Studiu: Pierderea auzului și diminuarea vederii cresc riscul de demență

Noi cercetări sugerează că pierderea auzului împreună cu deteriorarea vederii cresc riscul de dezvoltare a demenței.

Cercetătorii au asociat mai demult deficiențele de auz și deficiențele de vedere cu un risc crescut de a dezvolta demență. Cu toate acestea, un nou studiu¹ constată că riscul unei persoane de a dezvolta demență sunt semnificativ mai mari atunci când se confruntă cu ambele probleme în același timp. Riscul de a dezvolta demență crește cu 86% pentru persoanele care au și deficiențe de auz, și de vedere, scrie doc.ro.

Conform studiului, aproximativ 33% dintre persoanele în vârstă de 70 de ani și peste se confruntă cu pierderi de auz, iar pierderea vederii afectează aproximativ 18% dintre persoanele din această grupă de vârstă. Întrucât aceste afecțiuni se agravează pe măsură ce îmbătrânim, cercetătorii consideră că există o corelație între agravarea acestor probleme de sănătate și pierderea funcționalității și riscul de deces prematur al unei persoane.

Cercetări anterioare au descoperit o legătură mai puțin evidentă între pierderea auzului sau a văzului și debutul demenței. Cele două teorii principale indică faptul că fie aceste afecțiuni specifice rezultă din procese fizice similare care duc la demență, fie că pierderea auzului și a văzului duce la un sentiment tot mai mare de izolare socială, depresie și inactivitate fizică, fiecare dintre acestea putând duce, de asemenea, la demență.

Acest nou studiu analizează impactul de a se confrunta cu ambele afecțiuni în același timp, referindu-se la această combinație drept „deficiență senzorială dublă”. Oamenii de știință afirmă că, deși majoritatea studiilor anterioare s-au concentrat fie pe problemele de vedere, fie pe cele de auz, impactul de a avea deficiențe și de auz, și de vedere (sau o deficiență senzorială dublă) asupra riscului de demență a rămas neclar.

Pentru a investiga modalitatea în care această deficiență senzorială dublă poate duce la dezvoltarea demenței, cercetătorii au analizat datele colectate de un studiu de memorie (GEM), dublu-orb, clinic randomizat, care a investigat valoarea remediilor cu Ginkgo biloba pentru prevenirea demenței la persoanele în vârstă.

Studiul GEM a implicat adulți de 75 de ani sau mai în vârstă care, la începutul studiului, aveau o funcție cognitivă normală sau, cel mult, o demență ușoară. Cercetătorii au studiat participanții timp de 8 ani. În plus față de colectarea datelor auto-raportate cu privire la auzul și la văzut persoanelor respective, examinările de urmărire ale participanților au evaluat dezvoltarea demenței.

Deficiența senzorială dublă și riscul de demență

Setul final de date pe care echipa de cercetare l-a analizat a inclus 2.051 de persoane. Dintre acestea, 1.480 de persoane nu au avut pierderi de auz sau de vedere, 14,9% au raportat deficiențe de vedere, iar 7,8% au raportat pierderi de auz. Doar 5,1%, respectiv 104 persoane, aveau deficiență senzorială dublă.

În comparație cu participanții care nu au avut pierderi de auz sau de vedere, cei care au raportat deficiența senzorială dublă erau în general bărbați, cu alte comorbidități, fumători și consumatori de alcool.

Examenele de urmărire ale studiului GEM au relevat următoarele probabilități de dezvoltare a demenței:

14,3% dintre cei fără pierderi de auz sau vedere au prezentat demență.

16,9% dintre cei care au raportat o deficiență unică au dezvoltat demență.

28,8% dintre cei cu deficiență senzorială dublă au dezvoltat demență.

Persoanele cu pierderi auditive și vizuale aveau un risc de aproape două ori mai mare să dezvolte demență decât cele fără astfel de deficiențe. Cu toate acestea, potrivit rezultatelor, riscul crescut de demență pentru un individ cu deficiență senzorială dublă este doar parțial legat de gravitatea pierderii auzului și a deficienței de vedere.

În timp ce persoanele clasificate ca având un nivel ridicat al deficienței senzoriale duble prezintă cel mai mare risc de a dezvolta demență, cele cu niveluri mai mici au, de asemenea, un risc semnificativ de a se confrunta cu această boală.

Cercetătorii au analizat legătura dintre această deficiență senzorială dublă și trei tipuri de demență: demența de orice natură, demența asociată cu boala Alzheimer și demența vasculară. Pe de o parte, riscul de a dezvolta demență asociată cu Alzheimer sunt chiar mai mari: studiul a indicat faptul că persoanele cu deficiență senzorială dublă au o probabilitate de 112% să dezvolte Alzheimer față de cele fără niciun fel de afectare. Pe de altă parte, autorii studiului nu au găsit nicio asociere între deficiența senzorială dublă și demența vasculară.

Concluziile studiului sugerează că depunerea unor eforturi pentru a atenua pierderea auzului și a văzului la persoanele în vârstă poate fi o modalitate de a contracara sau cel puțin de a întârzia debutul demenței. Autorii studiului subliniază că este necesară o cercetare suplimentară pentru a caracteriza rolul exact al tulburărilor senzoriale și dacă tratamentele care îmbunătățesc funcția senzorială, precum intervențiile chirurgicale sau ajutoarele senzoriale, dispozitivele și protezele, pot modifica acest risc.

Echipa de cercetare consideră că schimbările care au loc în ceea ce privește îmbătrânirea populației generale fac ca abordarea prevalenței demenței la vârstnici să fie mai urgentă. Având în vedere că povara pentru sistemele de sănătate publică în ceea ce privește gestionarea demenței va crește în următoarele trei decenii, evaluarea funcției vizuale și auditive a adulților mai în vârstă poate ajuta la identificarea pacienților cu risc crescut de a dezvolta demență.

Cum să-ți protejezi cât mai mult timp văzul și auzul

Pentru a-ți păstra vederea bună pentru mai mult timp, consumă des morcovi, legume și fructe bogate în vitamina C (citrice, kiwi, căpșuni, ardei gras, roșii), alimente bogate în vitamina E (avocado, migdale, nuci) și pești grași precum somonul, tonul, sardinele și păstrăvul. De asemenea, poți lua, cu acordul medicului, și suplimente alimentare pe bază de ulei de pește de mare adâncime și vitamina D, luteină și zeaxantină.

Deși auzul devine mai slab spre bătrânețe, poți lua câteva măsuri pentru a-ți proteja pe cât posibil acest simț: evită zgomotele foarte puternice (dacă lucrezi într-un mediu zgomotos, folosește căști de protecție), ai grijă la ce volum asculți muzică în căști (iar dacă stai toată ziua cu muzica în căști, dă-le jos câte 5 minute la fiecare oră), folosește dopuri de urechi dacă participi la evenimente extrem de zgomotoase (cum ar fi un concert pe stadion) și mergi la un consult ORL o dată pe an, mai ales dacă ai un risc crescut de afectare a auzului - de exemplu, ești muzician.