"Uichilics" - partea I

Am cam luat pauză de la scris trăznăi şi asta dăunează. Adică, e super să scrii ce te taie capul, fără cenzură, decât aia a bunului simţ. Cine se poate supăra pe un editorial? Mama, dacă mă exprim exagerat de neelegant. În rest, că tot e de câteva zile nebunia asta cu Wikileaks, am decis că e cazul să mă lansez şi eu în bârfe de genul. Că e la modă. Stă lumea cu gura căscată să vadă ce naiba s-a mai zis despre X sau Y din România în telegramele ambasadei SUA. Prin urmare, vin cu "uichilics" d-astea şi eu după cum urmează: zilele astea l-am văzut pe Vadim la tv, ofuscat că apare şi el în telegramele cu pricina, dar nu la modul ăla frumos, ci vorbindu-se despre el că ar fi cam "bufon". Nu că nu e puţin sărit de pe fix. Îmi place mai ales când spune el ziua, data, ora, cu minute precise, când Udrea l-a vizitat pe Băsescu. Sau Anastase sau cine vrea Vadim să spună. Dar să revin la "uichilicsurile" pe care le promiteam. Aşa... Primul meu interviu în presa scrisă, acum un milion de ani, nu mai ştiu exact, a fost cu Vadim. Era la Constanţa, pe terasa la Cazinou, cu lume multă, cu nevasta, cu fetele la masă. Apar şi eu ca începătorul, omul se prinde, mă pune la masă şi începe să se agite după ospătar. Şi vine ospătarul. Îl ceartă, nu de alta, dar nu vede că mai are un musafir la masă şi musafirul trebuie tratat? Şi a venit "tratamentul": 100 de grame de whisky cu gheaţă. Nu puteam să îl beau să-mi fac curaj fiindcă abia ţineam reportofonul în mână. La naiba, mi-a cam tremurat mâna, mă sprijineam şi cu cealaltă mână, ca apoi să realizez că puteam pune aparatu' pe masă şi eventual să şi notez în caz că se strică banda. Nu s-a stricat, spre fericirea mea, că altfel o încurcam la redacţie. Dup-aia, ţin minte că într-un alt an a venit Vadim la Constanţa cu Nati Meir. Asta era pe vremea când Meir îl consilia pe Vadim, şi când cei doi nu erau certaţi la cuţite. Ah, da, şi când Nati nu era la puşcărie. Şi dacă tot erau ei la Constanţa, hai să tăbărâm pe ei cu interviul. Nu am înţeles nimic din ce spunea Meir, başca am concluzionat că e mai dus cu pluta decât 10 Vadimi la un loc, prin urmare a ieşit o ştire despre Meir că îl consiliază pe Vadim. Gata, cam atât cu această ocazie, adică e "uichilics" - partea I. Probabil vor urma şi alte părţi. Să sperăm că ambasada SUA va lua în considerare acest material, îl va traduce şi îl va transmite mai-marilor din America, pentru cunoaşterea deplină a realităţilor româneşti.

De Alexandra Anton