Un sofer de la Finante a castigat mai mult decat secretarii de stat

In afara de ministru si secretari de stat, toata lumea era stimulata

Angajaţii aparatului central al Ministerului de Finanţe au trăit până acum practic din veniturile suplimentare oferite de stat, într-o formă de evaziune fiscală legiferată, salariile fiind, în majoritatea cazurilor, sub venitul minim garantat. Situaţia de la Finanţe reflectă poate cel mai bine haosul pe care îl reprezintă România pe harta unei lumi aparent normale: ministrul şi cei patru secretari de stat nu au dreptul la stimulentele introduse prin OG 92/2003, deşi au cele mai mari responsabilităţi, în schimb bucătarii, şoferii, portarii ori femeile de serviciu, angajaţi, de asemenea, ai Ministerului Finanţelor, sunt "stimulaţi". Evident, nimeni nu ştie care e logica acestei stări de fapt. Cât despre funcţionarii propriu-zişi, ei primesc stimulente a căror sumă variază de la om la om, bani acordaţi de stat, de pildă, din amenzile încasate de la agenţii economici privaţi. Altfel spus, buticarul din colţ finanţează statul şi achită salariile angajaţilor acestuia atât prin taxele şi impozitele plătite lună de lună, cât şi prin amenzile pe care i le impută Garda Financiară ori administraţia financiară.

Potrivit datelor oficiale puse la dispoziţie de Ministerul Finanţelor pentru luna aprilie a acestui an, ministrul (pe atunci) Sebastian Vlădescu a primit 5.361 lei, iar cei patru secretari de stat ai săi sume cuprinse între 3.876 lei şi 4.693 lei. Distracţia începe de la şefii cei mari în jos; astfel, unul din consilierii personali ai ministrului a încasat un salariu de 2.429 lei şi stimulente de 4.558 lei, în total 6.987 lei, adică mai mult decât şeful său. Alţi consilieri, mai mici, dar şi secretarul general ori directorii din minister iau însă şi mai mult: secretarul general a luat acasă în aprilie 9.137 lei, din care 5.259 reprezintă stimulentele; şeful de la Direcţia de programare bugetară a încasat 8.038 lei, din care 5.359 lei stimulente; directorul general al Unităţii Centrale de Armonizare a Sistemelor de Management Financiar şi Control a dus acasă 9.756 lei, din care 5.259 reprezentau numai stimulentele, iar adjuncţii săi câte 9.164 lei, din care 5.190 erau, evident, stimulente etc. Cel mai mare venit din tot Ministerul Finanţelor este ascuns, cumva, în josul listei, în dreptul directorului adjunct al Oficiului de Plăţi şi Contractare PHARE: nu mai puţin de 12.858 lei, din care "doar" 4.675 lei stimulente. Pentru absolut toţi ceilalţi angajaţi, salariile de pe cartea de muncă sunt rareori decente, de multe ori ridicol de mici faţă de responsabilităţile postului. Restul de bani care ridică veniturile funcţionarului până la nivelul final, cel trecut pe fluturaş, vine prin stimulente. În general, veniturile finale depăşesc 2.500 lei şi ajung până pe 4-5.000 lei, în funcţie de vechime şi post. Excepţie fac, teoretic, posturi precum cel de şofer, îngrijitoare ori magazioner etc. Cu toate acestea, trebuie neapărat scos în evidenţă faptul că există în Ministerul român de Finanţe un şofer care a luat în aprilie fabuloasa sumă de 4.210 lei, din care 3.226 lei sunt stimulentele, plus alţi câţiva şoferi care au câştigat peste 3.800 lei. Orice explicaţie s-ar găsi, iar românii sunt maeştrii internaţionali la scuze, nu putem omite faptul că există angajat la stat un şofer care câştigă mai mult decât un secretar de stat. Trebuia păstrată la urmă şi o situaţie care să vină ca o cireaşă pe tortul absurdului legislativ: un consilier superior clasa I din cadrul Direcţiei de Legislaţie şi Reglementări Contabile a încasat în aprilie salariu de 0 (zero) lei, dar stimulente de 1.403 lei. Cel mai probabil, omul nu a fost la muncă, dintr-un motiv sau altul, de aici şi frumosul 0 lei de pe statul de plată. Dar, dacă nu a fost la serviciu, pentru ce a mai fost stimulat?