Tot ce trebuie să ştii despre virusul herpetic

Virusul herpes simplex sau HSV (herpes simplex virus) face parte din familia herpesviridae. Sunt virusuri încapsulate și conțin ADN dublu catenar.

În majoritatea cazurilor, virusul infectează o persoană care mai apoi nu prezintă simptome. De fapt, virusul trece de la o persoană la alta, fiind astfel capabil să infecteze un număr semnificativ de persoane, fără ca acestea să conștientizeze. Există și cazuri acompaniate de simptome, unde virusul produce leziuni ale pielii și mucoaselor, scrie ziarmedical.ro.

Există 2 feluri de virusuri herpetice simplex : HSV1 și HSV2. În general, HSV1 tinde să provoace leziuni deasupra taliei, iar HSV2 tinde să provoace leziuni dedesubtul taliei. Există situații când ambele virusuri provoacă ambele tipuri de infecție. Organele afectate sunt cavitatea orală și organele genitale.

Atunci când virusul herpetic infectează o nouă gazdă, acesta se infiltrează în fisuri ale pielii și se leagă de receptorii celulelor epiteliale. Celulele epiteliale internalizează virusul. După pătrunderea în celula epitelială, virusul creează proteine virale ,viitoare noi virusuri. Odată crescut numărul virusurilor, acestea migrează în celulele vecine și le infectează. Atât HSV1, cât și HSV2 infectează și neuronii senzitivi vecini. Virusul herpetic nu distruge neuronii, dar va rămâne cantonat la nivelul lor pentru restul vieții omului. Neuronii afectați sunt cei ai ganglionilor trigeminali și sacrali.

După cantonarea de la nivelul sistemului nervos ,ocazional, virusul creează câteva copii identice pe care le eliberează, infectând unele celule epiteliale. Aceste episoade secundare se vor repeta de-a lungul vieții. Factorii care pot favoriza apariția acestor episoade sunt stresul, leziuni ale pielii sau contactarea altui virus. Episoadele repetate au tendința să fie mai puțin severe și agresive comparativ cu primul episod. Uneori pot fi chiar asimptomatice, alteori se manifestă ca amorțeală sau senzație de arsură.

Herpesul oral

Virusul poate fi transmis prin contactul cu leziunile sau cu secrețiile infecțioase: secreții orale și genitale. De cele mai multe ori, primul contact cu virusul este asimptomatic.

În cazul copiilor, chiar și primul contact poate fi simptomatic. Acestea includ leziunile orale, febra și inflamarea ganglionilor limfatici din vecinătatate. Leziunile orale sunt dureroase, apar sub forma unor vezicule pline de lichid și prezintă ulcerații. Aceste leziuni sunt localizate la nivelul buzei, gingiilor, limbii, zonei faciale și a palatului oral dur. Acestea se vindecă după câteva săptămâni.

În cazul adolescenților și tinerilor, cel mai frecvent simptom este faringita. Leziunile orale se situează la marginea buzelor, sunt mai mici și se vindecă mai repede comparativ cu cele ale copiilor.

Herpesul genital

Virusul poate fi transmis prin contactul cu leziunile sau cu secrețiile infecțioase, genitale. Primul contact cu virusul poate produce leziuni sub forma ulcerelor și pustulelor. Pustula este o leziune tegumentară sub forma unei vezicule care conține puroi. În cazul femeilor, aceste leziuni se găsesc la nivelul labiilor mari, labiilor mici, muntelui pubian, mucoasei vaginale, colului uterin. În cazul bărbaților, leziunile se află la nivelul penisului.

Episoadele ulterioare pot fi asimptomatice sau însoțite de vezicule mai mici care se vindecă într-o săpătămână.

Pe lângă zona orală și genitală, HSV poate infecta și alte zone la corpului.

Când se situază la nivelul unghiei degetului, se numește panarițiu herpetic. Această leziune poate apărea dacă degetul vine în contact direct cu leziunea orală preexistentă și contactează virusul. Degetul poate transfera virusul și în alte zone ale corpului.

Capul, trunchiul și extremitățile pot prezenta leziuni cutanate în cazul luptătorilor care au contact fizic (wrestleri). Aceste leziuni se numesc herpesul gladiatorum.

Infecțiile în urma unor arsuri sau a dermatitei atopice oferă o șansă în plus virusului să pătrundă în organism. Pe fondul dermatiei atopice se dezvoltă eczemă herpetică.

Cheratoconjunctivita reprezintă o inflamație a corneei și a conjunctivei și poate fi cauzată de HSV. Simptomele prezente sunt durere, roșeața ochilor, lăcrimare, sensibilitate la lumină și vedere încețoșată, apariția unei ulcerații dendritice (specifică pentru infecția herpetică).

HSV se poate răspândi și poate cauza meningită sau encefalită. Diagnosticul se face cu ajutorul unei puncții lombare. Investigații precum CT (tomografie computerizată), RMN(rezonanță magnetică nucleară) și EEG (electroencefalogramă) pot fi folositoare pentru confirmarea diagnosticului.

Virusul herpetic se transmite prin salivă, prin contact sexual și la naștere, când copilul vine în contact cu secrețiile vaginale infecțioase ale mamei. Herpesul la nou-născuți se poate manifesta în trei feluri diferite.

În 33% dintre cazuri, virusul provoacă infecția pielii, ochiului sau a mucoasei la 1-2 săptămâni după naștere. Leziunile arată precum locul unde au fost atașați electrozii pediatrici folosiți la resuscitare.

În alte 33% dintre cazuri, virusul provoacă infecția sistemului nervos central (creier și măduva spinării). Nou-născutul prezintă letargie, iritabilitate și uneori, convulsii, la 2-3 săptămâni după naștere.

Netratate, infecțiile pielii și ale sistemului nervos conduc la diseminarea infecției în întregul organism, sepsis, cedarea organelor și deces.

Virusul herpetic provoacă simptome distincte la persoanele imunodeficiente. Ele experimentează episoadele secundare mult mai des și simptome mult mai severe și mai variate (leziuni ale esofagului sau ale plămânilor).

Diagnosticul se face cu ajutorul prezenței și aspectului leziunilor cutanate. Confirmarea vine în urmă unor teste care detectează ADN-ul viral (PCR-polymerase chain reaction).

De cele mai multe ori, leziunile dispar și fără aplicarea unui tratament medicamentos, însă există antivirale care pot fi utilizate pentru cazurile ce necesită medicație: Aciclovir, famciclovir. Se pot folosi topic (la nivelul leziunii) sau sistemic. Medicamentele reduc durerea și grăbesc vindecarea. Efectul este cel mai bine observant dacă tratamentul este început odată cu debutul simptomelor. În cazurile grave se administrează antivirale în doze mari, intravenos.

În concluzie, în majoritatea cazurilor, infecția cu HSV1 și HSV2 nu este însoțită de simptome. Virusul se cantonează la nivelul unor neuroni pentru restul vieții pacientului. Uneori, virusul eliberează câteva copii ale sale care vor afecta celulele epiteliale și vor cauza leziuni orale și genitale. În cazuri mai severe el produce cheratoconjunctivită, meningită și encefalită. Virusul poate fi luat de nou-născutul care vine în contact cu secrețiile vaginale infecțioase ale mamei.