Tarantino despre filmul său „Once Upon a Time...“: „Nu este un Hollywood roz“

Quentin Tarantino

Nostalgic, melancolic sau emoţionant sunt câteva dintre laudele pe care critica de specialitate le-a adresat filmului 'Once Upon a Time... in Hollywood', însă Quentin Tarantino, care a admis că este lungmetrajul său cel mai personal, a atras atenţia că această privire foarte lucidă asupra industriei cinematografice de la sfârşitul anilor 60 nu este atât de strălucitoare şi roz precum pare, relatează EFE.

"Nu este un Hollywood de culoare roz. Filmul prezintă o industrie în continuă schimbare, arată cum industria poate avea memorie proastă şi că poate fi aspru criticată", a spus regizorul la o întâlnire cu presa.

"Prezintă mai ales un Los Angeles care lucrează cot la cot cu această industrie. Un oraş în care oricui i-ar plăcea să trăiască, dar în care trăiesc indivizi de genul 'Familiei Manson' despre care habar nu ai că există", a adăugat el.

În actuala eră a supereorilor, a continuărilor şi a 'remake-urilor', foarte puţini regizori se pot lăuda că premierele lor devin evenimente mondiale. Quentin Tarantino este unul dintre ei, iar noul său film 'Once Upon a Time... in Hollywood' va fi lansat în acest weekend pe marile ecrane.

Prezentat cu mare succes la Festivalul de la Cannes, în compania celor trei staruri din distribuţie Leonardo DiCaprio, Brad Pitt şi Margot Robbie, 'Once Upon a Time... in Hollywood' este o incursiune sentimentală în lumea cinefilă a lui Tarantino şi în amintirile sale din vremea când era copil în Los Angeles.

Este şi motivul pentru care el şi-a comparat creaţia cu 'Roma' (2018), cel mai personal film al lui Alfonso Cuaron.

"Am folosit uneori această comparaţie, deoarece Cuaron şi-a abordat într-adevăr filmul ca un ansamblu de amintiri, o amintire a copilăriei sale. Şi este cel mai bun mod de a descrie ceea ce am trăit eu în Los Angeles în acea perioadă", a spus Tarantino, despre filmul său care se petrece în anul 1969.

El a atras totuşi atenţia asupra capcanelor memoriei: "Nu este un registru istoric, sunt percepţiile mele. Crezi că este vorba de un an, când de fapt sunt trei...", a explicat Tarantino.

Povestea unui actor venit din genul western pentru televiziune (DiCaprio) şi a dublurii sale în scenele de acţiune (Pitt) este pretextul lui Tarantino (Knoxville, SUA, 1963) pentru a face o incursiune în Los Angeles-ul cel mai palpitant cu schimbări anunţate la fiecare colţ.

Astfel 'Once Upon a Time...in Hollywood' face trimitere la epoca decadenţei marilor studiouri în favoarea consolidării unui Nou Hollywood; face portretul unor străzi care se încrucişează cu epoca contraculturii hippy, dar şi cu coşmarurile unor minţi diabolice precum cea a lui Charles Manson, şi confuzia unei mari părţi a societăţii în faţa schimbării.

"A mai fost recreată această epocă şi înainte, dar m-am gândit că ar fi o idee interesantă să o abordez şi să o creez prin ochii a două personaje care aparţin acestei culturi", a spus Tarantino. "Ei sunt în afara acestei culturi, dar privesc spre interior. Nu o abordez din perspectiva lor şi nici din cea a membrilor hippy. Pur şi simplu am alăturat cele două lumi pentru a vedea cum interacţionează", a mărturisit regizorul american.

De la personaje precum Bruce Lee sau Steve McQueen, filmul cuprinde multe apariţii emblematice şi secrete, unele amuzante altele tandre şi demne să-i facă să se îndrăgostească pe cinefili.

Însă niciunul dintre aceste personaje nu are mai mare relevanţă decât actriţa Sharon Tate, interpretată de Margot Robbie şi care a fost asasinată brutal de grupul hippie condus de Manson. O explicaţie ar fi că acest eveniment a rămas îngheţat în timp, din cauza tragicului său sfârşit, însă "ea a fost o adevărată 'it girl' a acelor vremuri", a spus Tarantino.

"Pare prinsă în timp, în ce priveşte ţinutele sau 'look-urile sale... Aproape că nu o poţi desprinde de acele vremuri (...). Însă ceea ce era mai important pentru mine, în lipsa unui mod mai bun de exprimare, era să o aduc din nou la viaţă. Cu cât mă apropiam mai mult de personaj cu atât eram mai întristat de această femeie definită prin sfârşitul ei tragic", a amintit el.

Fără a renunţa la dialogurile sclipitoare, la îmbinarea esteticii şi genurilor cinematografice, cu cea a violenţei care face parte din identitatea sa ca regizor, 'Once Upon a Time...in Hollywood' lasă să se întrevadă şi o faţetă mai intimă şi mai tandră a lui Tarantino, care recunoaşte acest aspect, dar contrazice faptul că ar fi vorba despre filmul său "cel mai personal".

"S-ar putea să fie, dar aş putea spune că toate filmele mele sunt personale: doar că învelesc conţinutul într-un anumit gen şi nu devine atât de evident", a explicat el.

"Faptul că se petrece în oraşul în care am crescut şi se bazează pe amintirile mele din copilărie îl face un film personal. Nu aş fi putut realiza un astfel de film fără amintirea plimbărilor pe străzile copilăriei mele. Aş putea recrea Washingtonul din 1963 doar uitându-mă la fotografii, dar aş fi un simplu privitor. Despre Los Angeles îmi amintesc cum priveam atunci la televizor sau cum ascultam radioul", a încheiat el. AGERPRES