Studiu: Nivelul de cortizol influențează procesul de îmbătrânire?

Un nivel scăzut al hormonului de stres numit cortizol contribuie la procesul de îmbătrânire, arată rezultatele unui studiu recent.

De ce îmbătrânim? Ce se întâmplă mai exact în corpurile noastre? Și putem face ceva în acest sens? Omenirea a căutat răspunsuri la aceste întrebări încă din vremuri imemoriale. Știm că o alimentație echilibrată ne ajută să rămânem tineri mai multă vreme, că unele suplimente alimentare pe bază de plante și melatonină combat stresul și ne ajută să ne menținem memoria tânără și în formă și că sportul este și el util ca să îmbătrânim mai greu, scrie doc.ro.

Dar oare este posibil ca lumea științifică să găsească o soluție clară împotriva îmbătrânirii? Oamenii de știință germani de la Universitatea Saarland nu susțin că au rezolvat întru totul această problemă străveche a îmbătrânirii corpului și minții, însă au descoperit anumite procese în interiorul sistemului nostru imunitar care contribuie la îmbătrânire.

Cortizolul scade odată cu înaintarea în vârstă, accelerând procesele inflamatorii

Autorii studiului publicat în revista Aging Cell au arătat că nivelurile scăzute ale hormonului stresului numit cortizol și ale proteinei cunoscută sub numele de GILZ pot declanșa răspunsuri inflamatorii cronice în organism.

Fenomenul îmbătrânirii umane este rezultatul unei interacțiuni complexe între numeroși factori, sistemul nostru imunitar jucând un rol foarte important. Pe măsură ce îmbătrânim, mecanismele proprii de apărare ale corpului nostru îmbătrânesc și ele.

Sistemul imunitar adaptativ sau specific pe care fiecare dintre noi îl dobândim de-a lungul vieții și care ne protejează de agenții patogeni cu care am intrat în contact de-a lungul anilor se deteriorează treptat pe măsură ce înaintăm în vârstă. În contrast, însă, sistemul nostru imunitar înnăscut sau nespecific, cel care reprezintă prima linie de apărare față de o mare varietate de agenți patogeni, devine hiperactiv. Rezultatul este inflamația cronică.

O stare persistentă de inflamație poate provoca pagube mari în organism. O consecință este că bolile inflamatorii cronice, cum ar fi ateroscleroza sau artrita, sunt mult mai frecvente la persoanele cu vârste mai înaintate. Acest lucru este cunoscut de mult timp în comunitatea științifică. Ceea ce nu era prea cunoscut până acum, însă, a fost ce anume a făcut ca aceste răspunsuri inflamatorii să ia naștere de la bun început.

Echipa de cercetători afirmă că prin studiul de față a descoperit informații importante. Conform rezultatelor acestui studiu, procesul inflamator este legat de faptul următor: cantitatea de cortizol generată în organism scade odată cu înaintarea în vârstă.

Cortizolul și forma sa inactivă cortizon, denumite în mod obișnuit hormoni ai stresului, sunt eliberați de glanda suprarenală. Hormonul cortizol acționează ca o moleculă de semnalizare biochimică și este implicat în numeroase procese metabolice din organism. Deficitul de cortizol din organism duce la un răspuns inflamator.

Nivelul seric al cortizolului din organism este mai mic la vârstnici. Mai mult decât atât, spun oamenii de știință, macrofagele, un tip important de celule imunitare, pot converti cortizonul inactiv în cortizol activ, dar această abilitate scade odată cu înaintarea în vârstă. Ceea ce se observă mai departe este ceea ce s-ar putea numi „îmbătrânirea macrofagelor”, adică întreruperea indusă de vârstă a funcțiilor macrofagelor.

Macrofagele sunt celule de importanță majoră din cadrul sistemului imunitar, care folosesc molecule de semnalizare pentru a controla alte celule imunitare. Acestea joacă un rol esențial în determinarea gradului de reacție inflamatorie a corpului nostru. Cu toate acestea, funcția macrofagelor este afectată odată cu înaintarea în vârstă. Acest lucru poate duce la o creștere a cantităților de molecule de semnalizare pro-inflamatorii, care la rândul său stimulează activitatea altor celule inflamatorii ale sistemului imunitar al organismului.

Scăderea nivelulurilor proteinei GILZ contribuie, de asemenea, la îmbătrânire

Studiile efectuate de această echipă de cercetare indică faptul că o proteină anume este implicată în funcționarea defectuoasă a macrofagelor la vârstnici. Proteina este cunoscută sub numele de GILZ, iar nivelurile sale sunt reglementate parțial de cortizol. Acronimul GILZ (glucocorticoid-induced leucine zipper), adică „fermoar de leucină indus de glucocorticoizi”, este un termen cu care cercetătorii s-au întâlnit cu mai mulți ani în urmă. Ei au descoperit că GILZ joacă un rol vital în multe procese importante care au loc în corpul uman și poate avea un efect benefic sau unul dăunător în funcție de condițiile metabolice specifice fiecărui organism.

Oamenii de știință afirmă că au aflat despre GILZ că joacă un rol-cheie în sistemul nostru imunitar; de exemplu, proteina este implicată în oprirea răspunsului inflamator al macrofagelor. Deci, au propus ipoteza că mișcorarea producției de GILZ contribuie la inflamația mediată de macrofage la persoanele în vârstă.

Datele arată că un nivel mai scăzut de cortizol face ca macrofagele să producă mai puțin GILZ, ceea ce înseamnă că macrofagele continuă pur și simplu să elibereze molecule de semnalizare inflamatorie. Echipa a descoperit că nivelurile GILZ sunt într-adevăr mai scăzute la subiecții mai în vârstă.

Pentru a afla dacă acest lucru în sine a fost suficient pentru a provoca un răspuns inflamator, cercetătorii au dezactivat genetic proteina GILZ. Datele au confirmat astfel că macrofagele au fost activate și că, în consecință, a avut loc o creștere a proceselor inflamatorii cronice.

Echipa de la Universitatea Saarland este implicată în prezent într-o serie de alte studii care examinează activitatea proteinei GILZ și se află în căutarea de noi compuși activi care sunt capabili să stimuleze nivelul GILZ în corpul uman. Cu toate acestea, o substanță capabilă să oprească progresul proceselor inflamatorii legate de vârstă sau să împiedice îmbătrânirea macrofagelor este încă departe de a fi găsită.

Toate aceste proiecte, concluzionează cercetătorii, sunt situate deocamdată pe tărâmul cercetărilor de bază. Proteina GILZ operează în cadrul unei rețele extinse de interrelații biochimice complexe și poate avea atât efecte benefice, cât și dăunătoare. O cantitate imensă de muncă mai trebuie despusă înainte să apară o substanță care să fie și eficientă din punct de vedere medical.

Fenomenul îmbătrânirii umane rămâne extrem de complex, dar, prin acest studiu, activitatea oamenilor de știință ne-a dus cu un pas mai departe către o mai bună înțelegere a felului în care îmbătrânim.