Virusul HPV și impactul acestuia asupra sănătății

Șansa să fi auzit măcar osingură dată de virusul HPV este mare. Infecția HPV (virusul Papiloma uman) este o infecție virală care determină leziuni ale pielii sau mucoaselor din diferite părți ale organismului uman. Aceasta poate da leziuni benigne (verucile plane, verucile vulgare, veruci în talpă), adică nu se răspândesc prin organism și tratamentul lor este relativ bine controlat și leziuni maligne (cum este cancerul de col uterin). Dintr-o perspectivă medicală nu trebuie ignorate nici cancerul oro-faringian, cancerul anal sau cel penian.

Șansa de a dezvolta una dintre cele două tipuri de patologii depinde de tipul de tulpină a virusului (adică de tipul exact, deoarece există o clasificare vastă a HPV-ului), mai exact tulpinile 16 și 18 determină cancerul, iar tulpinile 1, 2, 3, 7 le determină pe cele benigne.

Și până la urmă cum putem să ne infectăm? Cel mai comun mod de transmitere este fie prin contactul sexual neprotejat pe cale vaginală, orală sau anală, fie prin atingerea pielii din regiunea contaminată (frecvent regiunea genitală). Câteva metode de reducere a riscului de infecție sunt limitarea numărului de parteneri sexuali, respectarea măsurilor de igienă obișnuită (spălarea mâinilor, neutilizarea în comun a obiectelor infectate cum sunt prosoapele, igiena încăperilor) pentru a preveni infectarea cu tulpini HPV care determina verucile comune (negii), păstrarea unei alimentații sănătoase pentru a avea o bună funcționare a sistemului imunitar, scrie ziarmedical.ro.

O persoană care are leziuni determinate de infecția HPV și își atinge leziunile le poate transmite altei persoane prin atingere. De asemenea, dacă își atinge leziunile și atinge o altă parte a corpului, verucile (negii) se pot împrăștia foarte ușor.

Dacă ești însărcinată și ai infecție HPV care a determinat apariția de negi în regiunea organelor genitale, este foarte posibil ca infecția să se transmită la copil. Rar, s-au constatat leziuni necanceroase în laringele copiilor născuți pe cale naturală din mămici cu negi în regiunea genitală.

Negii sunt foarte contagioși. Ei se răspândesc prin contact direct, la atingerea lor. Se pot răspândi prin simpla atingere a unei persoane care a atins o verucă (un neg). Infecția poate fi transmisă atât de bărbați, cât și de femei.

Există medicamente topice (care se aplică local, pe leziune) care pot trata leziunile vizibile, dar de obicei este nevoie de mai multe aplicări, înainte de a elimina cu succes leziunea. Aplicarea acestor soluții va conduce către eliminarea graduală, în timp, a straturilor verucilor. Tratamentul utilizat depinde în principal de localizarea negilor genitali, de numărul acestora și de dimensiunile lor. Așa că, ca regulă generală: îndepărtarea negilor nu te scapă și de prezența în corp a virusului HPV. Asta înseamnă că încă există posibilitatea de transmitere a virusului altor persoane dacă ai contact sexual neprotejat.

Printre metodele de tratament existente pentru eliminarea verucilor se numără:

- excizia electrochirurgicală cu bucla realizându-se cu ajutorul unui instrument special care are forma unei bucle de sârmă ce funcționează ca un cuțit;

- crioterapie: “înghețarea” cu nitrogen lichid;

- terapia cu laser (cauterizarea cu laser): utilizarea pulsațiilor luminoase pentru distrugerea verucilor sau leziunilor precanceroase;

În majoritatea cazurilor, papilomavirusul uman (HPV) va dispărea de la sine (în doi ani, se spune), așa că nu există un tratament pentru infecția în sine, ci doar pentru simptomele infecției. În schimb, medicul la care te-ai prezentat probabil că va dori să revii la cabinet, pentru a repeta testele, la 6 luni sau la un an, pentru a vedea dacă infecția cu HPV încă persista în organismul tău și dacă au apărut modificări celulare.

Pentru problemele de sănătate care au legătură cu infecția HPV, precum verucile genitale sau cancerul, tratamentul va fi unul țintit, în funcție de problema specifică a pacientului.

Chiar dacă nu există tratamente specifice pentru a îndepărta virusul HPV din organism, adeseori el este eliminat de la sine din corp dacă persoana are un sistem imunitar puternic, acest lucru fiind ajutat printr-o alimentație echilibrată, practicarea activităților fizice, consumul moderat de alcool și lipsa fumatului.

Vis-a-vis de cancerul de col uterin, ceea ce poate să observe femeia este o sângerare care ,din păcate, apare destul de târziu în evoluția acestuia. Prin urmare, cel mai important lucru este profilaxia, adică cum să prevenim, nu cum să tratăm (acest lucru fiind dificil).

Efectuarea testului Babeș Papanicolau este recomandat pentru femeile/fetele care și-au început viața sexuală. Se recoltează de către medicul ginecolog secreția prelevată de la nivelul colului uterin care va fi examinată microscopic. Chiar în situația în care nu există veruci vizibile la exterior, testul poate detecta modificările interne. Infecția cu tulpini HPV înalt oncogene poate fi descoperită cu ajutorul acestui test. Este recomandat ca acest test să fie repetat la o anumită perioadă, după cum urmează:

- primul test este bine să fie făcut la vârsta de 21 de ani sau la 3 ani după începerea vieții sexuale, dacă aceasta a avut loc mai devreme de vârsta de 21 de ani;

- pentru femeile cu vârsta între 21 și 30 de ani, testul este recomandat o dată la 2 ani;

- pentru femeile cu vârsta între 30 si 64 de ani, testul este recomandat anual;

- pentru femeile cu vârsta peste 65 de ani, nu este necesar să mai facă regulat testul dacă au avut cel puțin 3 teste Papanicolau consecutive cu rezultate normale sau nu au avut rezultate anormale în ultimii 10 ani.

Drept încheiere, virusul HPV pentru noi este o amenințare, dar din fericire știința a ajuns să dezvolte vaccinuri pentru a preveni infecția. Cu alte cuvinte acestea ne sunt la îndemâna tuturor și tot ce trebuie să facem este să le cerem. Vaccinul conține o proteină din structura complexă a virusului care are rolul de a stimula sistemul imun al organismului pentru ca, la un presupus contact cu virusul, corpul să reacționeze și să se apere. E ca atunci când un copil cade pentru prima dată, el nu știe să se sprijine pe mâini pentru a se proteja. De aceea e mai bine să cadă cât e mic, astfel riscul este mic de a se lovi serios, față de situația când cade de pe bicicletă.