Studiu: Un somn mai scurt de 5 ore poate crește riscul de demență

O persoană în vârstă care doarme 5 ore pe noapte sau mai puțin are un risc mai mare de a dezvolta demență și de a deceda prematur.

Sursă foto: Shutterstock

Somnul și sănătatea sunt inextricabil legate. Dacă o noapte cu mai puțin somn nu este o problemă gravă, lipsa de somn pe termen lung poate duce la diverse afecțiuni. Un somn neodihnitor și prea scurt poate, printre altele, să slăbească imunitatea, să crească tensiunea arterială, să, ducă la tulburări de memorie pe termen scurt și lung.

În acest context, cercetări efectuate de o echipă de la Brigham and Women's Hospital și publicate în jurnalul științific Aging în febriarie 2021 explorează legătura dintre tulburările de somn, deficiențele în rândul adulților în vârstă și riscul de demență și deces. Savanții au constatat că riscul de demență a fost dublu în rândul participanților care au raportat că au dormit mai puțin de cinci ore pe noapte comparativ cu cei care au raportat 7-8 ore de somn. Echipa a găsit, de asemenea, asocieri între tulburările de somn și riscul general de deces, scrie doc.ro.

Autorii studiului afirmă că descoperirile ilustrează o legătură clară între lipsa de somn și riscul de demență și confirmă importanța eforturilor medicilor și familiei de a ajuta persoanele în vârstă să obțină un somn odihnitor și suficient în fiecare noapte.

Sub 5 ore de somn pe noapte, risc sporit de demență și deces prematur

Pentru a investiga legătura dintre cantitatea de somn și calitatea acestuia și riscul de demență și deces, oamenii de știință au folosit date reprezentative la nivel național colectate de la adulți mai în vârstă care se aflau înrolați într-un studiu național legat de sănătate și îmbătrânire (NHATS), care a inclus persoane de 65 de ani și peste. Datele anchetei de la participanții la NHATS au fost colectate anual începând cu 2011.

Un eșantion de 2.610 participanți a răspuns la chestionarele pe teme de somn în 2013 și 2014. Cercetătorii au examinat răspunsurile participanților cu privire la mai multe caracteristici ale tulburărilor și lipsei de somn, inclusiv vigilența, frecvența somnului de după-amiază, cât timp a durat ca persoana să adoarmă, calitatea somnului (bun / foarte bun), rezonabil, foarte slab / slab), durata somnului și dacă persoana sforăie sau nu.

Cercetătorii au colectat, de asemenea, informații de la asistenții medicali, despre evoluția sănătății pacienților, eventualele afecțiuni de care aceștia au început să sufere, cum ar fi demența, și despre decesul din orice cauză, timp de până la cinci ani după anchetă.

În general, s-a descoperit o relație puternică între mai multe variabile ale tulburării și lipsei de somn și incidenței demenței în timp. O perioadă de timp de 30 de minute sau mai mult necesară pentru a adormi a fost asociată cu un risc cu 45% mai mare de demență. În mod obișnuit, întâmpinarea unor dificultăți în menținerea vigilenței, raportarea unei calități slabe a somnului și somnul de cinci sau mai puține ore pe noapte au fost, de asemenea, asociate cu un risc crescut de deces prematur.

Acest studiu prospectiv relevă faptul că lipsa de somn la momentul inițial, când vârsta medie a participanților era de 76 de ani, a fost asociată cu riscul dublu de demență și mortalitate de orice natură în următorii 4 până la 5 ani.

Aceste date se adaugă multiplelor dovezil deja existente cum că somnul este important pentru sănătatea creierului și, de asemenea, evidențiază necesitatea unor cercetări suplimentare privind eficacitatea îmbunătățirii somnului și tratarea tulburărilor de somn în încercarea de a reduce riscul de Alzheimer și decesele premature. Studiul demonstrează că duratele de somn foarte scurte și somnul de calitate slabă la vârstnici cresc riscul de a dezvolta demență și de a deceda mai timpuriu.

Ce consecințe poate avea lipsa de somn asupra sănătății?

Jumătate dintre adulții din întreaga lume suferă de tulburări de somn. Multe efecte ale lipsei de somn, cum ar fi senzația de oboseală, anxietate și iritare sunt bine cunoscute, însă această situație poate avea și consecințe mai profunde asupra sănătății. Dacă tulburările de somn se prelungesc, costul tuturor acelor nopți nedormite este mai mare decât o stare proastă a doua zi și lipsa de concentrare la serviciu sau în general.

Un somn care este în mod regulat prea scurt și neodihnitor crește riscul de apariție a unor afecțiuni grave, inclusiv obezitate, boli de inimă și diabet și scurtează speranța de viață. De cât somn este nevoie? Cei mai mulți oameni au nevoie de șapte sau opt ore de somn de bună calitate în fiecare noapte pentru a funcționa corect. Există, însă și persoane care au nevoie de mai multe ore de somn sau altele care funcționează bine cu mai puține ore de somn (șase).

Important este ca fiecare persoană să știe de cât somn are nevoie și să facă tot posibilul pentru a-l obține. Dacă te trezești obosit, iritat din orice, incapabil să fii atent la sarcinile pe care le ai și îți petreci ziua așteptând să vină ora de culcare, este foarte probabil că nu dormi suficient.

O varietate de factori pot duce la un somn de slabă calitate, inclusiv unele boli, cum ar fi apneea în somn, însă, în majoritatea cazurilor, problema este cauzată de obiceiurile nepotrivite înainte de culcare: privitul excesiv în ecranul telefonului, masa de seară prea bogată, consumul de alcool sau de cofeină ori desfășurarea unor activități care nu îndeamnă la relaxare.

Dacă nu obiceiurile sunt de vină, e bine ca persoana afectată să investigheze problema și să ceară sfatul medicului. Dacă apneea în somn este cauza problemelor, medicul poate recomanda schimbări ale stilului de viață sau un dispozitiv de respirație. Persoana poate avea nevoie să facă mai multă mișcare, să atingă o greutate optimă pentru înălțimea și vârsta ei și să renunțe la fumat. Un dispozitiv de respirație, cum ar fi un aparat CPAP, este cel mai frecvent tratament recomandat pentru pacienții cu apnee în somn.

De asemenea, copiii și adulții cu această afecțiune pot beneficia de o terapie pentru mușchii gurii și ai feței (terapie orofacială), care ajută la îmbunătățirea poziționării limbii și la întărirea mușchilor care controlează buzele, limba și fața.