Un atlet dezvăluie secretul unei greutăţi constante, de 61 de ani: "Mă amuz de dietele din ziua de azi"

Doi pensionari aleargă de duduie pământul

Cine spune că urbea de la malul mării nu are poveşti fascinante, se înşală. În plus, trebuie menţionat faptul că personajele ce dau viaţă acestor poveşti merită toată aprecierea noastră. Vorbim de doi oameni care nu au ţinut morţiş să se facă văzuţi pentru ceea ce au dobândit de-a lungul vieţii, şi care, totuşi, au ieşit din tipare. Este vorba despre Veronica Negreanu, de 82 de ani şi Traian Petcu, de 89 de ani, care, la vârsta când alţii îşi cresc nepoţii la gura sobei, ei dau lecţii până şi tinerilor: aleargă de duduie pământul la orice cros se organizează în ţară. Petcu este un atlet constănţean care a activat la Dinamo, multiplu campion naţional, numai în anul 1949 fiind campion naţional la ştafetă şi vicecampion la 800 de metri, pe când Veronica Negreanu este un om ce şi-a dedicat întreaga viaţă medicinei, descoperindu-şi pasiunea de a alerga după pensionare, sub îndrumarea veteranului atlet. Cei doi pot fi găsiţi mai tot timpul în locul pentru care au tras să fie înfiinţat, şi anume Uniunea Judeţeană a Pensionarilor, cu sediul în Piaţa Ovidiu.

Au ieşit pe primul loc de multe ori, fiind vorba de campionate naţionale de cros ale veteranilor şi nu numai, cei doi fiind dovada vie că se poate să fii în formă la orice vârstă, totul bazându-se pe un mod de viaţă sănătos. Veronica Negreanu, de 82 de ani, este medic pensionar, care a păşit în Constanţa pe 24 ianuarie 1960. "Am fost repartizată la o circă ce s-a numit 15, pe bulevardul 1 Mai, la numărul 42. Acolo am trecut pragul 30 de ani! Era sufletul meu, este şi acum dispensarul respectiv, lângă Liceul SNC. Nu am părăsit acel loc, am rămas fidelă până la pensionare. În anul 1990 am fost declarată pensionară. Atunci, sigur că am rămas alături de cei cu care colaborasem, să ne întâlnim la diferite congrese, conferinţe. Încă de atunci am zis să facem o micropoliclinică a pensionarilor, care a ieşit, până la urmă, această Uniune a Pensionarilor. S-a făcut făcut pe ţară şi, în sfârşit, la Constanţa este Uniunea Judeţeană a Pensionarilor, unde şi azi stau alături de pensionari şi sunt prezentă, fiind vicepreşedinte", ne povesteşte octogenara. Pasiunea pentru sport a descoperit-o imediat după pensionare, în anul 1990, când se apropia Crosul Balcanic al Veteranilor, când profesorul Traian Petcu a îndrumat-o să participe. "M-am hotărât, am participat şi m-am clasat pe primul loc. De aici a plecat drumul meu către alergare. Datorită domnului profesor Petcu, am fost peste tot, unde dumnealui a mers, în ţară. Alba Iulia, Sovata, Braşov, Târgu Neamţ, Găeşti, Piteşti, Brăila, Galaţi şi multe altele, printre care şi Constanţa. Doamna director Elena Frâncu mă ştie şi deseori mi-a oferit diploma şi hârtia de campion de alergare. Am 52 de diplome. La Constanţa este crosul olimpic în iunie şi crosul Unirii, la 1 decembrie. Uneori a mai fost organizat şi crosul oraşului de Sfântul Constantin şi Elena", a mai relatat dr. Veronica Negreanu. Însă, pe data de 30 martie, aceasta va participa la Campionatul Naţional de Cros de la Piteşti, unde va alerga trei kilometri, la care va participa şi atletul constănţean de 89 de ani, Traian Petcu. "Trebuie să ieşim şi aici pe locul I, nici nu se pune problema", a conchis medicul Negreanu. Secretul performanţei constă într-un mod de viaţă echilibrat, ne mărturiseşte octogenara, mişcare cât mai multă şi o alimentaţie sănătoasă: "Eu nu merg cu autobuzul decât foarte rar, când mă grăbesc sau este foarte frig. Merg foarte mult pe jos şi aşa mă menţin în formă. La Alba Iulia am fost testată şi am alergat 4 kilometri într-un sfert de oră. Nu fac exces de mâncare, doar cafea mai beau".

Atletul veteran Petcu: Mă amuz când văd cum se ţin dietele din ziua de azi, cu apă şi o coajă de pâine

Fost sportiv de performanţă la Dinamo, Traian Petcu, un atlet care făcut cinste urbei noastre, fiind multiplu campion, se păstrează în formă şi la vârsta de 89 de ani, dând dovadă de o rezistenţă de invidiat. Acesta ne-a explicat cum crosurile la care participă în momentul de faţă sunt organizate pe vârste, de la 40 de ani bărbaţii şi 35 de ani, femeile. "Se fac pe categorii, nu se poate ca un om de 80 de ani să concureze cu unul de 40", a spus Traian Petcu. Încă de mic a fost învăţat că nu trebuie să facă exces în absolut nimic, iar mişcarea este totul. "De la vârsta de 5 - 6 ani ne jucam cu lopăţica de lemn, făcută de tatăl meu, tenis de câmp, pe stradă. Eu aici m-am născut, când era comuna Constanţa, după un an a devenit comună urbană şi oraş. Pe atunci nu erau decât căruţe trase de boi şi ne puteam juca în voie. Aşa am început, cu această lopăţică de lemn, nu rachetă. Mă gândeam, nu ştiu dacă a fost o pasiune, dar vedeam prin ziare şi mă fascina. Ca drept dovadă că, în paralel cu alergarea, am făcut şi tenis de câmp şi am ajuns la categoria a III a de sportivi, la Bucureşti. Ajungând la şcoala primară de pe strada, cum se numea atunci, Scarlat Vârlan, unde e acum Liceul Pedagogic, învăţătoarea m-a văzut alergând, mai ales la întreceri, şi mi-a zis că trebuie să urmez drumul acesta. Nu-mi dădeam eu seama atunci. La liceu, profesorul de sport, după ce m-a văzut la baschet şi alte activităţi, la fel, m-a sfătuit în acest sens. La vârsta de 14 - 15 ani, când s-a înfiinţat Asociaţia de Sportivi, a fost atunci şi olimpiada din 1936, acesta fiind momentul decisiv de a mă dedica. Am vizionat olimpiada la Cinematograful Regina Maria, clădirea de vizavi de Prefectură, am văzut acolo atleţii aceia negri, frumoşi, înalţi. Am văzut că erau de talia mea, supli, cu picioarele lungi, m-au fascinat", a declarat, pentru "Replica", Traian Petcu. Ca atare, olimpiada din anul 1936 l-a făcut pe tânărul de atunci să urmeze calea atletismului, fiind racolat în clubul sportiv Dinamo, participând la competiţii şi în străinătate. Cum a avut toate atuurile din punct de vedere anatomo - fiziologice, ca şi cele ale atleţilor de culoare, succesele nu au întârziat să apară. "Am participat la balcaniade şi în străinătate, la Atena, Tirana, în 1939, dar şi la altele, iar ca veteran am fost în Germania, Finlanda, unde am fost campion la cros, la categoria mea. Deci, în concluzie, de la tinereţe, la bătrâneţe, de la 12 ani şi până la 90, asta dacă voi trăi până în aprilie, am fost multiplu campion", ne spune atletul. Nu s-a lăsat şi a urmat şi cursurile Facultăţii de Educaţie Fizică, devenind, ulterior şi profesor de cercetări ştiinţifice şi antrenor în cadrul clubului sportiv Dinamo. De 40 de ani este iniţiatorul înfiinţării Clubului de Veterani al României la Bucureşti, îndrumând astfel şi alte persoane să ia calea alergatului, indiferent de vârstă. Însă, ce este de remarcat este faptul că, tot de aproximativ 40 de ani, îşi păstrează greutatea corporală şi mulţi îl învidiază pentru forma în care se află. Tocmai de aceea se amuză când mai citeşte prin revistele mondene cum se ţin dietele drastice. "Chiar am citit săptămâna trecută prin reviste cum o artistă a slăbit mult în 10 zile, ţinând o dietă numai cu apă cu o coajă de pâine. Ca un fel de greva foamei, chiar am şi râs în sinea mea. Bun, nu pot să o felicit, dar acesta nu este un criteriu ca 10 zile să trăieşti numai cu atât, nu ai fost nici în închisoare, nici în altă parte. Ideea este să ai, în general, un mod de viaţă echilibrat. Acesta este sfatul meu, să duci o viaţă echilibrată, şi fizic, şi alimentar. Şi eu m-am îngrăşat când, la un moment dat, nu am mai făcut mişcare, am ajuns la 90 de kilograme şi 400. La înălţimea mea nu eram gras, dar erau kilograme în plus, luate într-un concediu, vacanţă, de 35 de zile, în care nu mai mergeam pe jos, nu mai alergam, mergeam cu autobuzul. Nu mâncam mai mult, doar că nu mai făceam mişcare, nu mai aveam chef, eram sătul de sport, de alergat. Când m-am întors la Dinamo, cei de acolo au crezut că am un abces şi au vrut să mă ducă la dentist, pentru că luasem proporţii la faţă. Când m-au pus pe cântar, mi-au zis: vrei să fii sportiv de performanţă, revii la greutatea iniţială, la 68 de kilograme şi 600 de grame. În două luni şi jumătate am revenit la greutatea iniţială, dar lejer, nu forţat, nu cu diete drastice. Ştiu cum este cu slăbitul, pentru că am slăbit şi pe alţii, având specializare în acest domeniu. Şi acum, la ora actuală, că se miră şi doctorii, am aceeaşi greutate, 70 de kilograme. Din anul 1952 am aceeaşi greutate. Cum? Un mod de viaţă echilibrat. Am aceeaşi tensiune, 14,7", a conchis atletul Petcu Traian, sfatul lui fiind că mişcarea şi alimentaţia face totul, dar nu ca o dietă, ci ca un mod de viaţă.

Liliana CHIRU