VIDEO Aproape un milion de dolari recuperați de Sindicatul Liber al Navigatorilor, pentru marinari, în 2017

Interviu cu liderul sindical Adrian Mihălcioiu

Adrian Mihălcioiu

Navigatorii încep să conștientizeze că este pentru binele lor ca, înainte să semneze un contract și să se îmbarce, să se intereseze despre navă și armator. Așa se face că, în 2017, solicitările de informații despre nave și armatori s-au aflat pe loc secund în topul cererilor adresate Sindicatului Liber al Navigatorilor. Din păcate, pe primul loc au rămas, și în acest an, mesajele prin care sindicaliștilor li se cere ajutorul pentru recuperarea salariilor neplătite. Iar potrivit unei statistici prezentate de liderul sindical Adrian Mihălcioiu, în 2017 au fost recuperați pentru navigatori aproape un milion de dolari, sumă dublă față de cea obținută în anul precedent. Într-un interviu acordat pentru „Replica de Constanța”, Adrian Mihălcioiu a prezentat o parte dintre aspectele cu care se confruntă în activitatea de zi cu zi, de apărare a drepturilor marinarilor.

Reporter: Ați realizat, luna aceasta, o statistică a mesajelor primite și transmise de Sindicatul Liber al Navigatorilor. Ce prezintă această statistică și ce reliefează cu privire la activitatea sindicatului și a problemelor navigatorilor români?

Adrian Mihălcioiu: Astăzi, navigatorii sunt o forță de muncă globalizată. Noi suntem aici în fiecare oră a zilei, în fiecare zi a anului, pentru navigatorii români, ca suport practic și emoțional, oricând întâmpină o dificultate sau au o problemă. Dorind să vedem nivelul activității sindicatului în 2017 față de anul 2016, și din acest punct de vedere, am început să facem o statistică a mesajelor primite/trimise de Sindicatul Liber al Navigatorilor, pe cine au vizat, ce au comunicat mai frecvent navigatorii. Totalul mesajelor primite/trimise în 2016 a fost de 5875, iar în 2017, de 9912. Numărul mesajelor primite și transmise către SLN în 2017 a crescut cu peste 40% față de 2016, navigatorii și organizațiile sindicale fiind în topul schimburilor de mesaje, așa cum este și firesc, cu 60% din totalul mesajelor.

Avem o medie de 44 de mesaje primite-trimise pe zi, ceea ce este foarte mult. S-a dublat practic față de 2016. Asta înseamnă că problemele sunt mai mari, asta înseamnă că industria este într-o criză. Acestea sunt criterii de evaluare.

Pe primul lor sunt reclamațiile privind neplata salariilor, în contextul în care avem noua convenție maritimă, MLC. Apropo de acest aspect, trebuie să punctez faptul că navigatorii trebuie să știe că, cei care sunt, la acest moment, pe navă, unde nu și-au primit salariile, pot face plângere la Port State Control, în portul în care sunt cu nava, dacă portul respectiv a ratificat convenția MLC 2006 și își vor primi banii pe patru luni de zile și pentru repatriere.

România a ratificat convenția, astfel că și navigatorii care au probleme cu firme din țara noastră pot face plângeri la Port State Control din Constanța. Dar să aibă curajul să facă asta, căci este un mijloc de rezolvare.

Pentru cei care sunt la uscat, care nu sunt în job, ține de instanță. Dar cei care sunt la navă, nu au de ce să nu fie plătiți la zi, au toate instrumentele la dispoziție. Dar să stea la navă și să plece fără să fie plătiți, eu nu îi mai înțeleg.

Oriunde în lume este valabil, a fost valabil și pentru cei de la Promar, cu care am avut probleme tot anul acesta. Acum sunt plătiți aproape la zi, mai sunt doi sau trei unde sunt probleme, cu niște documente semnate la bord, au semnat că sunt de acord în alt fel și acum au văzut că au fost înșelați. (n.r. - în cazul companiei Promar Shipping Services din Geneva, sindicaliștii au fost solicitați de mai mulți navigatori care lucrau pe navele de aprovizionare off-shore ale companiei, în zona Cairo. care nu și-au primit salariile pe mai multe luni).

Rep.: Ce alte probleme sunt semnalate în mesaje, în afară de cele privind neplata salariilor?

A.M: Avem satisfacția că, anul acesta, pe locul doi în mesajele primite sunt solicitările de informații despre armatori și nave. Această problematică era pe locul patru, a urcat pe locul secund din top. Este un aspect foarte bun, pentru că oamenii trebuie să fie informați. Trebuie să fie informați despre aspectele de protecția mediului, despre contractele de muncă, ce trebuie să prevadă, despre condițiile de muncă, lucruri pe care nu le explică nimeni, nici în cadrul facultății, nici ulterior. Aici poate ar trebui un parteneriat mai solid cu Universitatea Maritimă Constanța, pentru realizarea unor dezbateri, unor seminarii.

Rep.: Una dintre principalele „lupte” pe care le duceți este pentru recuperarea salariilor și altor drepturi bănești ale marinarilor. Câți bani au fost recuperați, în urma intervențiilor SLN, în 2017?

A.M: În 2017, suma recuperată a fost de 926.419 dolari, comparativ cu 2016 când au fost recuperați 345.258 euro (381.968 dolari). Din acești peste 926.000 de dolari, numai la Promar sunt vreo 500.000 de dolari. Apoi, au fost cazuri de decese și accidente. Sunt companii bune care vor să creeze condiții la bord, vor să aibă standardele respectate și negociază cu ITF și sunt ok. Dar nu sunt foarte multe. Apoi sunt cele care, forțat, mai fac și ele contracte. Dar forțat. Și mai sunt cele care chiar nu vor să facă, se duc în țări unde nu poți să îi controlezi.

Foarte mulți dintre cei pentru care am intervenit nu sunt membri de sindicat. E drept, sunt și multe cazuri de la non-membri pe care nu le preluăm.

În cazul deceselor ..nu întotdeauna autoritățile își fac treaba. Există birocrație, peste tot, nu doar la noi. De exemplu, acum avem în investigație un caz, o dispariție de pe o navă sub pavilion german. Trebuie să spunem că, îu anumite puncte, stăm foarte bine în România. În România, astfel de investigații se fac mult mai repede decât în Germania. În România, de exemplu, ambulanța acționează mult mai repede decât în altă țară. Apoi, nu în orice țară europeană poți să targhetezi până la ministru pentru sprijin. Aici se poate, avem căile de comunicare cărora le-am pus bazele de ani de zile, cu Ministerul Afacerilor Externe, cu ambasadori și consuli.

De asemenea, se impune punctat că am reușit să reducem perioada de solicitare a morții prezumtive, de la patru ani, cât era în legislație înainte, la șase luni. Ceea ce este un punct favorabil pentru obținerea asigurării.

Rep.: Ați menționat de situația din țara noastră, cum se prezintă portul Constanța în ceea ce privește drepturile navigatorilor?

A.M.: Majoritatea navelor care ajung în portul Constanța sunt nave între 5.000 și 30.000 de tone. Nave considerate mici, care probabil sunt și vechi, care nu respectă toate standardele. De navele acestea nu au loc cele bune. Ieri am fost la o inspecție pe o navă grecească, doar de o lună de zile scoasă din șantier, de aproape 100.000 de tone, iar comandantul mi-a spus că venea pentru prima dată în port la noi și mă întrebă: „Aveți un port mare, dar nu văd nave mari?”.

Păi...vin nave cu echipaje prost plătite, sub standarde, și s-au învățat toți. Iar noi stăm cel mai bine din zona Mării Negre. Aici, navigatorul își poate recupera drepturile, iar armatorii vin cu o strângere de inimă. Se schimbă lucrurile și în portul Constanța, nu mai sunt ca acum 20 de ani, sunt alte legi, alți oameni. Au început navele cu probleme să fie reținute de Port State Control. Avem vreo șapte nave reținute până acum pe MLC 2006. Se schimbă lucrurile.

Sunt, însă, două păreri, unii care cred că dacă ușuim navele mici și sub standarde, vom avea portul gol și nu vom mai opera. Eu cred că opinia mai corectă este că dacă vom face sănătate în port, vor veni nave sănătoase și vom termina cu prostiile cu navigatori plătiți cu geamantanul. Dar, trebuie să evidențiem că în restul porturilor din Marea Neagră situația este mai gravă.

Rep.: Mulți dintre cei pe care îi reprezentanți nu sunt membri de sindicat...

A.M.: Oamenii, în loc să fie mândri că fac parte dintre astfel de organizație, văd doar că aș primi eu bani. Aceasta este mentalitatea la noi. Din păcate, așa se perpetueză și în rândul tinerilor. Eu mă gândeam că ai noștri, care ies în lume, vor gândi altfel. În schimb, vin când dau de probleme...

Noi, ca și centru de protecție a navigatorilor, acționăm în conformitate cu toate regulile, avem atâtea informații pe care le putem oferi oamenilor, iar ei nu sunt în organizație, necrezând că singura formă de ajutor pe care o pot primi, la nevoie, este de la sindicat, și în general de la sindicate. Cine ar putea să îi reprezinte cel mai bine pe navigatori, în situația în care sunt? Ministerul Afacerilor Externe au căile lor, dar până la o limită, noi avem alte căi de comunicare.

„Lumea vede doar că navigatorii au bani, dar nu le văd și sacrificiile!”

Munca de navigatori este foarte grea și este făcută de puțini oameni. Pe lumea asta sunt șapte miliarde de oameni, care beneficiază de pe urma muncii a 1,5 milioane de navigatori. Peste 90% din schimbul de mărfuri se face pe mare, de către cei 1,5 milion. Dacă nu am avea navigatorii, ce ar fi?

Noi îi înjurăm că au bani. Din afară doar asta se vede, că au bani. Lucrul acesta nu este valabil peste tot, este mentalitatea de la noi, a oamenilor săraci care se uită că altul are mai mult și de ce are?!

Nimeni nu se gândește la sacrificiile pe care le fac, că viața lor nu mai este viață, că este o pușcărie plutitoare, ba chiar e mai rău ca la pușcărie. Toate transformările pe care le suferă în timpul voiajului, de fus orar, de climă, toate îi dăunează medical. Plus la bord nu au tot timpul alimentația corespunzătoare, apar probleme de sănătate multe.

Trebuie să continuăm această carieră pe mare, chiar dacă nu avem la acest moment flotă. Iar dacă îmi aduc bine aminte, prin 1995 sau 1996, la Centenarul Flotei Maritime, Navrom, eram în certuri cu companiile maritime. Era în toamnă. Am ajuns la microfon, nu prea am fost eu invitat, și am urat toate cele bune flotei maritime comerciale și am spus că dacă se continuă în ritmul acesta vom fi singura țară cu deschidere la mare fără deschidere la mare. Am tras atunci semnale peste semnale, ne-am luptat, erau mii de oameni abandonați prin toate colțurile lumii, pe navele Navrom și Romline, mai puțin Petromin. Lăsați fără mâncare, fără diurne, de un an de zile. Familii erau acasă fără bani.

Am reușit să obținem 75 de milioane de dolari pentru diurnele oamenilor. Mergeam la minister, plecam noaptea ca să ajungem la timp, să dăm de ministrul Transporturilor, de prim ministru. Ne dădeau pe ușă afară, îi pândeam afară, când ieșeau, numai noi știm ce am făcut atunci. Făceam fel și fel de scamatorii ca să-i convingem pe cei din Guvern. Ei nu voiau să facă asta. Așa că încercam să îi convingem cu fel de fel de scamatorii. Puneam pe unii să treacă Bosforul și să stea cu vaporul încărcat acolo până le dădeam noi ok-ul, iar marinarii ne înjurau pe noi că trebuie să ducă nava la destinație că altfel nu se poate. Dar nu își primeau diurnele, și rămâneau neplătiți. Astea sunt lucruri care au trecut, s-au întâmplat, am reușit să îi aducem pe toți acasă așa cum s-a putut. Stăteam și mă uitam în arhiva noastră și mă gândeam că nu avem parte mereu de laude sau vorbe bune.

Nu ne întrebați câți dintre cei pe care i-am sprijinit au venit la sindicat. Nici nu au sunat să mulțumească. Pe unii i-am sunat eu să-i întreb dacă și-au primit banii. Aceasta este viața noastră, nu ne plângem, o facem cu plăcere, chiar dacă avem și astfel de cazuri...

Florentina BOZÎNTAN