe cineva, însă cred că se aşteaptă să cadă cu totul ca să se poată construi de la zero. Dacă iese spital bine, dacă iese mall, ne-or primi şi pe noi sa dăm cu mătura", a declarat sub protecţia anonimatului un infirmier.