REPLICA ONLINE CONSTANTA

10.8° Constanța Vin., 29 Mar. 2024
Anul XX Nr. 6683
10.8° Constanța Vineri, 29 Martie 2024 Anul XX Nr. 6683
 

Vasile Astărăstoae, preşedintele Colegiului Medicilor: "Sănătatea nu are nevoie de concurenţă comercială"

Vasile Astărăstoae, preşedintele Colegiului Medicilor: "Sănătatea nu are nevoie de concurenţă comercială"

Replica API 16 ianuarie 2012 | 00:00 120

Discuţii pe tema Legii Sănătăţii

Discuţii pe tema Legii Sănătăţii

Sănătatea are nevoie de un sistem în care să coexiste privatul, dar care să nu creeze noi inechităţi şi care să fie axat pe responsabilitatea statului, este de părere profesorul Vasile Astărăstoae, preşedintele Colegiului Medicilor din România (CMR). Conform acestuia, sănătatea nu are nevoie de concurenţă comercială ci de o competiţie a calităţii actului medical, reforma sănătăţii costă bani, iar într-un an electoral o astfel de lege ar fi politizată. În cadrul unui interviu acordat cotidianului "Replica", şeful CMR vorbeşte despre toate riscurile la care ar fi putut fi expuşi românii dacă noua Lege a Sănătăţii ar fi fost asumată în forma actuală.

Reporter: Cum comentaţi toată agitaţia din ultimele zile creată din cauza proiectului de reformare a Sănătăţii din România?

Vasile Astărăstoae: Discutăm despre o cultură conflictuală. Nu înţelegem că unele proiecte trebuie să existe cu o consultare absolut normală şi reală, iar în locul conflictului trebuie să existe dialog. Legea 95 a fost impusă cu forţa, după consultări formale, prin asumarea răspunderii guvernamentale şi s-a dovedit că nu acoperă în mod eficient nevoile sistemului de sănătate. Legea are atât părţi bune, cât şi părţi slabe, şi toată lumea este de acord că este nevoie de o nouă legislaţie în Sănătate. Sunt mâhnit că, în această dezbatere, intervenţia preşedintelui în loc să fie una moderatoare, s-a dovedit a fi una conflictuală. Starea conflictuală a dus la ceea ce avem acum şi anume: o absenţă a dezbaterii pe noua Legea a Sănătăţii, retragerea proiectului de lege, modalitatea de culpabilizare a populaţiei şi a corpului medical. Menţionez că întotdeauna corpul medical a dorit schimbarea, dar care să fie acceptabilă, suportabilă, şi făcută pe o dezbatere reală.

Rep.: Se impunea demisia domnului Raed Arafat din Ministerul Sănătăţii pentru a fi asumat noul proiect de Lege a Sănătăţii?

V.A.: Cu siguranţă nu. Eu am încercat să mediez un aşa-zis conflict. Trebuie să recunoaştem că sistemul de Urgenţă este un proiect ce a fost conceput, şi implementat de medicul Raed Arafat. Comparativ cu acum 15 ani, sistemul de Urgenţă este unul care funcţionează, care este dat exemplu şi pentru alte state, şi atunci nici nu trebuia să ne adresăm acestui segment. Trebuia să facem schimbările în celelalte domenii, pe alte paliere, şi dacă noile schimbări impuneau şi în medicina de urgenţă modificări atunci discutam despre altceva. Mai mult, SMURD reprezintă 10% din asistenţa de urgenţă. La rândul său, asistenţa de urgenţă reprezintă maxim 14% din întreg sistemul, aşa cum este el dedus şi conceput, şi nu trebuia să creăm o problemă acolo unde nu exista. În acelaşi timp, nu trebuia determinat Raed Arafat să demisioneze din următoarele motive: sentimentele morale, a muncit şi orice cetăţean are dreptul să-şi spună un punct de vedere la care putem să venim cu contraargumente şi să nu fim deacord, dar nu putem să facem o asemenea gafă, şi pragmatismul. Raed Arafat se bucură de o autoritate care nu trebuie să i-o dea obligatoriu funcţia, există şi o altă autoritate, şi atunci, din pragmatism, nu trebuie considerat adversarul legii, ci susţinătorul ei aşa cum arăta. Am rămas pur şi simplu uimit şi mâhnit că, după lungi negocieri, am reuşit să determinăm o schimbare de opinie şi să trecem la o dezbatere reală şi nu formală şi dintr-o dată situaţia se schimbă la 180 de grade.

Rep.: De ce credeţi că s-a impus retragerea proiectului de reformare a sănătăţii de către preşedintele Traian Băsescu?

V.A.: Nu era necesară retragerea proiectului, pentru că se ajunsese cu discuţiile la un consens, în sensul că va fi rescris. Am impresia că vorbim de orgoliu. Dacă s-a dat o lege nu trebuie să fie modificată de loc.

Rep.: Preşedintele României a acuzat corpul medical că nu doreşte schimbarea în sănătate. Cum stau de fapt lucrurile?

V.A.: Corpul medical dacă nu ar dori o schimbare în sistemul sanitar atunci nu s-ar mai plânge în fiecare zi şi nu ar mai pleca să lucreze în străinătate. Medicii poate nu doreau această schimbare, dar în urma negocierilor doreau o lege care să nu se modifice din doi în doi ani. Medici vor o schimbare, dar mai departe trebuie să vedem ce fel de schimbare pentru că nu se poate să facem tot felul de experimente în acest domeniu. Trebuie de la bun început să vedem care sunt efectele şi să minimalizăm riscurile şi să maximizăm deficitele.

Rep.: Reforma în sănătate, aşa cum a fost prezentat proiectul de lege, tinde spre privatizarea spitalelor. Care ar fi avantajele şi dezavantajele pentru unităţile sanitare şi pentru pacienţi?

V.A.: Spitalele aveau posibilitatea să se transforme în fundaţii şi societăţi comerciale care rămâneau în continuare comunităţii locale. În discuţiile noastre am fost de acord cu transformarea spitalelor în fundaţii şi asociaţii, care sunt non-profit, dar ne-am manifestat rezerva faţă de societăţile comerciale din singurul motiv că ar intra sub incidenţa legilor comerciale. Dacă nici până în prezent sistemul sanitar nu a fost finanţat corespunzător nu cred că vor apărea, aşa dintr-o dată, saci de bani care să curgă în sistemul de sănătate. Orice furnizor care nu a fost plătit la timp, de o unitate sanitară administrată de o societate comercială, merge la judecătorul sindic care declară acea unitate în faliment, iar apoi o poate închide sau o poate vinde pe bucăţele. Astfel, o unitate necesară într-o zonă poate să dispară. Asta a fost reţinerea noastră pentru că se poate realiza o privatizare prin uşa din dos şi nu o privatizare transparentă.

Rep.: Credeţi că salvarea sistemului sanitar românesc o reprezintă privatizarea?

V.A.: Este un fetiş. Arătaţi-mi o singură ţară în care să fie 100% sistemul privatizat şi care să funcţioneze. Avem exemplul Mexicului, al Statelor Unite ale Americii, în care ei se chinuie să realizeze asigurarea universală şi nu reuşesc din această cauză. Statele Unite ale Americii sunt date ca exemplu de ineficienţă în sistemul de sănătate, pentru că alocând suma cea mai mare din lume, peste 7.600 de dolari pe cap de locuitor, 70% sunt bani publici şi nu din sectorul privat. Totuşi au peste 60 milioane de oameni care nu pot să beneficieze de serviciile de sănătate. Sunt clasaţi, ca eficienţă, pe locul 38, dintre sistemele de sănătate. Privatizarea este necesară ca un act complementar sistemului de sănătate, dar nu rezolvă problema sistemului. În sistemul privat, banii vor fi dirijaţi către acele servicii care aduc profit repede, altfel de ce un investitor ar mai băga banii acolo? Privatizarea o să meargă spre chirurgie estetică, spre obstetrică, spre medicina dentară, spre imagistică, dar nu vor merge bani spre acele servicii care sunt costisitoare prin forţa de muncă ultracalificată pe care trebuie să o ai şi costurile efective ale actului medical.

Rep.: Dacă în alte ţări lucrurile în sistemul sanitar nu sunt funcţionale din punct de vedere al privatizării, în România de ce se doreşte implementarea unor elemente de sector privat într-un sistem de stat?

V.A.: Să nu fiu înţeles greşit. În toate ţările există un sector public care acoperă responsabilitatea statului pentru a asigura starea de sănătate şi se dezvoltă un sector privat care reduce presiunea asupra sectorului public. Şi complementar este necesar să susţinem dezvoltarea unui sector privat, dar nu trebuie să fetişizăm o formă care funcţionează împreună. E bine să stimulezi sectorul privat pentru că în investiţiile din sănătate apar bani pe care statul nu poate să-i suporte, dar nu trebuie să desfiinţezi sectorul public. Cele două sisteme trebuie să coexiste în mod complementar, dar întotdeauna sectorul public va cel care va rezolva problemele grave de sănătate fără să ducem în derizoiu sectorul privat. Acest sector va prelua acele acte medicale care aduc un profit.

Rep.: Pe ce sectoare din sistemul sanitar românesc ar fi necesară prezenţa privatului?

V.A.: Noua lege vroia ca administrarea banilor din asigurări să fie preluate de firme private. Soluţia nu era cea mai bună, însă era nevoie de o dezbatere reală la care să participăm pentru a nu exista pericolul monopolului. Spre exemplu, în Olanda, din 11 societăţi de asigurări au rămas numai patru şi doar 4% dintre asiguraţi sau mai schimbat de la o casă de sănătate la alta ceea ce dovedeşte că mobilitatea acestora este restricţionată şi că s-a creat un monopol. Propunerea noastră, pe care vroiam să o discutăm, era să vedem cum putem să prevenim realizarea unui monopol regional în aşa fel încât nici medicii şi nici asiguraţii să nu fie condiţionaţi indirect, să nu fie legaţi de glie precum şerpii. Şi sunt metode. Noi nu eram deacord ca societăţile de asigurări, care administrau fonduri de asigurări, să aibă dreptul să-şi deschidă unităţi sanitare proprii, pentru că ar fi realizat un monopol şi ar fi dirijat pacienţii spre unităţile lor şi nu mai încheiau contracte de asigurare cu alte unităţi. Legea nu este nici aşa catastrofală cum încercau să o prezinte unii, dar nici nu era perfectă şi pe o dezbatere pe o perioadă de cinci luni se putea să se ajungă la un consens în aşa fel încât să fie acceptabilă şi acceptată atât de populaţie cât şi de medici. Prezenţa privatului este necesară pe orice sector din sănătate, iar obligaţia noastră este să introducem condiţiile de calitate pe care trebuie să le îndeplinească. Sitemul sanitar este singular, doar forma de proprietate poate să difere. Sistem privat există şi acum şi se supune aceloraşi reguli ca şi sistemul public, doar forma de proprietate este mai puţin importantă decât calitatea serviciilor medicale din acel sistem. Există spitale private şi în actuala legislaţie, nu s-a descoperit acest sistem acum. A fost un fals conflict cu doctorul Arafat, pentru că există ambulanţe private, singura chestiune pe care dânsul a semnalat-o şi cu care noi am fost deacord a fost aceea că urgenţele de primă categorie rămân în sarcina strictă a publicului pentru că dacă apare privatul va ieşi o hărmălaie încât va pune în pericol sistemul de urgenţă. A fost o furtună înt-un pahar cu apă.

Rep.: Colegiul Medicilor din România a susţinut acest proiect de Lege a Sănătăţii care ar fi urmat să treacă prin asumare?

V.A.: Colegiul Medicilor nu avea cum să susţină sau să respingă un proiect până nu-l analiza. Colegiul Medicilor a văzut proiectul, nici nu l-a respins, nici nu l-a îmbrăţişat, dar a propus dezbateri reale, în baza unui calendar, în care fiecare capitol din lege să fie discutat în vederea găsirii unor soluţii viabile. Era un proiect supus dezbaterii, nu o lege, şi nu înţeleg de ce atâta supărare pentru că se dorea o dezbatere reală.

Rep.: De ce credeţi că s-a dorit retragerea proiectului de reformare a sănătăţii?

V.A.: Noi joi ne-am despărţit de iniţiatorii proiectului cu soluţia că împreună cu celelalte organizaţii profesionale şi reprezentante ale pacienţilor vom face un grafic de lucru pe capitole, ca vineri să auzim că nu se mai face.

Rep.: Ce riscuri existau dacă noua Lege a Sănătăţii ar fi fost adoptată în forma actuală?

V.A.: Legea Sănătăţii nu putea fi adoptată în forma actuală. Existau câteva riscuri majore a căror impact nu a fost analizat şi cu o asemenea lege nu poţi să rişti. Impactul este asupra fiecărui cetăţean împarte. Teoretic, ar fi putut să iasă bine, nu exista o garaţie, acolo mai trebuia lucrat. Existau riscuri majore pentru populaţie pentru că puteau să crească vulnerabilităţile şi puteau să apară grupuri care nu mai beneficiau de asistenţa medicală decât cea de bază. Existau riscuri majore că oamenii nu vor reuşi să-şi plătească asigurarea şi atunci nu beneficiau decât de asistenţa de urgenţă. Existau riscuri majore de creare a unor monopoluri şi atunci nici activitatea medicală nu se putea desfăşura. Poate că nu se întâmpla aşa ceva, dar o lege nu poate fi analizată între Crăciun şi Bobotează cu sarmale şi piftie în faţă şi cu discuţii în contradictoriu la TV. O lege necesită o analiză profundă, şi nu putea fi supusă în forma actuală, tocmai de aceea a şi fost suspusă dezbaterii. Dacă m-am înşelat, înseamnă că nu mai este democraţie. Legea 95 a trecut prin asumare cu mare tam-tam şi a fost amendată de mai multe ori, pentru că nu are efecte benefice asupra sistemului, pentru că altfel nu ar mai fi necesară o nouă lege. Nici o Lege a Sănătăţii nu poate să fie aprobată prin asumare, pentru că trebuie să existe un consens atât din partea cetăţenilor, corpurilor profesionale, dar şi a factorilor politici pentru că are nevoie de un interval de timp în care ea trebuie să-şi arăte efectele. Dacă astăzi o aprobăm şi vine alt guvern şi o schimbă, nimeni nu va mai şti cum funcţionează sistemul.

Rep.: După demisia domnului Raed Arafat, retragerea proiectului de lege, şi manifestaţiile de stradă, la ora actuală mai putem discuta despre o reformă în sistemul sanitar românesc?

V.A.: Răspunsul este categoric "Nu!"

Rep.: Credeţi că, într-un an electoral, un nou proiect de lege ar putea schimba în mod radical lucrurile din sistemul sanitar românesc?

V.A.: O asemenea lege nu se poate implementa într-un interval mai mic de 4-5 ani. Dacă se aprobă o lege, efectele ei le putem vedea abia peste 4-5 ani. Cine crede că astăzi am adoptat o lege şi de mâine va şi funcţiona sistemul, se înşeală. Într-un an electoral o astfel de lege va fi politizată, cum de altfel s-a şi început, şi fiecare va dori să-şi impună punctul de vedere şi nu se va reuşi construirea unei legi perfecte. În acest an nu cred că va ajunge o lege în Parlament. În acest an se poate încerca pe o dezbatere naţională structurarea unei legi care trebuie să o aprobe Parlamentul viitor.

Rep.: În cât timp credeţi că vom asista la o dezbatere reală pe tema reformei în sănătatea românească?

V.A.: Nu pot evalua. La noi s-a dezvoltat o cultură conflictuală, de luptă la baionetă în tranşee, la care nimeni nu vrea să asculte ce spune şi celălalt. Nu avem cultura dialogului şi atunci nu se poate face predicţii. Lucrurile sunt imprevizibile. Depinde cine vrea şi cum vrea să redacteze un proiect de lege. În corpurile profesionale am discutat ca reprezentanţii Colegiului Medicilor, ai Colegiului Farmaciştilor, Colegiul Medicilor Dentişti, şi câteva asociaţii de pacienţi să preluăm această sarcină pentru că o lege este necesară. În funcţie de posibilităţile şi disponibilitatea noastră vom încerca să propunem o lege care să fie mai uşor acceptabilă şi care să fie scoasă din zona politizării.

Rep.: Excluzând anul electoral, cât de urgentă este această lege pentru sistemul sanitar româneasc?

V.A.: Toată lumea vorbeşte despre cum să reformăm, dar nimeni nu vorbeşte despre fianţarea sistemului. Reforma costă bani şi trebuie analizat în amănunt dacă ne permitem să facem o restructurare a sistemului într-o perioadă de criză. Să nu-şi închipuie cineva că atunci când va apărea Legea Sănătăţii va curge lapte şi miere. Cât timp nu va fi o finanţare corespunzătoare, legea nu-şi va face efectul.

Rep.: Din punctul dumneavoastră de vedere cum ar trebui reformat sistemul sanitar din România ca lucrurile să funcţioneze la parametri optimi?

V.A.: Este foarte greu de spus. Sunt specialişti în organizare, sunt grupuri de lucru care trebuiesc constituite. Trebuie să vedem care sunt pârghiile cu ajutorul cărora putem renunţa la o lăcomie necontrolată în favoarea unei lăcomii controlate. Din punctul meu de vedere trebuie construit un sistem în care să coexiste privatul, dar care să nu creeze noi inechităţi şi care să fie axat pe responsabilitatea statului în domeniul sănătăţii. Sănătatea nu are nevoie de concurenţă comercială, ci de o competiţie a calităţii actului medical. Acesta ar fi principiul de bază de la care s-ar putea construi, dar dacă finanţarea rămâne cea care este în prezent nu merită efortul de a promulga o nouă lege.

Rep.: Despre manifestaţiile de stradă ale românilor, sub pretextul de solidaritate cu domnul Raed Arafat, şi care au degenerat, ce părere aveţi?

V.A.: Asta dovedeşte lipsa de credibilitate pe care o au instituţiile statului în faţa cetăţenilor care se tem de reforma pe care o asociază cu ineficienţa şi creşterea gradului de sărăcie. Oamenii nu mai cred că această lege ar fi binefică, s-au acumulat o serie de nemulţumiri şi demiterea unei persoane recunoscută ca un profesionist şi care se bucură de credibilitate a trezit sentimentul de revoltă şi apoi şi-au adus aminte şi de alte lucruri. Ar fi bine să se recunoască unde s-a greşit şi după opinia mea reîntoarcerea doctorului Raed Arafat în Ministerul Sănătăţii pentru a coordona sistemul de urgenţă este un lucru absolut normal, necesar, şi care ar mai detensiona din tensiunile care s-au acumulat.

Rep.: Credeţi că domnul Raed Arafat ar mai dori să revină la Ministerul Sănătăţii după modul în care a fost blamat de preşedintele Traian Băsescu?

V.A.: Chiar dacă nu ar dori să se întoarcă, asemenea ofertă ar fi o recunoaştere că s-a greşit. (...)

Alexandra VASILE

Precizări:
Legea 190 din 2018, la articolul 7, menţionează că activitatea jurnalistică este exonerată de la unele prevederi ale Regulamentului GDPR, dacă se păstrează un echilibru între libertatea de exprimare şi protecţia datelor cu caracter personal.
Informațiile din prezentul articol sunt de interes public și sunt obținute din surse publice deschise.

Google New Urmareste-ne pe Google News

Ti-a placut articolul?


COMENTARII

Puteti adauga un comentariu de maxim 1000 caractere

REPLICA

LOTO

6/49
15331744146
5/49
383120264010
joker
3416910367