Testul cu indemnizaiia s-a incheiat

Povestea asta cu reducerea perioadei de acordare a indemnizaţiei de creştere a copilului pesemne că a fost un test. A fost testată reacţia românilor, răspunsul a fost negativ, iar guvernanţii au renunţat la idee. Nu e fals că multe mămici se întorc la muncă după primul an. Dar la fel de adevărat este că o astfel de alegere nu este a tuturor mămicilor fiindcă nu toate au posibilitatea să îşi lase copilul de un an pe mâna cuiva de încrede. Varianta să laşi copilul, de la un an, la creşă, nu e firească. Un copil de un an are nevoie de atenţie specială. Nici la doi ani nu e suficient de "copt" să îl laşi pe mâna unui străin, oricât de calificat ar fi acel străin. Dezbaterea pe tema asta a fost însă epuizată de televiziuni, fie că ea s-a înscris sau nu în campania anti-actualul guvern. Aşa că nu mai rămâne decât comentariul pe tema revenirii asupra perioadei de doi ani. O decizie lansată duminică "pe surse", confirmată însă de Elena Udrea prin opiniile ei pe această temă. Iar, ca de obicei, opiniile Elenei Udrea - obligatoriu devin realitate. Cel puţin aşa a arătat istoria recentă. Adevărul este că după atâta zbucium cu reduceri şi alte măsuri anti-criză, de ne-am plictisit de ele şi ne întrebăm cu toţii ce mai este de tăiat, numai boroboaţa cu indemnizaţia de creşterea copilului mai lipsea. Nu am siguranţa că existau alte măsuri decât tăierile, singura problemă ar fi că poate se fac haotic, fără un calcul clar. Nu am reuşit să aflăm câtă economie se face cu anumite tăieri şi ce alte economii - cu unele disponibilizări. Probabil că e o logică, de vreme ce şi alte ţări procedează la fel. Dacă nu, iar totul este doar o dorinţă a unui FMI care ne-a îndatorat pe toţi, înseamnă că suntem într-o gravă eroare. Şi, totuşi, încă nu văd să se resimtă atât de grav scăderile salariale din sistemul bugetar. Ori nu se vede pentru că oamenii suferă şi rabdă în tăcere, ori nu e dracul chiar aşa de negru.